GANDIM

De la capăt din punct de vedere profesional

Nu știu dacă știți cu ce mă ocup eu. Să vă explic.

Fac PR și Marketing, atât pe cont propriu, cât și în echipă cu alții. Dau consultanță mai multor antreprenori din diverse domenii și mai colaborez uneori cu o agenție pe campanii cu influenceri.

Față de ce făceam acum 3 ani, când lucram la ProTV, este foarte diferit. După mai bine de 9 ani în televiziune și cațiva ani (unii in paralel cu jobul la ProTV) în echipa Andra Records, nu credeam că voi face o asemenea reconversie profesională. Eram pregătită în teorie, dar practic credeam că skillurile mele mă vor conduce cumva spre proiecte din zona pe care o cunoșteam mult mai bine: producție media. Nu a fost așa.

În ultimii trei ani (cu o pauză de un semestru când am produs Inspirația de Weekend pe care nu am continuat-o, așa cum v-am povestit, pentru că nu avem încă sponsori destui pentru încă un sezon), dar mai ales în ultimul an, am învățat și încă învăț o altă meserie.

Învăț încă în fiecare zi, mai ales de la prietena (și colega) mea, Adriana, cu 8 ani mai mică decât mine. 🙂 Cred că asta e un hop pe care multe generații, fie născuți în anii 80, ca mine, sau ’70, sau ’60, îl trecem cu greu, senzația stranie când sesizezi că nu mai ești cel mai tânăr din echipă, când nu mai ești la curent cu tot ce fac “tinerii”, ba chiar că nu mai ești nici în targetul multor campanii. (Senzația e și mai acută în ultimul deceniu cred când tehnologia a schimbat atât de multe jocuri, în vânzări, în advertising, în PR, în tot.) Eu anul ăsta am încetat să mai fiu în cel mai sexy segment adică 25-34, mulțumesc, mi-a părut bine, mă duc să mă retrag în peștera noastră, a celor 35+, nu se mai uită nimeni cool la noi, să fim serioși, doar cremele anti-rid, electrocasnicele  și tot ce ține de creșterea copiilor – tehnic suntem acolo doar pentru că ăia mici consumă, nu noi!

Așadar, cu toate social-skills-urile mele, unele pe care le aveam, altele pe care am aflat că le am, iar altele pe care mi-am dat seama doar că am impresia că le am, am luat-o de la capăt ca la clasa pregătitoare. Implementare, dar și prezentări, excel sheets, rapoarte, strategii. Uneori zic că o să îmi fac carte de vizită cu titulatura: “Dătătoare de emailuri”. Sau “Email Sending Specialist”. :))) Asta fac, serios!

Am zile în care îmi vine să dau cu ele pe pământ, zău, când am terminat liceul și apoi facultatea, mi-am spus “Gata cu temele, examenele, acum profesăm!” Spanac! Învățăm încontinuu. Observasem asta la mama care fiind economist studia veșnic, dădea testări și paratestări ca ia alte certificate, mereu apărea ceva nou, de-aia m-a ferit de ASE ca de dracu’, scuzați-mă de expresie, sper că nu citiți cu voce tare și vă aude vreun copil. Dar n-am știut că orice aș face, tot la excel ajung și tot învăț întruna, ceea ce nu e neapărat rău că nu cred că rămâi sănătos la cap prea mult timp dacă faci toată viața ceea ce știi la 22 de ani. Te tâmpești sigur, dacă nu cumva rămâi tâmpit, despre ce vorbim?!

Am încercat să mă reapuc de poloneză, o învățasem destul de bine când am fost cu bursă, dinozaurii care citesc blogul din 2006 își amintesc probabil despre bursa mea Erasmus, dar mi se pare al naibii de greu acum, ca adult, plus că nu aud toată ziua poloneză ca atunci când stăteam în Varșovia, deci mi-e muuult mai greu să rețin pentru mult timp tot ce învăț. În fine.

E foarte greu să tot înveți lucruri noi. Asta e singura mea concluzie. Dar pe de alta parte, mă consolez eu, dacă creierul antrenat e ca un mușchi antrenat, o să fiu Miss Fitness în curând, o să îmi iasă neuronii grăsuți și frumoși pe urechi. Sau poate nu. Poate doar o să fac Alzheimer la 40 de ani de la atâta stres și uzură. Și atunci o să port scutec și o să mă amuz poate citind acest blog, zicând “Ce simpatică e Andressa asta, o să îi scriu un mail să îi spun că îmi place ce scrie!” și hopa, surpriză, chiar la mine ajunge mailul! Ce surprinsă o să fiu! :))))

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply
    sanda
    27/06/2019 at 7:52 AM

    Tare simpatica abordarea ta, m-a facut sa zambesc! Stai linistita ca nu esti singura, si eu lla 48 de ani ma gandesc sa-mi schimb radical profesia caci pana la 90 de ani cred ca mai am destule de spus lumii!

    • Reply
      andressa
      27/06/2019 at 1:05 PM

      Sanda,
      avem de spus, dar cine ne mai asculta? :))))

  • Reply
    Deni
    27/06/2019 at 11:23 AM

    Salutari de la un dinozaur care te citeste (si acum) cu drag 🙂

    • Reply
      andressa
      27/06/2019 at 1:04 PM

      35+ ? In target pt cuburi de supa si mixere?
      Salutari! :)))

  • Reply
    deni
    27/06/2019 at 2:38 PM

    dada cum sa nu, fix in target :))

  • Reply
    Cosmin
    29/06/2019 at 6:54 PM

    La 35+ esti in targhetul multora daca ai bani. Multe agentii ii scot din targhetare pe aia sub 25 de ani chiar daca ei isi doresc cel mai mult anumite produse. Se intampla asta pentru ca aia de peste 25 de ani au teoretic o putere de cumparare mai mare.

    Din punctul meu de vedere, intre 30 si 50 de ani esti in varful topului. 🙂

    Reconversia profesionala si invatatul in fiecare zi sunt lucruri normale, avand in vedere ca peste 5-10 ani, multe dintre meseriile de astazi vor disparea. Estimez ca job-ul de casiera va disparea din supermarket in curand. Deja poti sa faci plata fara a avea nevoie de casiera.

    • Reply
      andressa
      03/07/2019 at 10:25 AM

      Cosmin,
      deci de-aia vad inca reclame targetate la magazine cu haine scumpe 🙂

  • Reply
    Tea
    01/07/2019 at 10:39 PM

    Da mah stiu foarte clar cand ai fost in Varsovia. Cu Ina. Darn, mie tot alaltieri mise pare :))

    • Reply
      andressa
      02/07/2019 at 1:50 PM

      Tea,
      alataieri – riiight! Nu eram in Uniunea Europeana! Nu erau in zona Euro, totul era în zloți!
      Roamingul costa o avere, nu puteam sa sun acasă! Oamenii nu prea aveau laptopuri inca, era un lux, iar al meu, un Dell, avea vreo 5 kg!
      Era acum un secol adică. :))

    Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline