De la capăt din punct de vedere profesional

Nu știu dacă știți cu ce mă ocup eu. Să vă explic.

Fac PR și Marketing, atât pe cont propriu, cât și în echipă cu alții. Dau consultanță mai multor antreprenori din diverse domenii și mai colaborez uneori cu o agenție pe campanii cu influenceri.

Față de ce făceam acum 3 ani, când lucram la ProTV, este foarte diferit. După mai bine de 9 ani în televiziune și cațiva ani (unii in paralel cu jobul la ProTV) în echipa Andra Records, nu credeam că voi face o asemenea reconversie profesională. Eram pregătită în teorie, dar practic credeam că skillurile mele mă vor conduce cumva spre proiecte din zona pe care o cunoșteam mult mai bine: producție media. Nu a fost așa.

În ultimii trei ani (cu o pauză de un semestru când am produs Inspirația de Weekend pe care nu am continuat-o, așa cum v-am povestit, pentru că nu avem încă sponsori destui pentru încă un sezon), dar mai ales în ultimul an, am învățat și încă învăț o altă meserie.

Învăț încă în fiecare zi, mai ales de la prietena (și colega) mea, Adriana, cu 8 ani mai mică decât mine. 🙂 Cred că asta e un hop pe care multe generații, fie născuți în anii 80, ca mine, sau ’70, sau ’60, îl trecem cu greu, senzația stranie când sesizezi că nu mai ești cel mai tânăr din echipă, când nu mai ești la curent cu tot ce fac “tinerii”, ba chiar că nu mai ești nici în targetul multor campanii. (Senzația e și mai acută în ultimul deceniu cred când tehnologia a schimbat atât de multe jocuri, în vânzări, în advertising, în PR, în tot.) Eu anul ăsta am încetat să mai fiu în cel mai sexy segment adică 25-34, mulțumesc, mi-a părut bine, mă duc să mă retrag în peștera noastră, a celor 35+, nu se mai uită nimeni cool la noi, să fim serioși, doar cremele anti-rid, electrocasnicele  și tot ce ține de creșterea copiilor – tehnic suntem acolo doar pentru că ăia mici consumă, nu noi!

Așadar, cu toate social-skills-urile mele, unele pe care le aveam, altele pe care am aflat că le am, iar altele pe care mi-am dat seama doar că am impresia că le am, am luat-o de la capăt ca la clasa pregătitoare. Implementare, dar și prezentări, excel sheets, rapoarte, strategii. Uneori zic că o să îmi fac carte de vizită cu titulatura: “Dătătoare de emailuri”. Sau “Email Sending Specialist”. :))) Asta fac, serios!

Am zile în care îmi vine să dau cu ele pe pământ, zău, când am terminat liceul și apoi facultatea, mi-am spus “Gata cu temele, examenele, acum profesăm!” Spanac! Învățăm încontinuu. Observasem asta la mama care fiind economist studia veșnic, dădea testări și paratestări ca ia alte certificate, mereu apărea ceva nou, de-aia m-a ferit de ASE ca de dracu’, scuzați-mă de expresie, sper că nu citiți cu voce tare și vă aude vreun copil. Dar n-am știut că orice aș face, tot la excel ajung și tot învăț întruna, ceea ce nu e neapărat rău că nu cred că rămâi sănătos la cap prea mult timp dacă faci toată viața ceea ce știi la 22 de ani. Te tâmpești sigur, dacă nu cumva rămâi tâmpit, despre ce vorbim?!

Am încercat să mă reapuc de poloneză, o învățasem destul de bine când am fost cu bursă, dinozaurii care citesc blogul din 2006 își amintesc probabil despre bursa mea Erasmus, dar mi se pare al naibii de greu acum, ca adult, plus că nu aud toată ziua poloneză ca atunci când stăteam în Varșovia, deci mi-e muuult mai greu să rețin pentru mult timp tot ce învăț. În fine.

E foarte greu să tot înveți lucruri noi. Asta e singura mea concluzie. Dar pe de alta parte, mă consolez eu, dacă creierul antrenat e ca un mușchi antrenat, o să fiu Miss Fitness în curând, o să îmi iasă neuronii grăsuți și frumoși pe urechi. Sau poate nu. Poate doar o să fac Alzheimer la 40 de ani de la atâta stres și uzură. Și atunci o să port scutec și o să mă amuz poate citind acest blog, zicând “Ce simpatică e Andressa asta, o să îi scriu un mail să îi spun că îmi place ce scrie!” și hopa, surpriză, chiar la mine ajunge mailul! Ce surprinsă o să fiu! :))))