TRAIM

Niciodată nu m-am simțit mai frumoasă decât acum și nu are legătură cu felul în care arăt

Să încep cu ceva haios, ieri m-am prezentat cuiva, după mulți ani de zile, ca Andressa, autoarea acestui blog. Și persoana mă știa. Sunt 21 de ani fix (18 noiembrie 2005) de când am început să scriu pe blog, acum am 42 de ani, sunt într-un moment foarte diferit al vieții mele, dar într-un fel sunt tot eu, persoana de atunci. Interesant sentimentul.

Revin la tema pe care mi-am propus-o pentru articolul acesta. Dacă articolul ăsta reușește să influențeze un singur om, să îi facă să schimbe ceva la viața sa, ar fi excelent.

De ceva timp mă trezesc cu un sentiment incredibil: că sunt puternică, în primul rând. Că pot să fac orice îmi propun. Că trăiesc viața pe care vreau să o trăiesc.

Sunt într-o formă fizică foarte bună și asta îmi influențează starea psihică. Încrederea în mine. Ca să vezi, despre asta e vorba, nu despre machiaje sofisticatesau operații estetice. Acum un an si 4 luni scriam pe blog asta:

”Am o relație complicată cu corpul meu. Îl detest în majoritatea timpului, îl reneg. Studiez variante de operații estetice, citesc despre asta, fac calcule: cît m-ar costa, în cît timp m-aș reface, dacă s-ar vedea. Dar am și momente în care mă inundă un sentiment de bîndețe și de îngăduință. Mi-e drag de forma mea fizică, sunt mîndră de ea, sunt recunoscătoare, sunt sănătoasă, sunt aproape neschimbată de atîția ani. Am purtat un copil, am cărat bagaje, am mers prin atîtea orașe, am învățat să schiez la 34 de ani. Și apoi iar mă apucă ura față de grăsimea mea și ridurile mele și îmi pun un termen limită pentru o operație. Și iar îmi trece. Și cam așa arată cîteva secunde din mintea mea, la orice oră. (…)

Am muncit atît de mult pînă acum și încă mai muncesc și mă suprasolicit, nu mă odihnesc cît am nevoie, nu fac destulă mișcare, încît sunt îngrijorată că Marea Uitare mă va poseda, treptat. Mintea mea nu va mai face față stilului meu de viață. Probabil ea va muri înaintea corpului.”

20 de ani de Andressa. Ce se mai întîmplă în mintea mea

https://www.andressa.ro/2025/07/20-andressa-intampla-mintea/

La câteva săptămâni după ce am scris acel text, am zis să fac tot ce pot să nu mă mai simt așa. Pe 31 iulie 2025 am mers la sală și de atunci merg de câteva ori pe săptămână. Am ținut un jurnal alimentar și am început să mânânc corect. Am renunțat la alcool. La fast-food. Dorm mai mult și mai bine. În august, anul acesta, am început să și alerg. Greu la început, dar foarte plăcut sentimentul de după. Mi-am propus ca până de Crăciun să aleg 10 km, dar pe 8 noiembrie deja reușeam. Am fost și în vacanțe cu adidașii de alergare după mine, a devenit o dependență.

Mi-am îmbunătățit toate analizele. Am pornit de la 59kg și 30% grăsime corporală și am ajung la 55 kg și 20% grăsime. Am slăbit până la 51 kg întăi, apoi am început să pun masă musculară. Am o vârstă biologică de 27 de ani, dar mă simt de 23, sincer. Fier, vitamina D, nu știu, orice: e foarte bine.

Arăt mai bine, hainele stau altfel pe mine, pot să port orice. Mi se pare că mă îmbrac mai bine. Pentru că nu aleg haine care să ascundă ceva, ci pur și simplu pentru că îmi plac.

Pielea arată mai bine, părul nu îmi mai cade, am energie, am chef să merg pe jos sau să alerg oricum ar fi vremea, să urc pe munți, să țopăi. Dorm ca un bebeluș, mai ales dacă mă antrenez. Mă trezesc foarte devreme, dar cu chef de viață.

Un efect al acestei schimbări este că sunt mai ordonată și mai disciplinată în toate aspectele din viața mea. Nu îmi mai consum energia pentru lucruri mărunte pe care nu le pot schimba, am renunțat la colaborări care nu duceau nicăieri, în care nu puteam să ajutăm sau nu eram apreciați, am luat decizii mai echilibrate, mai curajoase. Agenția mea merge mai bine pentru că eu am mintea mai limpede. No more brain fog. Mi-am îmbunătățit postura, dar cred că stau mai dreaptă și la figurat.

Fac patul zilnic, am aruncat saci cu lucruri inutile, casa este mai ordonată, aruncăm mai puțină mâncare, petrecem mai mult timp de calitate în familie. Când nu ai chef de nimic și ești veșnic obosit, viața parcă trece pe lângă tine. Uiți de tine în fața unui ecran, weekendul se risipește, trec luni, ani, iar tu nu știi ce ai făcut. Intrasem într-o astfel de zonă și nu știam cum să ies din ea. De un an de zile, am mai văzut un singur serial pe Netflix, unul de 8 episoade. Nu că nu am avut timp, am avut o mulțime de timp și am preferat să fac altceva.

Citesc mai mult, mă văd și cu prietene mai des. Fac yoga. Parcă am câștigat câteva ore în plus: mă trezesc pe la 5-6 și am energie din primul moment. Mă concentrez mai bine. Dimineața rar mă mai machiez, mi se pare că arăt minunat, de ce să pierd vremea? Mă îmbrac cu orice am chef și în 10 minute pot să ies pe ușă.

Ce încerc să spun prin acest text nu este hei mă simt minunat, vă pup, pa-pa, ci că atunci când nu mai ai pic de energie, când simți că nu mai ai control asupra vieții tale, când crezi că numai o minune mai poate schimba ceva, fix atunci trebuie să schimbi ceva. Tu, nu altcineva. Nu o să se întâmple nicio minune în ziua aia, poate nici după o lună. Eu cred că m-am simțit diferit după vreo 6. Cred că mai durează ani de zile ca să nu mă mai simt o impostoare când intru în sala de sport, dar nu contează. Just show up, asta mi-am spus. Mă țin de programul meu și dacă e rod roșu de ninsoare, vânt, ploaie sau temperaturi ridicate. Și dacă sunt răcită, nedormită, tristă sau nervoasă. Rutina asta mă salvează. Îmi schimbă starea. Nu știu cum am reușit, zi după zi, dar am ajuns să fiu persoana pe care eu aș fi admirat-o. Nu o să mai las să îmi scape din mână chestia asta.

Dacă și tu simți că viața te strânge, că nu poți să faci tot ce îți propui, că nu ai energie să te ridici din pat, că te îngrași, că nu îți mai place de tine, că îmbătrânești 5 ani într-unul singur, atunci ridică-te acum și fă ceva. Nu aștepta să ai ziua perfectă, vremea perfectă, energie și chef. Fă asta acum și nu trage concluzii după aia. O să fie greu. Nu te cântări. Fă asta pentru tine și ține minte că tu de peste un an îți vei mulțumi. Vei fi foarte mândră de tine. Te vei trezi cu zâmbetul pe buze. Meriți asta. Fă asta și scrie-mi peste un an cum ești. O să fiu aici ca să te aplaud. 🙂 bravo nouă!

 

Poze: Sorina Rîmbu https://sorinarimbu.ro/ 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply