It’s good to be an Erasmus in Warsaw!

28.09.2006

Bilingual post.

I would’ve said it’s good to be me, but my “fans” are waiting around the corner to bite my head off if I make any silly jokes 🙂

I almost missed my flight.  I arrived at the airport two hours before the take off, we had breakfast and talked. I did pass the customs at 5:30am but I had no idea it takes so long to declare a laptop. They called me twice. “Domnisoara Reţea este rugata sa vina la poarta 7 pentru imbarcare”.

“Retea, nu Reţea!!”, bombaneam eu alergand sa prind avionul. “Ce faceti, doamnisoara Reţea, ne faceti sa intarziem?”, ma astepta un tip tanar zambind cu gura pana la urechi la poarta 7. Am raspuns scurt: “Retea!”. Si atat.

Aeronava era ca de strumfi. Mica, mica de tot, senzatia era ca ma dau cu capul de tavan daca stau in picioare. Am stat intre coridor si geam, fara coleg “de banca”. Am citit jumatate de Ghidul Nesimtitului si m-am amuzat, vorba lui Plesu, trist.

Am mai zburat de multe ori, dar niciodata nu am vazut un cer atat de vascos. Ca o budinca neracita, albastru si nemiscat, cerul m-a uluit. Abia cand s-a mai luminat, dupa vreo ora de zbor, am vazut ca norii sunt intinsi ca untul pe paine in strat subtire.

Am mancat un pate de ficat execrabil. Pe cat de bine arata, pe atat de sinistru era la gust. Am cumparat inca unul identic de la magazin pentru acasa. Nu stiu de ce.

La destinatie, am dat un telefon si am aflat ca nu trebuie sa iau taxiul, ca vine sa ma ia coordonatorul Erasmus impreuna cu sotia lui. Mi-a carat o valiza si laptopul si mi-a povestit o multime de lucruri. De exemplu, faptul ca pentru 3 zile voi sta inr-un apartament fara sa platesc si de la 1 oct in alt apartament unde voi avea Internet si, nu-i asa, voi plati!

Am vazut facultatea si mi-a placut mult. E micuta, sunt 300 de studenti in total la ei, dar au sala de “Drama” (cursuri de teatru), sala de computere si o sala de dans! Dansul / aerobicul e de fapt educatie fizica. Am inteles ca exista si un fel de trupa a facultatii (nu majorete, o trupa de dans) si as vea tare mult sa ma inscriu si eu la cursul asta.

Orasul e tacut, tuns si frezat ca un soldat. E plin de tramvaie cam ca in Arad si blocurile sunt, culmea, dragute! Eu locuiesc acum pe Dyminska nr 6 et 2 ap 41, intr-un bloc rosu, probabil cum ar fi aratat cele din Rahova, daca domnul Vanghelie facea o treaba buna sin u se limita la intentii bune. Ca “entertainment” nu avem Internet, dar in fata blocului sunt nisipare, tobogane si niste invartitoare. Cu o galetusa si o lopatica pot petrece o dupa-amiaza palpitanta in nisip! La geam se inghesuie gugustiuci imensi. La facultate am vazut o pasare ciudata: negru cu alb, de doua ori cat o randunica. O sa intreb ce specie e zburatoarea.

Stau intr-o casa de oameni. Am mobila, televizor, carti in biblioteca, curverturi pe canapea, ce gasesti intr-o casa cand cineva pleaca in concediu. Ma intreb daca asa va fi si peste 3 zile. Coordonatorul Erasmus a fost nemaipomenit. M-a dus la un magazin sa-mi fac mici cumparaturi si mi-a dat indicatii pretioase: “Here is the good pepper for you!” si uite cacao nu stiu cum (inca nu am vazut ovomaltin – era un minimarket prapadit, mai caut! :-* ). Ca sa simt ca traiesc pe muchie de cutit, mi-am luat un suc de care nu am mai auzit: Fortuna, si nu Timbark, singura marca de care auzisem de pe raftul ala. In plus, am luat zahar cubic, iar cuburile au forme de simboluri de carti de joc. Am mancat deja un romb si o inima.

Ma uit la televizor si e al naibii de frustrant. Pe AXN e Districtul, dar filmul e tradus ca pe vremea Irinei Nistor – adica aud franturi in engleza si apoi o voce monotona pune stapanire pe canalul audio si ma pierd in cuvinte necunoscute. Asa sunt toate posturile traduse. Lost in translation.

Am harti si brosuri cu galerii de arta si muzee de la coordonatorul Erasmus si ma uit la ele fascinata. Ma pregatesc sa imi iau talpasita. Sa vad orasul un pic. Mai tarziu vine colega mea de facultate si de apartament. Eu ma voi vedea cu “my tutor” care imi face un tur al scolii si ma duce la un pub sa vorbim. Abia astept! Inchipuiti-va ca scoala incepe aici pe 5 octombrie, dar, pentru ca pica intr-o joi, a fost amanita inceperea cursurilor pentru 9 octombrie! Adica am 10 zile de vacanta. Eu nu inteleg cum vine asta cu joia: e ghinion sa incepi in mijlocul saptamanii? Joia e cu trei ceasuri rele? De ce nu punem toti inceperea scolii “prima luni din octombrie” ca sa nu mai existe discutii? Nu ca m-ar deranja sa fiu tinuta pe puf la 1200 km de Romania, dar la dorul care ma macina, as sta intre saci de moloz, numai sa fiu mai aproape…

Offline-ez acum si pun pe stick. Cu putin noroc ajung la Internet si cititi si voi ce bat acum ascultand Urma la cascuta, band Fortuna si urmarind Districtul in poloneza. Ma duc sa mai caut ibric sa fac o cafea. Kiss kiss!