Viața mea ca un reality show: anul trecut pe vremea asta, eram în cea mai groaznică numărătoare inversă din viața mea. 30 de zile pentru semnarea actelor de divorț. Pe 19 decembrie chiar le-am semnat. Și a urmat cel mai ciudat Crăciun din viața mea. Pe 25 decembrie am stat singură acasă și am băut prosecco. (Am și trimis câteva mesaje ciudate, you know what they say, never drink and text!)
A fost o iarnă groaznică. Dormeam cu pastile sau nu dormeam deloc, stăteam pe întuneric, scrollam pe telefon cum am mai scris și aici și așteptam să văd răsăritul, nu mai puteam să lucrez, să mănânc. Slăbisem 5 kilograme, pe la 46-47 eram, de mi-erau largi și hainele mele XS.
Am început să urc pe munte.
05.02.2018. “Eu am mers într-o drumeție în weekendul ăsta. Am mers în excursie în Piatra Craiului la Cabana Curmătura. Mi-am luat echipament tehnic și am urcat, deși nu sunt deloc în formă și nu am recuperat kilogramele pierdute în ultimele luni. Având 47 de kilograme, nedormită corespunzător (pentru cu junioara e răcită de 2 săptămâni și știți cum e), cărând un rucsac de vreo 8 kilograme (cu multe lucruri nefolositoare, desigur), cu bocanci grei în picioare, pe ploaie și lapoviță, udă până la piele de la transpirație și ploaie, am urcat 2 ore și jumătate fără pauze și am crezut că o să leșin de oboseală. Dar n-am leșinat. Am tras de mine și am reușit. La final, m-am simțit incredibil. Îmi venea să mă îmbrățișez. După ce m-am schimbat complet în camera mea, m-am întins pe pat și mi-am ascultat respirația, fără să îmi mai pot simți corpul. Efortul mă amorțise total. Jumătate de oră mai târziu mi-am revenit, am mâncat, am băut și m-am împrienit cu ceilalți turiști.”
Apoi am aflat că emisiunea mea, Inspirația de Weekend, pentru care făcusem un pilot, va fi în grila de primăvară la ProTV. Un proiect în care credeam mult și pe care îmi doream să îl fac, să arăt că pot să îl fac. Am trecut de la agonie la extaz. A trebuit să renunț la alte proiecte care îmi aduceau venituri constante. Am filmat emisiunea și am fost lideri de slot pe segmentul nostru orar în grila de primăvară și am avut un feedback minunat. Eu zic că a fost un succes.
Am riscat tot
M-am concentrat pe muncă enorm, am petrecut timpul cu fata mea și muncind, 3 luni au trecut foarte repede și apoi a venit vara.
Am așteptat să văd dacă găsim sponsori și pentru al doilea sezon și nu m-am implicat în niciun proiect, nu m-am angajat. Am stat cu fata mea, cel mai mult în parc, am mers și la piscină, știți voi. Frumos, dar nu prea sănătos dacă nu câștigi bani. M-am trezit în septembrie că nu am sponsorii necesari, nu încep filmările, și nu aveam niciun venit deja de o lună. No back up plan. Aveam însă un copil de crescut și o rată imensă la bancă.
Pentru prima oară în viața mea eram șomeră
Am intrat în panică, deși eu mereu ziceam că un om care muncește și știe lucruri nu moare de foame. E greu să ai răbdare însă. Am vrut să mă angajez oriunde, după câteva zile deja căutasem anunțuri, vorbisem la agenții de recrutare, eram efectiv disperată. Nu am dormit câteva nopți. Vă mărtuisesc că pentru prima oară nu am dat de pomană tichetele de masă după ce am donat sânge ci m-am dus cu ele la cumpărături. Nu că nu aveam bani să trăiesc, am economii, dar m-am ambiționat să nu intru în ele orice ar fi. Știți, eu sunt foarte ambițioasă.
M-am calmat și mi-am spus că trebuie să găsesc o soluție. Am scris pe blog. Am contactat eu companii și le-am propus campanii de content marketing. A fost o postură ciudată, în mod obișnuit mă caută clienții pe mine, nu invers, dar ce mai contează?
Nu m-am lăsat
Am găsit clienți. Am făcut campanii. O să scriu despre ele poate. Am scris pe blog și mai mult. Am scris de toate pentru toți. Nu vreți să știți cât am muncit. Dar și câți oameni am ajutat fără nicio pretenție. Pentru că numai așa se învârtește lumea, făcând bine, nu? Am recuperat cele 2 luni în care nu am câștigat niciun ban. Săptămâna viitoare, când donez sânge iar, pot să dau de pomană bonurile de masă! Hahaha!
În tot acest timp m-am și îndrăgostit
Am cel mai bun iubit din lume. Serios. Și dacă ne-om despărți, o să șterg asta. :))) Este deștept și amuzant și se pricepe la orice și mă ajută cu orice. Nici nu știam că există astfel de bărbați. Sunt foarte norocoasă.
Anul începuturilor
2018 a fost anul în care am ajuns la Vârful Ciucaș pe zăpadă, mahmură, după 2 ore de somn. Cât am înjurat muntele ăla!
View this post on Instagram
Și anul în care m-am urcat prima oară pe schiuri. A fost un weekend fabulos în Poiana Brașov.
Și anul în care am luat lecții de înot și am învățat să înot.
Încă un pic și îmi fac și primul tatuaj. Pentru că…. de ce nu? Nu știu de fapt, ideea e să fim fericiți. Și să iubim.
Gătesc mai mult. Și am mai des musafiri. Iubesc asta. Viața e atât de frumoasă.
Și uite așa, am trecut de la o perioadă foarte neagră la una super mișto. Și apoi iar destul de nasoală. Dar am rezolvat-o. Good things come to those who wait. Or struggle? Nu știu. Dar lucruri bune vin. Pun pariu că anul viitor va fi excelent.
Hai că se poateeeeeeee! 🙂
13 Comments
Liana
08/12/2018 at 10:17 AMma bucur ca ti-e bine! sa fii fericita in continuare 🙂 hugs
Laura S.
08/12/2018 at 10:29 AMLa finalul zilei (sau anului) nu conteaza cat de greu a fost, ci cu cata gratie ai trecut prin ele. Felicitari pentru curaj si pentru realizarile frumoase 🙂 La cat mai multe pentru 2019!
andressa
10/12/2018 at 11:37 AMNu stiu daca am curaj. Eu cred despre mine ca sunt o supravietuitoare. Ca un gandac de bucatarie, orice ar fi, orice meteorit loveste pamantul, eu tot ma descurc, ma ascund pe undeva, gasesc niste firimituri, razbesc. Nu suna prea glam, dar asa e. Nu m-am gandit la varianta in care nu pot, nu reusesc. Stiu doar ca trebuie. Si vad ca ceva, ceva reusesc. Sunt inca pe aici 🙂
Raluca Badita
08/12/2018 at 11:02 AMFii bine! Cred ca a fost asa un an,, decisiv” pentru multi dintre noi. Te imbratisez!
Deea
08/12/2018 at 4:44 PMM-a bucur pentru tine. Viața e o lupta continua cu bune și rele. Trebuie doar sa avem puterea sa le depășim. Te pup
Cucu
08/12/2018 at 7:22 PMOk… si nici o informatie despre ala ?! 🙂
Jeni
08/12/2018 at 7:29 PMImi place mult de tine, ca esti optimista. Am o intrebare la care te rog mult, daca poti sa imi raspunzi. Si eu am un blog de vreo doi ani. Oarecum pana acum nu am facut nimic special, doar niste articole personale. Imi doresc si eu sa caut clienti, dar stiu cum sa fac, avand in vedere, ca eu sunt o persoana cu deficiență auditiva si habar n-am cum sa ma descurc. Ma poti ajuta cu un sfat, desigur, daca doresti. Iti multumesc mult!
Sa rămâi asa cum esti, puternica, indiferent cat de rau iti este, pentru ca stiu cum e sa treci peste greutăți. Pup.
andressa
10/12/2018 at 10:56 AMSigur. O să îți răspund în privat. Îți scriu un email.
sanda
10/12/2018 at 8:04 AMwow, ce poveste!!! si eu care credeam ca femeile ca tine au parte doar de basme, Feti-Frumosi, trasuri fermecate, nimic din ce ni se intampla noua, muritorilor! un an fabulos sa ai in 2019 si multa, multa iubire!
andressa
10/12/2018 at 10:56 AMFemeile ca mine? As vrea eu să am parte de basme, dar poate că nimeni nu are, nici cei pe care ăi credem noi foarte norocoși.
o femeie
13/12/2018 at 11:11 AMFrumos an! ma bucur ca ai evoluat, ca ai reusit, ai trecut peste. Te admir pt forta si curajul de a trece peste toate! bravo!
Lucia
19/12/2018 at 6:56 PMunde l-ai gasit pana la urma? ca de curand scriai ca unde gasim oameni in ziua de azi :)))
andressa
19/12/2018 at 7:47 PMNe-am cunoscut prin prieteni comuni, iesind in oras. Aparent nu toti oamenii stau pe net, dand like la poze. Ce zici de asta?