IUBIM

Divorțul meu. Povestea mea. De la capăt

Voi ce ați făcut de Black Friday? Eu am depus cererea de divorț. Nu, nu era reducere. Asta e viața. Plină de surprize.

Aproape 10 ani lângă același om cu care am și un copil. Toată viața mea de adult. Ce mai e de spus? O mulțime de lucruri, scuze, regrete, acuze. Și totuși nimic. Punct și de la capăt.

Am scris acest post în decursul unei luni, am tot adăugat, am scos…

La ce m-am gândit în perioada asta?

M-am gândit că sunt un copil cu un copil. Nu mă simțeam în stare să mă adun să fac lucruri ca de obicei și să am grija de fetița mea. Am plâns câteva ore pe zi în fiecare zi. Nici măcar nu știam că se poate să plângi atât. Într-o noapte am plâns atât de tare încât avem senzația că se zguduie casa, că pereții se clatină. Nu am mâncat nimic în unele zile. Am mai slăbit, am mai îmbătrânit. Timpul trece foarte, foarte încet.

M-am gândit că dacă aș ajunge la spital, aș fi singură. Mama mea ar avea grijă de fetița mea și la mine nu ar veni nimeni. O fi fals, îmi tot spun, dar asta am simțit, că sunt singură și o să mor singură.

Că de supărare aș putea să mă îmbolnăvesc. Asta încă mai cred. Mă mir că nu mi-a crăpat un organ.

M-am gândit că nu o să mă mai îndrgostesc niciodată. Că nimeni nu se va mai îndrăgosti de mine. Acest gând mă macină în permanență.

M-am simțit foarte vinovată. M-am simțit în același timp ușurată, dar și foarte tristă. E greu de exprimat în cuvinte câtă amărăciune, durere, regret, furie și altele se adună într-o astfel de situație. Este genul de lucru pe care nu cred că îl poți înțelege cu adevărat decât dacă treci prin asta, deși evident fiecare situație este diferită.

După încă o săptămână…

Sunt zile în care nu simt nimic, nu știu ce să răspund dacă mă întreabă cineva ce fac, cum sunt. Nu sunt nicicum. Sunt zile în care vorbesc singură pe stradă și altele în care râd din orice. E un moment de cumpănă în care îmi văd viața de până acum ca pe un film și îmi dau seama ce aș fi făcut diferit, de câte ori am reacționat după bagajul emoțional pe care îl am, ca orișicine. Sunt amorțită încă.

Lucrurile simple, cotidiene, cum ar fi să cumpăr apă de la magazin, mă dor cel mai tare.

Aș vrea să apăs pe un buton și să fiu deja peste un an, să fi depășit măcar o parte din durerea asta.

E o perioadă în care prietenii s-au împărțit între cei bine intenționați și cei care au putut veni să stea cu mine noaptea, când o luam razna, sau mi-au oferit timpul lor și o canapea la ei acasă. Culmea ironiei a fost că m-a lovit o răceală îngrozitoare în această perioadă, iar atunci când aș fi vrut mai mult să vorbesc, să spun ce am pe suflet… nu puteam scoate un sunet.

Mă duc la terapie ca să depășesc divorțul la Clinica Oana Nicolau. Mă ajută mult. Vă recomand dacă aveți orice problemă, să mergeți la această clinică. Eu am mai fost și când copilul avea probleme cu somnul.

După încă o săptămână…

Pot să vă spun că nu mai plâng atât de mult. Ultima oară am început într-un atelier de croitorie, voiam să îmi strâmtez niște blugi noi, nu îmi veneau pentru că am slăbit atât de rapid. Am plâns când m-a întrebat cineva de ce am slăbit atât de tare. Tremuram toată. Mi-am revenit pe stradă și de atunci nu am mai avut astfel de momente.

Hai că se poate. Crăciun fericit!

 

Foto: Radu Bădoiu

 

ShareShare on Facebook201Tweet about this on TwitterShare on WhatsappEmail this to someone

You Might Also Like

32 Comments

  • Reply
    Diana Elena I
    20/12/2017 at 10:29 AM

    Imi pare enorm de rau sa aflu asta despre tine. Te citesc de cativa ani si va stiam bine. Este doar o etapa, stiu ca toata lumea iti spuna asta. Esti o femeie foarte frumoasa si inteligenta, tanara si extrem de norocoasa pentru ca o ai pe fiica ta. O sa reusesti! O sa fie bine in curand. Esti un exemplu pentru ea si acum scri cea mai importanta lectie pe care ea o va invata de la tine: puterea de a te ridica si de a renaste. Vei deveni versiunea ta mult mai buna. Esti un exemplu pentru multe dintre noi, cele care te urmarim. Te imbratisez.

    • Reply
      andressa
      22/12/2017 at 1:35 PM

      Multumesc pentru incurajari.
      Multumesc tuturor celor care mi-au lasat comentarii. Nu prea stiu ce sa raspund. Apreciez toate gandurile bune.

  • Reply
    Roxana San
    20/12/2017 at 10:31 AM

    Îmi dansează o lacrimă în colțul ochiului… ce să-ți spun… scriu și șterg și iar scriu. Forța este doar în interiorul tău, deși nu o simți, ea este acolo. Este o mare binecuvântare că o ai pe mama ta lângă tine, singura persoană care te iubește necondiționat și pe fetița ta, motivul pentru care merită să lupți. Toți copilașii se uită la mamele lor ca la soare. Continuă să strălucești pentru ea, nu te întuneca. Te îmbrățișez cu drag și chiar dacă acum vezi doar cenușă în jur, nu uita că pasărea Phoenix a renăscut din cenușă. Fie ca acest Crăciun să fie un Crăciun al renașterii tale, de 1000 de ori mai puternică și mai stăpână pe viață! Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine și pe toți cei dragi ție!

  • Reply
    Rodiq
    20/12/2017 at 10:52 AM

    Andressa, tonul pesimist din postarile tale anterioare tradau nemultumire si dificultati emotionale. Erau total in dezacord cu cele referitoare la munca ta.
    Pentru mine nu a fost o surpriza vestea divortului avand in vedere ce am scris mai sus. Ma bucur ca ai cautat ajutor la o clinica specializata si ca ai prieteni aproape care te sustin. Eu iti trimi imbratisari virtuale, esti un om rational si, dupa ce suferinta va mai pali, vei ajunge sa fii si mai puternica decat acum.

  • Reply
    Bogzoiu Daniela
    20/12/2017 at 10:52 AM

    Nu imi gasesc cuvintele….. Stiu ca atunci cand viata te loveste, cuvintele de genul ” o sa fie bine, o sa vezi” par absurde si enervante, mai ales daca vin de la un strain. Din experienta, nu am trecut printr-un divort dar am avut si inca incerc sa depasesc un moment dificil din viata mea, nu m-a ajutat altceva decat copilul meu. Am prieteni care ma sprijina, moral, chiar si financiar, dar ei nu ma pot ridica atunci cand cad. Atunci cand il privesc cum doarme si ma gandesc tot timpul ca el este creatia mea, ca nimeni si nimic nu sunt mai importante decat el, atunci ma incarc cu energia necesara sa trec peste orice. Sunteti o femeie frumosa, sanatoasa si independenta, aveti un copil minunat, credeti-ma nu va trebuie mai mult. Luati partea buna a lucrurilor, oricat de negre ar fi ele au si o parte buna. Va doresc numai bine si astept un articol care s-a ma faca sa zambesc!

  • Reply
    Anca
    20/12/2017 at 11:00 AM

    Andreea, imi pare tare, tare rau ca s-a întâmplat așa. O sa treaca! Cu mai multa (acum) sau mai putina (in viitor) durere…la un moment dat și amintirile se uzează. Tu esti speciala si puternică, stiu asta de mult și s-a aplicat mereu tie. Nu esti singura. Ai o minune de copil care deplinde de tine si o alta femeie puternica care traieste pentru tine. Sunt sigura insa ca sunt si prieteni cu sufletul aproape de tine, doar ca, poate nu stiu cum ai tu nevoie ca ei sa reactioneze acum. Si eu tratez durerea cu solitudine, dar stiu ca am cateva persoane pe care, in situatie de criza, ma pot baza – ajuta mult. Te imbratisez cu drag si acorda-ti timp…chiar și sa suferi. Nu uita însă că…o sa fie Bine! Sărbători linistite fetelor!!!

  • Reply
    Suzana
    20/12/2017 at 11:03 AM

    Cateodata viata iti rezerva niste experinte dure, niste experinte pe care crezi ca nu le poti duce, dar sunt experinte care iti afecteaza evolutia ta. Stiu, e greu sa acceptam situatia, ne este greu sa suferim, ni se pare ca ne ducem la fund atat de tare, incat credem ca nu vom mai iesi niciodata de-acolo. Dar vei iesi si vei iesi mult mai puternica. Te imbratisez, Andreea!

  • Reply
    Valentina Alexandrescu
    20/12/2017 at 11:28 AM

    Hei, esti tanara, esti frumoasa, esti puternica.
    Vei reusi sa depasesti acest moment greu si dureros!
    Te imbratisez!

  • Reply
    Cristina
    20/12/2017 at 11:46 AM

    Uf, tot m-am facut piele de gaina cand am citit… am trait si traiesc periodic ceea ce ai trait si tu, exact aceleasi dureri, tristeti, nopti pline de lacrimi. Si mai sunt si in saptamana 38 cu al doilea copil. Daca ai stii cate mi-au auzit urechile in perioada asta de sarcina care putea fi una asa de frumoasa. De nu stiu cate ori am vorbit despre divort, ne-am amenintat, ne-am jignit. Noi deocamdata mergem la terapie impreuna, cumva parca ne e mai bine dar eu stau ca pe ghimpi pentru ca simt ca totusi pericolul nu a trecut. Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asta, iti dau o mare imbratisare virtuala si o sa vezi ca o sa fie mai bine.

  • Reply
    Deea
    20/12/2017 at 11:55 AM

    Stiu ca pare ușor sa spui fii tare dar trebuie sa fii in primul rând pentru fetița ta. Roagă te mult o sa te ajute sa depășești mai repede aceasta perioada grea. Cu siguranta la momentul potrivit o sa poti sa o iei de la capăt, o sa te îndrăgostești și o sa te simți împlinita.

  • Reply
    Dana Elena
    20/12/2017 at 12:05 PM

    Buna, imi pare rau ca ti-a fost greu si poate nici acum nu e usor. dar o sa fie mai bine. Nu stiu daca stii limba franceza, daca da, ti-as recomanda cartea Trois amis en quete de sagesse, mie mi-a facut bine. Capul sus si o zi buna!

  • Reply
    Cristiana
    20/12/2017 at 12:10 PM

    Iti trimit o imbratisare virtuala si iti doresc sa fii bine!

  • Reply
    Name
    20/12/2017 at 1:10 PM

    e un subiect foarte personal, si cu siguranta ai cantarit bine decizia…
    poate nu e prea tarziu sa mai revii inca o data asupra ei. ce s-a intamplat intr-un singur an de nu mai e valabil asta:
    https://www.andressa.ro/2016/09/cand-tatal/
    ?

    • Reply
      andressa
      21/12/2017 at 12:00 PM

      Nu are legatura cresterea copilului cu relatia. Sunt lucruri diferite. Suntem parinti, dar nu mai suntem un cuplu.

  • Reply
    Maddy
    20/12/2017 at 1:18 PM

    Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva. 🙁 one day at a time si va fi mai bine.

  • Reply
    Andra
    20/12/2017 at 2:48 PM

    Imi pare rau, rau de tot ca treci prin asta. Am fost cat pe ce sa divortez (inca n-am facut-o, habar n-am ce urmeaza) si am simtit o parte din tot ce spui si tu si mi-am pus fix aceleasi intrebari. Am prietene care au trecut prin asta si pot spune, din discutiile cu ele, ca in timp va fi mai bine, ca va veni un moment in care te vei indragosti din nou de cineva care va fi si el indragostit de tine. Iti doresc tot binele din lume!

  • Reply
    Justme
    20/12/2017 at 4:11 PM

    Raman la premiza ca nimic nu este intamplator. Toate au rostul lor. Acum sunt mult prea recente si toate par sau poate chiar sunt tragice. Tu stii cel mai bine de ce ai ales asta…noi doar ne dam cu parerea si incercam timid cate o incurajare. Nu o sa-ti spun “las ca o sa treaca” si tu stii ca timpul le rezolva pe toate…nu-ti spun “ai facut bine…” nu-ti cunosc motivele si nici nu trebuie sa le cunosc. Povestea este sau a fost a voastra. Din afara lucrurile pot parea altfel …. nu noi suntem personajele din povestea ta, ci voi.
    Iti spun doar ca si eu am trait situatii foarte delicate…si de foarte multe ori am crezut ca nu le pot depasi…ca fara celalalt lucrurile imi devin mai grele si mai complicate si ca nu o sa ma pot descurca singura. La scurt timp am realizat ca nu vreau sa devin dependenta de nimeni si ca trebuie sa invat sa ma descurc singura in orice situatie. Am inceput sa practic aceasta teorie si situatiile care in trecut imi pareau dificile si foarte greu de solutionat sau dovedit a nu fi asa…doar ca in trecut nu eram obisnuita sa le fac eu.
    Sa nu uiti ca TU esti cel mai bun confident al tau. Invita-te la o cafea si poarta un dialog cu tine.

  • Reply
    C
    20/12/2017 at 6:09 PM

    Stii, dupa 9 ani simteam ca nu mai pot sa respir de la atata plans, plangeam mai ales in dus, ca era mai usor pentru pielea mea iritata de la atata sare si servetele scortoase. Il iubisem enorm si isi batuse joc de mine din prima zi… Asteptam ziua aia.. in care sa nu ma mai gandesc la el deloc, nici macar o data, insa a venit dupa mult mult timp, cam 2 ani, asa. A doua zi mi-am dat seama ca Heey chiar nu m-am gandit deloc la el ieri. Si acum uitandu-ma in urma cred ca ar fi trebuit sa ma apuc de yoga mai devreme, pentru ca m-a ajutat foarte mult. Ar fi trebuit sa scormonesc prin evenimentele de facebook sa ma tin mai ocupata, ca prea aveam impresia ca sunt singura, fix cum zici tu, si nu e asa. Sunt atatia oameni buni, raniti si cu probleme care au impresia asta, incat e inevitabil sa dai de unul cu care sa ai o legatura mult mai sanatoasa si mai matura decat cu cel din trecut. Cu dragostea, din pacate, asa este, nu pot sa zic ca am mai iubit la fel dupa, am iubit mai precaut, dar cu mana pe inima iti spun ca e pur si simplu altfel, nu inseamna ca nu e dragoste. Daca prinzi drag de cineva, tot e un fel de dragoste sincera care iti alina sufletul un pic. O sa dureze un pic sa te desparti de trecut si va veni si ziua in care vei simti pacea. Daca vrei sa ne scriem, ai mailul meu. Cu drag, C.

  • Reply
    Anda
    20/12/2017 at 6:12 PM

    Wow, chiar e un soc! Stiu ca nicio vorba nu te-ar face sa te simti mai bine, dar meriti sa fii felicitata pentru curaj si cred ca numai si prin faptul ca ai scris randurile de mai sus iti va fi mai bine. Succes in toate!

  • Reply
    Roxana V
    20/12/2017 at 9:19 PM

    Iti scrie o “divortata” cu vechime in aceasta stare civila de aproape 2 ani. ..dupa o cas(z)nicie ce a durat aproape 18 ani. Cand sunt doi copii la mijloc, e mai greu, sa stii..mai ales cand copilul cel mare alege sa stea cu tatal. Asa ca, intodeauna gandeste-te ca exiswte situatii mult mai grele ca a ta. Nu e usor sa accepti ca s-a terminat o perioada din viata ta, dar…decat nefericire in doi, mai bine fericita de una singura, alaturi de un copil minunat!
    Fruntea sus, privirea inainte, si fericirea isi va face cuib in caminul tau:)

  • Reply
    Oana
    20/12/2017 at 10:44 PM

    “Lucrurile simple, cotidiene, cum ar fi sa cumpar apa de la magazin, ma dor cel mai tare”… Foarte impresionanta fraza asta, cu toata simplitatea ei!
    Nu am trecut printr-un divort, dar am avut o perioada in care lucrurile simple mi se pateau atat de greu de facut… gen intins rufe, adunat rufe, mers la cumparaturi, etc. Nu te cunosc, doar am vrut sa scriu pentru ca sa vezi ca citesc ceea ce scrii!

  • Reply
    Zina
    20/12/2017 at 11:46 PM

    Of, este asa de greu sa imi gasesc cuvintele care sa ajute in aceasta situatie.
    Curaj, rabdare si fii iubitoare cu tine <3
    Acum este despre tine, sa ai grija de tine! Te imbratisez!

  • Reply
    Diana D.
    21/12/2017 at 12:10 AM

    Andreea capul sus! Esti atat de tanara si atat de frumoasa si nici nu stii! Viata nu s-a terminat aici, tocmai ai pasit intr-o alta etapa a vietii tale. Pregateste-te sa o descoperi si sa o traiesti din plin, nu o irosi cu lacrimi care nu mai pot schimba nimic… Multi te-ar invidia, ai libertate, tinerete si maturitate in acelasi moment al vietii. Cine nu ar vrea asa ceva?
    Iti trimit o imbratisare virtuala si sper sa depasesti cu bine perioada asta care e normal sa ti se para mai sumbra. Profita de ocazie, fa-ti o ciocolata calda si stai in pat, vezi filme bune si rasfata-te cu bai fierbinti si cu niste carti pe care ti le doreai de mult sa le citesti. Fa ce iti place si rasfata-te, nici nu iti dai seama cat de mult meriti!

  • Reply
    Raluca Badita
    21/12/2017 at 10:39 AM

    Cunosc sentimentul prea bine. O sa stralucesti dupa ce vei plange suficient de mult. Plansul nu e de rau, e de bine. Pe mine ma ajuta. Chiar daca atunci nu vad nimic bun in viata mea dupa aceea parca sunt mai bine.

  • Reply
    Cristina Maria
    21/12/2017 at 4:49 PM

    Capul sus! Primeste de la mine toate gandurile bune!

  • Reply
    Lori Alexe
    21/12/2017 at 8:28 PM

    Te îmbrățisez. Atât.

  • Reply
    Nico
    21/12/2017 at 9:51 PM

    Draga mea Andreea, te imbratisez! Incet, pas cu pas. Rabdare. Am fost acolo in urma cu 6 ani. Fiica mea avea 7 ani pe atunci. Eu, 30. Azi suntem mai bine ca niciodata. Iti doresc multa putere si sa stii ca te admir pentru tot ce esti si ce faci. Ganduri bune!

  • Reply
    Andrei
    21/12/2017 at 10:15 PM

    Te citesc de pe vremea lui overheard.
    N-am simțit nevoia să scriu vreun reply, până acum.
    Curaj.

    • Reply
      andressa
      22/12/2017 at 12:01 AM

      Mulțumesc ca mi-ai scris acum.

  • Reply
    X
    23/12/2017 at 1:28 PM

    Wow. Apreciez sinceritatea!
    Nu te mai gândi la trecut. Nu lăsa trecutul să îți influențeze viitorul. Fă-ți un plan de viață și ține-te de el. Spunea cineva că singura posibilitate să prevezi viitorul este să îl creezi singură. Într-adevăr durerea sufletească nu se poate compara cu nimic, dar nu ești singură, ai o fetiță pentru care trebuie să fii un idol.
    Nu ești nici prima, nici ultima femeie care trece prin situații asemănătoare, de aceea este important sa te gândești la viitorul tău și nu la trecut. Acum știi cum e cel mai rău. Nu poate să fie decât din ce în ce mai bine.
    Toate întrebările pe care ți le pui și îți dai răspuns la ele sunt normale. Important este să învățăm din greșeli, dar mult mai important este să învățăm din greșelile altora. Fii o binecuvântare pentru fetița ta și pentru cei din jur un exemplu de urmat. Viața e prea scurtă sa ne împiedicăm de trecut. Singurătatea de care vorbești a fost tot timpul acolo, doar că nu ai observat-o. Acum o observi pentru că ești într-un punct din care se observă totul mult mai bine.
    Îți scriu din amintiri.
    Fă-ți sărbătorile fericite!

  • Reply
    Ioana
    31/12/2017 at 12:59 PM

    Te îmbrățișez cu drag și iti doresc sa iti fie bine! Din toate punctele de vedere

  • Reply
    Adriana
    15/01/2018 at 2:43 PM

    Andreea, noi avem aceasi varsta, avem o fetita de aceasi varsta si mi-am cunoscut sotul in acelasi an in care l-ai cunoscut si tu pe al tau. Articolul asta m-a socat, a durut. E ceva real, a venit si randul generatiei noastre sa ingroase randurile celor divortati. Imi pare tare rau pt ce s-a intamplat. Nu stim niciodata cand ne va veni randul …

  • Leave a Reply

    Inline
    Inline