Cînd simt că îmi aparține casa cu adevărat

Mie mi-au trebuit 5 ani să mă simt ca acasă în casa mea. Ce ani!

De ce? M-am mutat în ea iarna, cînd era frig și afară și în casă, cînd fetița mea avea 6 luni, iar muncitorii încă tăiau parchet, plăci de gresie și faianță, găureau pereți, lipeau și montau deși era Ajunul Crăciunului. Au urmat luni de zile în care mai era ceva de făcut sau de refăcut, pe unele le-am amînat pînă în ziua de azi, iar fii-mea mergea de-a bușilea ziua și plîngea noaptea. Urcam și coboram scările casei de zeci de ori pe zi, înjurîndu-le, gîndindu-mă că mai ușor mi-era la bloc, înghesuită în 2 camere, decît chinuindu-mă așa.

Au urmat ani în care mergeam la birou de la prima oră pînă seara tarziu, cu nopți încă pierdute (mai știți celebrul post Eu nu mai dorm de 3 ani?), cu weekenduri petrecute mai mult în parc decît acasă și tot așa. Nu am apucat să mă împrietenesc cu pereții mei, cu casa mea.

Iarna trecută, cînd am divorțat, casa mi s-a părut mai stranie ca niciodată. Parcă avea altă geografie, alte zgomote, altă lumină. Singură, în dormitorul meu, chinuită de insomnii, așteptam să sune alarma ca să o trezesc pe fetița mea și să o duc la grădiniță. Soarele răsărea după ce noi ne trezeam. Îmi petreceam timpul pe întuneric, scrollînd pe telefon pînă rămîneam fără baterie și fără articolede citit. Mi se părea că epuizez Internetul. Și tot nu mi se făcea somn.

Apoi au urmat weekendurile în care fetița mea era la tatăl ei și eu rămîneam singură acasă. Singură. De cînd am născut-o, nu prea am mai stat singură. Și la duș vine după mine!

Așa că după 5 ani… m-am văzut singură. Nu a fost ușor. Ce am făcut? Mi-am crezut un colț al meu, un ritual al meu.

Dar întîi am disperat! Apoi, cînd mi-am revenit, am început proiectul colțului meu. Mi-am cumpărat 3 seturi de pijamale mișto, unele mai comode, altele mai sexy. Așa, ca să îmi placă de mine cînd mă văd în oglindă. Mi-am cumpărat lumînări parfumate și papuci pufoși și i-am aruncat pe cei uzați, luați la pachet de prin hoteluri unde am stat.

Mi-am căutat cărțile comandate de luni de zile, dar necitite încă. Romane și una de poezii! Mi-am luat dulciurile preferate, mi-am aprins lumînările, m-am cuibărit pe canapea și am început să citesc. Și să ascult. Am învățat zgomotele casei, scîrțîiturile inexplicabile și tropăitul copiilor din casa vecină, mieunatul mîței care îmi traversează curtea din spate și foșnetul bradului din față. Am savurat ciocolată albă și neagră, preferatele mele. (La cea neagră nici nu mă simt vinovată, mă gîndesc că are mulți antioxidanți!) Am băut ceai și vin roșu. Am văzut comedii și seriale polițiste.

Am învățat că a fi singur poate fi o plăcere. Un răsfăț. Un lux. În niciun caz o pedeapsă. Acum, nu mai am anxietăți legate de asta, ba chiar îmi place la nebunie. Îmi dăruiesc și dimineți liniștite, nu doar seri, am nevoie de ele ca de aer. După ce o duc pe fata mea la grădiniță, la ora 8, stau singură în sufragerie o oră, în liniște, îmi planific ziua, beau o cafea sau un ceai, îmi mai iau puțină cofeină și din ciocolata preferată. Nu dau drumul la TV sau la radio, stau eu cu gîndurile mele. E destul zgomot în restul zilei, liniște e prea puțină. Liniștea mă inspiră. E colțul meu neplictisitor.

Am scris acest text la invitația Heidi care lansează un concurs : poți cîștiga obiecte de decor sau piese de mobilier la alegere ca să îți înfrumusețezi colțul neplictisitor. Trebuie să înscrii codul de pe un produs din gamele Dark, Florentine sau GrandOr prin SMS la 1830 sau pe site. Eu sper să cîștig fotoliul roșu, îl ador.

Și nu uitați să savurați si voi clipele de liniște. Dacă nu le aveți, creați-le. Nu mai amînați citirea romanului pe care l-ați cumpărat de luni de zile. Rufele și vasele pot aștepta să fie spălate, dar noi nu putem aștepta la nesfîrșit să ne relaxăm, calmăm, să facem ceva pentru noi. Heidi ne ajută să creăm colțul neplicitisitor, oaza de liniște, așa că ne rămîne să ne așezăm confortabil și să ne bucurăm de moment.

 

Fotografii de Daniel Udrescu 

 

#neplictisitor #neplictisitoare #colțulneplictisitor #heidi #grandOr #yourunboringcorner