IUBIM

Când simt că îmi aparține casa cu adevărat

Mie mi-au trebuit 5 ani să mă simt ca acasă în casa mea. Ce ani!

De ce? M-am mutat în ea iarna, când era frig și afară și în casă, când fetița mea avea 6 luni, iar muncitorii încă tăiau parchet, plăci de gresie și faianță, găureau pereți, lipeau și montau deși era Ajunul Crăciunului. Au urmat luni de zile în care mai era ceva de făcut sau de refăcut, pe unele le-am amânat până în ziua de azi, iar fii-mea mergea de-a bușilea ziua și plângea noaptea. Urcam și coboram scările casei de zeci de ori pe zi, înjurându-le, gândindu-mă că mai ușor mi-era la bloc, înghesuită în 2 camere, decât chinuindu-mă așa.

Au urmat ani în care mergeam la birou de la prima oră până seara tarziu, cu nopți încă pierdute (mai știți celebrul post Eu nu mai dorm de 3 ani?), cu weekenduri petrecute mai mult în parc decât acasă și tot așa. Nu am apucat să mă împrietenesc cu pereții mei, cu casa mea.

Iarna trecută, când am divorțat, casa mi s-a părut mai stranie ca niciodată. Parcă avea altă geografie, alte zgomote, altă lumină. Singură, în dormitorul meu, chinuită de insomnii, așteptam să sune alarma ca să o trezesc pe fetița mea și să o duc la grădiniță. Soarele răsărea după ce noi ne trezeam. Îmi petreceam timpul pe întuneric, scrollând pe telefon până rămâneam fără baterie și fără articolede citit. Mi se părea că epuizez Internetul. Și tot nu mi se făcea somn.

Apoi au urmat weekendurile în care fetița mea era la tatăl ei și eu rămâneam singură acasă. Singură. De când am născut-o, nu prea am mai stat singură. Și la duș vine după mine!

Așa că după 5 ani… m-am văzut singură. Nu a fost ușor. Ce am făcut? Mi-am crezut un colț al meu, un ritual al meu.

Dar întâi am disperat! Apoi, când mi-am revenit, am început proiectul colțului meu. Mi-am cumpărat 3 seturi de pijamale mișto, unele mai comode, altele mai sexy. Așa, ca să îmi placă de mine când mă văd în oglindă. Mi-am cumpărat lumânări parfumate și papuci pufoși și i-am aruncat pe cei uzați, luați la pachet de prin hoteluri unde am stat.

Mi-am căutat cărțile comandate de luni de zile, dar necitite încă. Romane și una de poezii! Mi-am luat dulciurile preferate, mi-am aprins lumânările, m-am cuibărit pe canapea și am început să citesc. Și să ascult. Am învățat zgomotele casei, scârțâiturile inexplicabile și tropăitul copiilor din casa vecină, mieunatul mâței care îmi traversează curtea din spate și foșnetul bradului din față. Am savurat ciocolată albă și neagră, preferatele mele. (La cea neagră nici nu mă simt vinovată, mă gândesc că are mulți antioxidanți!) Am băut ceai și vin roșu. Am văzut comedii și seriale polițiste.

Am învățat că a fi singur poate fi o plăcere. Un răsfăț. Un lux. În niciun caz o pedeapsă. Acum, nu mai am anxietăți legate de asta, ba chiar îmi place la nebunie. Îmi dăruiesc și dimineți liniștite, nu doar seri, am nevoie de ele ca de aer. După ce o duc pe fata mea la grădiniță, la ora 8, stau singură în sufragerie o oră, în liniște, îmi planific ziua, beau o cafea sau un ceai, îmi mai iau puțină cofeină și din ciocolata preferată. Nu dau drumul la TV sau la radio, stau eu cu gândurile mele. E destul zgomot în restul zilei, liniște e prea puțină. Liniștea mă inspiră. E colțul meu neplictisitor.

Am scris acest text la invitația Heidi care lansează un concurs : poți câștiga obiecte de decor sau piese de mobilier la alegere ca să îți înfrumusețezi colțul neplictisitor. Trebuie să înscrii codul de pe un produs din gamele Dark, Florentine sau GrandOr prin SMS la 1830 sau pe site. Eu sper să câștig fotoliul roșu, îl ador.

Și nu uitați să savurați si voi clipele de liniște. Dacă nu le aveți, creați-le. Nu mai amânați citirea romanului pe care l-ați cumpărat de luni de zile. Rufele și vasele pot aștepta să fie spălate, dar noi nu putem aștepta la nesfârșit să ne relaxăm, calmăm, să facem ceva pentru noi. Heidi ne ajută să creăm colțul neplicitisitor, oaza de liniște, așa că ne rămâne să ne așezăm confortabil și să ne bucurăm de moment.

 

Fotografii de Daniel Udrescu 

 

#neplictisitor #neplictisitoare #colțulneplictisitor #heidi #grandOr #yourunboringcorner

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply
    Cristi
    29/10/2018 at 8:02 PM

    Care erau sansele sa-mi iau o ciocolata Heidi, eu care nu-mi iau ciocolata niciodata, fix inainte sa-ti citesc articolul. Am vazut ceva ambalaj cu Coconut si am zis ca trebuie sa iau, arata prea bine! 😀

    • Reply
      andressa
      29/10/2018 at 8:42 PM

      Ai cadou de la mine inca 10 ciocolate. 🙂 De care vrei tu! Cand vii pe la mine, da?

  • Reply
    Miruna
    30/10/2018 at 9:44 PM

    Canapeaua frumoasa care se vede de unde este? 😍

  • Reply
    oana
    01/11/2018 at 3:42 PM

    Dar paturile? de unde-s paturile?

  • Reply
    oana
    02/11/2018 at 9:35 AM

    Cea galben – portocalie, asa de frumoasa!

  • Reply
    o femeie
    06/11/2018 at 3:08 PM

    Iti urez sa te bucuri de tine si cei 4 pereti, asa cum sunt ei: de aprt. mic sau mare, reci sau calzi. Casa e un bun, o unealta, fa sa fie unealta potrivita sufletului si sigurantei!

    P.S. tare faina esti in prima poza, aia luminoasa.

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: