IUBIM

despre gelozie

M-am hotarat sa mai dau din casa.

As vrea sa spun in gura mare ceva de care mi-era oareacum jena pana acum. Ceva ce nu voiam sa recunosc ca este adevarat. Ceva ce ma deranjeaza groaznic si care ma face sa scriu foarte putin pe blog. Ceva ce am senzatia ca daca as marturisi, m-ar elibera macar putin de stres.

Am un iubit gelos. Indiferent ce scriu este trecut prin filtrul: “ce ai vrut sa spui?”. De cele mai multe ori nu am vrut sa spun nimic. Cel putin nu despre noi. Am o lume interioara aglomerata. Ma gandesc in fel si chip si, in general, intr-un minut scurs intr-o clepsidra obisnuita incap pentru mine zeci de minute in care diverse variante de realitati au loc in acelasi timp.

Ma gandesc uneori, stand in pat, uitandu-ma la televizor in dormitor unde m-am exilat ca sa ii fac placerea de a-l lasa sa se uite la celalalt televizor la ceva ce eu nu suport sa ma uit, ca i-as spune sa-si bage undeva cursa de masini. Ca daca nu vrea sa stam impreuna putin si sa stam de vorba in loc sa ne holbam fiecare la ecranul lui inseamna ca nu ma iubeste si atunci nu mai vreau sa-l vad niciodata. Dupa care ma gandesc ce ar spune el. Probabil, la cum il cunosc, ar zice ca sunt complet nebuna si ca exagerez. Ceea ce este partial adevarat: sunt un pic nebuna si de obicei exagerez. Dar nu conteaza, i-as spune ca ma scoate din minti si m-as incalta si as pleca! El ar regreta, dar mandru cum este, nu m-ar cauta spunand ca dupa o astfel de criza inexplicabila ar trebui eu sa il caut si imi cer scuze. Si eu n-as face asta si nu ne-am mai vedea decat atunci cand lamurim ultimele aspecte ale desparirii: mutare, cheile, el isi ia cuptorul cu microunde, iar pentru nespressor ne certam ca i-am zius de la inceput ca nu i-l dau daca ne despartim!

Acest scenariu se deruleaza in capul meu in 3 secunde. Nu se intampla niciodata in realitate. In urmatoarele 3 secund ma gandesc cum ar fi sa vina el in camera si sa spuna ca ii pare rau ca vrea sa se uite la nu stiu ce prostie la televizor, ca ii dor de mine, chiar daca e in camera cealalta. Ma bucur atat de mult sa aud asta, chiar daca numai in imaginatia mea, incat uneori imi dau lacrimile. Absolut nimic nu zic, astept sa se termine cursa lui, filmul sau ce-o fi. Apoi totul revine la normal.

Ma uit la niste seriale, cel mai mult imi place acum “The Good Wife”. Imi place pentru ca felul in care e facuta povestea si figura actritei care o joaca pe Alicia ma fac sa traiesc foarte personal fiecare episod. De cate ori ma uit ma intreb daca as putea sa-l iert pe sotul care dupa 17 ani de casnicie, dupa ce am crescut doi copii, s-a culcat cu alte femei si, mai mult decat atat, fiind o persoana publica scenele de sex au fost filmate si au ajuns la televizor. Ma intreb cum ar fi sa fiu in locul ei si sa stiu ca toata lumea se uita la mine si se gandeste: “Saraca de ea…”. Inainte sa vad vreun episod as fi raspuns scurt “nu l-as fi putut ierta”, acum insa nu-mi vine nici mie sa cred ca am inteles personajul si i-am inteles gandirea si nu mai sunt atat de sigura ca despartirea e cea mai buna solutie. Nu-mi dai seama ce este mai idealist: sa crezi ca nimeni nu greseste sau sa crezi ca dragostea invinge totul.

Am niste prieteni care ar trebui sa fie impreuna pentru totdeauna. Este foarte clar pentru mine, nu imi dau seama cum poate sa nu fie pentru ei. Sunt pur si simplu perfecti. Realitatea ma contrazice. Refuz inca sa cred ca este adevarat, parca sunt schizofrenica, in mintea mea inca se iubesc si iubrea lor imi confirma ca exista sufltele pereche. De fapt, ei nici nu isi vorbesc.

La fel dar invers, am niste prieteni care se inteleg grozav, formeaza cuplul perfect dar eu refuz sa recunosc asta. Timpul, diverse probleme pe care le depasesc – totul imi confirma ca sunt un cuplu indestructibil si eu tot ma incapatanez sa spun ca dintr-o clipa in alta se vor trezi si vor vedea ADEVARUL MEU.

O stiu pe o tipa care umbla cu doi tipi. Unul stie de celalalt. Celalalt habar nu are de altul si daca ar afla probabil ca ar suferi un soc ce l-ar face sa se poarte urat cu toate femeile pe care le va intalni vreodata in viata lui de atunci inainte. Ma fascineaza tipa: ma intreb tot timpul ce simte si nu imi dau seama cum se poarta in preajma lor si daca nu ii este teama ca ii face un rau iremediabil tipului care nu stie de celalalt. Mi-e mila de toti implicati in poveste.

De fapt, imi place sa trec de la una la alta!, cand am fost intr-o situatie similara, numai ca eu eram tipa care umbla cu un tip care mai umbla cu cineva, m-am surprins cu sentimente de vinovatie: in mintea mea, nu inteleg nici acum de ce, desi fusesem mintita m-am simtit in plus in acel scenariu, m-am simtit ca persoana care statea in calea fericrii unui cuplu perfect. In mintea mea, m-am transformat in personajul negativ. Stiu ca nu e asa dupa standarde normale, stiu ca persoana mintita e victima, dar tot asta simt.

Si, iar trec la altceva!, si in legatura cu relatia actuala uneori ma gandesc ca nu sunt perechea potrivita, ca eu stric in loc sa construiesc. Ca, mai devreme sau mai tarziu, o sa isi dea toata lumea seama ca eu sunt o impostoare: adica de fapt destinul meu este sa traiesc singura si nefericita.

Scary shit, isn’t it? Well, the truth is our minds work in creepy ways. Nu ma pacalesc crezand ca sunt speciala pentru ca am aceste ganduri. Modestia este un dar pe care l-am primit recent: mi-am dat seama la un moment dat, din senin, ca nu sunt OUTSTANDING in nicio privinta. Nu sunt originala sau unica. Foarte putini oameni sunt. Si cred ca temeri si ciudatenii si complexe cum am eu probabil ca mai au multi altii.

Unde voiam sa ajung? Ah, da! Ma deranjeaza ca nu pot exprima liber idei ca “poate ca daca inseli nu inseamna ca nu iubesti” sau “poate amanta e de fapt personajul pozitiv” sau “cred ca nu exista iubire adevarata in sensul hollywoodian” sau dimpotriva “cred numai in iubire de tip hollywoodian si cred ca daca lucrurile nu se intampla perfect de la inceput o relatie va esua”. Nu le pot exprima pe blog pentru ca Dr. Freud sta cu mine in casa si imi intoarce toate cuvintele pe toate partile.

Dau din casa ceva, nu? 🙂

Si ajung uneori sa cred ca adevarul nu suna destul de adevarat si daca am ceva de facut si suna dubios, oricat de adevarat si simplu ar fi, prefer sa nu fac pentru ca mi-e groaza de suspiciunile pe care trebuie sa le indur. Ma rog, sper ca trec printr-o faza. Cam atat am avut de spus. Acum ma duc sa ma tund.

Si apoi voi auzi de la Testos o interpretare surprinzatoare a tot ce am scris aici. 😀

You Might Also Like

15 Comments

  • Reply
    Anca
    10/03/2011 at 3:04 PM

    Si eu traiesc intens in interior si scenarii peste scenarii se petrec acolo. Cand le expun, rar ce-i drept, in fata lui ma intreaba cum de nu sunt obosita de atatea trairi …
    Am si eu niste prieteni despartiti care sunt sigura ca sunt suflete pereche si sunt absolut sigura ca numai impreuna vor fi vreodata fericiti. Inca astept sa se regasesca din nou. Si desi el are de aprox un an alta relatie, eu in mintea mea il vad tot cu fosta si abia astept sa vada ADEVARUL MEU.

  • Reply
    Lucian
    10/03/2011 at 9:13 PM

    Cand am fost intr-o situatie similara, numai ca eu eram tipa care umbla cu un tip care mai umbla cu cineva, m-am surprins cu sentimente de vinovatie: m-am simtit ca persoana care statea in calea fericrii unui cuplu perfect. In mintea mea, m-am transformat in personajul negativ. Stiu ca nu e asa dupa standarde normale, stiu ca persoana mintita e victima, dar tot asta simt.

    Tocmai ai dat definitia femeii ideale! 8)

  • Reply
    Lucian
    10/03/2011 at 9:21 PM

    P.S.: Testosul m-a rugat sa-ti dau asta:

  • Reply
    maria
    10/03/2011 at 9:28 PM

    nu esti cum as fi zis

  • Reply
    Suminona
    11/03/2011 at 7:28 AM

    Hmmm… gresesti in 1 privinta… mai multe de fapt , dar una e cea mai importanta … originali poate nu suntem da unici sigur suntem … oricit de mult am semana in felul de a fi cu grupul … to the core … suntem diferiti … iar apoi “realismul, sau normalitatea” la care incerci sa te raportezi nu exista . Parerea mea … este ca nu exista normal , doar reguli si conduita .. normalul pentru tine poate fi anormal pentru altul , de aici si raportul cu gelozia 🙂 , “el” se poate vede ca e protectiv nu gelos , si diferenta subtila e data doar de “punctul de vedere” al fiecaruia ..
    Oricum , foarte multe aparente cind e vorba de persoane , si foarte putini sunt”straight forward” ca sa apuci sa i cunosti in scurt timp . Restul ?! timpul te ajuta sa cunosti .
    Renunta sa iti faci procese de constiinta despre modul cum gandesti , doar accepta-l asa cum e …
    Bafta , si sa ne scri mai des 🙂 mie personal mi-e dor 🙂

  • Reply
    dropplet
    11/03/2011 at 11:41 AM

    Ok, niste ganduri din partea unuia care gandeste aproximativ la fel. Sterge postul dupa ce-l citesti, pentru ca va trezi gelozia celui cu care locuiesti. 🙂

    Citind ce ai scris (o suma de banalitati care, in esenta, au semnificatie doar pentru cineva care simte aproximativ la fel – pentru restul sunt prostii) mi-a ramas in minte

    “… ma gandesc cum ar fi sa vina el in camera si sa spuna ca ii pare rau ca vrea sa se uite la nu stiu ce prostie la televizor, ca ii dor de mine, chiar daca e in camera cealalta. Ma bucur atat de mult sa aud asta, chiar daca numai in imaginatia mea, incat uneori imi dau lacrimile.”

    (Btw. ca tot spunea cineva despre femeia ideala… in paragraful asta e o bucatica din femeia ideala).

    Am rezonat cu treaba asta pentru ca astept ceva similar de la partenera mea (mai ales pentru ca eu fac asta all the time). Si nu se intampla. Si disperarea/enervarea muta pe care mi-o provoaca e aproximativ aceeasi cu ceea ce descrii. Down to the scenarios I play in my head in a flash of a second.
    Girlie, I know. Macar tu ai scuza ca esti fata si, by design, te gandesti la prostii din astea. 🙂

    BUT

    Ceea ce am descoperit (sau m-am auto-convins ca e asa pentru ca altfel “noi”-ul nostru nu are sens pentru mine) e ca ea are un alt mod de a-si arata afectiunea. Invizibil de multe ori, aparand spectaculos si imprevizibil uneori, in ultima instanta insuficient de constant pentru ceea ce as avea eu nevoie, dar totusi “ceva”.
    Ca sa alung gandurile sumbre despre cum nu primesc tot ce am nevoie in relatie, imi spun ca sunt prea needy si de obicei stilul asta de self whipping functioneaza. :p

    El al tau e probabil la fel. Trist, pentru ca nu este capabil sa-ti ofere ceea ce ai avea nevoie… si mai trist pentru ca iti ofera totusi lucruri suficient de multe incat sa nu poti sa-i dai fara regrete un picior in fund… esti captiva intr-o logica din care nu ai cum sa scapi fara sa admiti fie ca el nu e ok pentru tine fie ca ceva nu e in regula cu tine (esti prea needy, de exemplu). Si cum de obicei mizezi (mizam) pe a doua varianta, ai o posibila explicatie a sentimentului de vinovatie care te incearca.

    Am fost de prea multe ori pus in posturi similare incat sa nu realizez caracterul clasic al situatiei descrise de tine. You are settling. Majoritatea celor ca noi, outstanding in no way – asa cum spui, fac asta.

    Si ca sa inchei studiat anticlimactic: sunt gelos la fel ca el al tau. Asa ca inteleg un pic si viziunea aia. Daca vine la pachet cu un outstanding emotional support/service… live with it. Daca iti ignora nevoile si e si gelos… maybe seek an exit strategy?

  • Reply
    Tudor
    12/03/2011 at 3:45 PM

    3 ani am avut o relatie cu o tipa geloasa. Am iesit si nu-mi pare rau. In fond, inveti mai bine sa conduci daca mai schimbi modelul din cand in cand 🙂

  • Reply
    Suminona
    14/03/2011 at 2:38 PM

    Sunt curios … settling…. cand ? dau exemplu simplu … ai la activ 7-8 relatii de minim 1 an … ai vazut multe fete ale “ugly truth” despre barbat sau femeie … dai in sfarsit de o persoana , care iti indeplineste un minim minimorum (iti si confirma ca te place si te respecta)…. so… ce faci ? sutul in dos , cauti mai departe ? (atatia ani incep sa te faca sa te simti ca nu prea mai ai timp de cautat) sau “te impaci cu ideea”… si incerci sa scoti ce e mai bun pentru tine din relatie … chiar daca esti egoist/a citeodata ?

  • Reply
    andressa
    14/03/2011 at 5:52 PM

    Suminona,
    cred ca mi-e neclar exemplul tau. E vorba de tine? Ai avut multe relatii si apoi esti in situatia de a alege ceva “caldut”?
    Ca daca vorbeai de mine, nu e cazul. Nu am avut 7-8 relatii de minim un an si nici nu am “un minim minimorum” acum.

    Pe cand settling? I think I have settled already. 🙂

  • Reply
    Suminona
    15/03/2011 at 8:06 AM

    Eu doar una de lunga durata ,care inca rezista , rezista ;), restul “chestii” trecatoare de maxim 3 saptamani 🙂 … dar oricum , ma refeream la faptul ca vezi toate lucrurile rele la o persoana , si practic dupa fiecare relatie , mai scazi din lista preferintelor , doar pentru ca trece timpul , nu pentru ca ai “obiective” prea inalte … si daca stai si te gindesti la persoana de linga tine , ajunge sa i accepti defectele cu conditia sa nu fie mai mari decit ale celor din trecut 🙂 dar o dau prea pe filozofie :). Si da , “I think I have settled already” am inteles , dar ceilalti o vedeau ca un lucru rau …

  • Reply
    G
    23/03/2011 at 8:10 PM

    am eu o interpretare-nu e originala-destul de acceptabila pentru realitatea pe care o traim si anume: spunea cineva, candva, mai demult ca femeile nu ar trebui sa creada tot ce vad in siropariile hollywoodiene, iar barbatii tot ce vad in filmele porno. cam asta-i treaba. life is in infinite ways.

  • Reply
    cristian
    24/03/2011 at 1:54 PM

    Sindromul Helsinky. Paraseste-l! My dear, iubirea este cu totul despre altceva. Balosul ala nu merita sa-ti miroasa transpiratia. In maximum un an va despartiti si te vei simti eliberata. el o sa sufere ca nu va mai avea cine sa il dadaceasca. Ia zi-mi, ce te sfatuieste mama lui. Ea trebuie sa stie ce tzatza de barbat a crescut.
    Cel mai important – nu faceti copiii! Nu va fi un tata bun, pentru ca nu cunoaste notiunea asta. probabil a fost abuzat in copilarie (sau si-a dorit 😉

  • Reply
    andressa
    25/03/2011 at 8:22 AM

    cristian,
    cand am scris postul m=am gandit ca las oamenii sa spuna ce gandesc despre asta chiar daca vor fi poate departe de adevar sau vor jigni.
    cred ca asta ai facut tu 🙂 nu stiu ce cutie a Pandorei am deschis cu postul meu, dar esti extrem de vehement nu cred ca e vorba de mine aici pentru ca stii totusi destul de putine despre noi 🙂
    eu apreciez daca ai vrut sa ma sfatuiesti prieteneste, dar cred ca voi pune in balanta diverse lucruri inainte sa iau o decizie atat de radicala.

  • Reply
    ion
    24/07/2011 at 11:10 AM

    bai, da` el ce a zis cand a citit chestia asta? 🙂

  • Reply
    annybelle
    03/08/2011 at 11:10 AM

    gelozia e boala grea. nu cred ca se trateaza, totusi..
    si inteleg perfect sentimentul de a nu mai pronunta cuvinte de teama sa nu creezi discutii. de explicatii nu-i asa ca esti satula de dat?
    aa, intrebare: oare de ce acceptam noi, femeile, sa intretinem o relatie cu un om gelos? e ca si cum am accepta ca are dreptate, ca nu are incredere in noi, ca ne lasam dominate, etc…

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline