TRAIM

E OK să fii la pământ. Gândirea pozitivă nu e o baghetă magică!

Acum vreo trei ani, un prieten mi-a dat o leapșa pe Facebook. Trebuia să scriu zilnic, timp de 10 zile, ce lucruri minunate mi s-au întâmplat, de ce ziua mea este frumoasă, de ce sunt recunoascătoare pentru fiecare clipă.

Numai că eu nu puteam să văd nimic roz în jurul meu, niciun motiv de bucurie, de a zâmbi. Și nu voiam să o spun. Știți, când ești într-o perioadă dark, mulți au reflexul de a spune: “Dar ai tot ce îți poți dori! Alții n-au nici mâncare în frigider, copiii lor sunt bolnavi, casele se dărâmă pe ei…”. Intenția e mereu de a încuraja, dar omul se simte rușinat de propriile sentimente, ascunde și mai mult, mimează cu mai tare că totul e în regulă. Sentimentele negative sunt ca o haină din sezonul trecut: ca să fii cool, ea trebuie uitată undeva în dulap, pe un raft la care nu ajungi.

Ca să răspund la leapșa asta, am început să fac eforturi să caut motive de fericire și am scris o dată că am reușit să beau ceai verde, așa cum mi-am propus. Da, știu, nu e wow, dar chiar am încercat să găsesc ceva în ziua aia și nu mi-a fost ușor. Am scris că am mers pe jos sau că nu am stat la coadă la magazin. După 3 zile, omul mi-a scris că mă roagă să mă opresc. Amuzant, nu? Stricam tot farmecul jocului cu zilele mele “frumoase”, forțarea aia penibilă de a fi pozitivă era evidentă. M-am simțit ușurată. Mi-a zis direct: “Băi, e OK, nu scrie dacă nu simți. Se întâmplă.” Și așa e. Se întâmplă. Nu știu de ce ascundem sub preș până când plângem în hohote sau luăm decizii extreme, uneori idioate, care nu au nicio legătura cu motivul nefericirii.

Mi-am adus aminte de asta când am citit la Miruna un post numit “Când vă e greu, citiți asta“, în care descria o zi grea, cu o stare apăsătoare, și spunea că s-a trezit din ea citind un alt text, Cand tu iti omori neuronii pe nimic, altii plang dupa ceea ce conteaza, dar lipseste. Ideea textului este să nu te mai consumi pentru lucruri mărunte și să te bucuri că trăiești, că îi ai pe cei dragi aproape.

Desigur, așa este. Să ne bucurăm că trăim și că cei dragi sunt alături de noi. Dar asta înseamnă totodată că nu avem motive să ne enervăm? Ne-am pierdut dreptul la zile proaste? Că de câte ori pierdem autobuzul trebuie să zâmbim și să spunem că totul se întâmplă cu un motiv? Să și concedierea e parte din destin și trebuie primită cu zămbete? Că nu avem dreptul să ne plângem că suntem triști sau că ne e foame sau că nu am mai văzut serialul preferat? Nu, pentru că alții sunt pe moarte.

În aceeași ordine de idei, să nu ne plângem de relații nesatisfăcătoare că măcar nu ne bate partenerul? Măcar vine acasă, nu joacă tot salariul la păcănele! Hai, mă.

Secretul unei vieți fericite este să ai așteptări foarte scăzute?!

Clar nu. Nu despre asta e vorba în viață. Nu asta înseamnă să gândești pozitiv.

Eu zic, dimpotrivă: plângi. Urlă!

Ăsta e mai drumul mai scurt spre fericire. Spune ce simți și când vrei să te arunci de la balcon. Când ți se pare că nimeni nu te iubește, nimeni nu te înțelege, că toate relele ți se întâmplă numai ție. Spune-o. Acceptă asta și trăiește asta. Uneori, numai asta poate aduce schimbarea de care ai nevoie. Știi ceva? Poate chiar nu ești iubit. Ups. E OK, chair dacă e nașpa rău. Viața ta se poate umple și cu alți oameni, poate alt partener. Poate că ai o perioadă proastă, nu încerca să o depășești zâmbind la orice, ca să atragi lucruri bune. Mai bine te enervezi, te manifești și te gândești cum să rezolvi.

In his fantastic book, The Antidote: Happiness for People Who Can’t Stand Positive ThinkingOliver Burkeman notes that “our constant efforts to eliminate the negative… is what causes us to feel so insecure, anxious, uncertain, or unhappy,” and advocates instead the embrace of a ‘negative’ approach to happiness.

Sursa: Forbes

Eu nu cred că gândirea pozitivă nu funcționează deloc. Una este să te trezești cu gândul: “Ce lucruri tari o să fac eu astăzi!” sau să îți propui să îi bucuri pe alții cu un telefon, un compliment, o surpriză, și alta este să spui întruna că e bine că respiri, chiar dacă ți-ai pierdut portofelul, ai fost concediat, ți s-a stricat mașina de spălat și ai călcat într-un rahat. Semn bun, asta din urmă, nu? Să fim pozitivi! Ete na!

Hai, să vă aud! Descărcați-vă! Ce v-a enervat azi? 🙂

 

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply
    Miruna
    02/11/2017 at 12:54 AM

    Ideea nu e să ai așteptări foarte scăzute, ci să te bucuri totuși de ceea ce ai. Bine că ai un partener încă, poate mai există o șansă să vă întâlniți la jumătate de drum. Bine că sunteți toți vii, e chiar imposibil să te cerți când celălalt lipsește. Bine că ai o chiftea în frigider, e totuși mai mult decât gaura de la covrig. Uneori avem nevoie și ne face bine să știm că și altora le e greu, că și ei au trecut pe strada aia. Atât. Să știm că nu suntem singuri pe pământ.
    🙂 Mă bucur că te-am inspirat.

    • Reply
      andressa
      02/11/2017 at 3:16 PM

      Da, m-ai inspirat. De fapt stii cum e, citesti ceva, dar intelegi ce vrei tu. Eu una m-am gandit la tristetile mele si la felul meu de a le ascunde.

  • Reply
    alina
    02/11/2017 at 1:39 PM

    Buna, Andreea.
    Vreau doar sa-ti spun ca mie mi se pare complet gresita ideea de a te “remonta” raportandu-te la nefericirea si durerea altora, in fond ideea ca ar trebui sa fim recunoscatori ca noi nu trecem prin ce trec altii este complet lipsita de empatie, e o bucurie egoista si nimic mai mult ca noua nu ni s-au intamplat nenorocirile altora.
    In orice caz, macar nu de zis cu voce tare.
    Si n-am inteles gresit, zic eu.

    • Reply
      andressa
      02/11/2017 at 3:14 PM

      Da, si eu cred asta. Cred ca s-a inteles din textul meu ca am aceasta parere. Nu?

      • Reply
        alina
        02/11/2017 at 3:29 PM

        Mie mi-a scapat, cinstit, de-asta ti-am si scris.

  • Reply
    Ioana
    02/11/2017 at 11:39 PM

    Tocmai citesc cartea “Pollyana, jocul bucuriei”. Este vorba de o fetiță care caută să găseasca motiv de bucurie în orice întamplare si cu cât e mai nefericita, cu atât mai greu de găsit motivul. În felul acesta joaca un joc zi de zi, molipsind pe toata lumea sa participe. Cartea e pentru copii și ma inspira intr-o oarecare măsură, sa încerc sa mă gândesc ca poate fi și mai rău, dar în fond, ajung la concluziile comentariilor anterioare, ca e cumva o bucurie din egoism sau lipsă totala de așteptări, ca sa nu ai regrete.

  • Reply
    Cristiana
    03/11/2017 at 10:15 AM

    Fain si intelept ai scris, multumesc! Eu sunt o persoana foarte deschisa si cu lucrurile bune, dar mai ales cu cele rele, ceea ce nu mi-a adus prea multe beneficii in relatiile interumane 🙂 Pana la urma lucrez la un echilibru, pentru ca asta e cel mai important.

    Ziua fiind inca tanara, nu m-a enervat ceva anume azi, ca sa pot sa iti urmez jocul si sa sa ma descarc aici, asa ca doar iti mai multumesc inca 1 data pentru ce scrii si astept sa vina enervarile catre mine azi 😀

  • Reply
    #65 Inspirația săptămânii (28 octombrie - 3 noiembrie 2017) | Cristina Oțel
    03/11/2017 at 9:07 PM

    […] ”E OK să fii la pământ. Gândirea pozitivă nu e o baghetă magică!” – E normal să avem zile proaste, e absolut în regulă. Nu te remontezi uitându-te la tragediile și problemele altora. O faci întorcându-te spre tine ca să definești starea proastă (ce emoție e acolo de fapt?), să înțelegi ce te-a adus în acolo și apoi cauți metode să te scuturi și să mergi mai departe. […]

  • Reply
    Gica Florin
    06/11/2017 at 9:21 PM

    Sunt de acord cu tine Andreea, doar ca mintea si sanatatea mintala este foarte importanta in viata de zi cu zi. O gandire pozitiva regleaza multe si daca iti doresti ceva cu adevarat se va implini cu siguranta !

  • Leave a Reply