TRAIM

Ce am văzut azi la vot mi-a dat speranță

Am fost să votez la 9 dimineața. Nu prea am avut somn. La secția de votare ere plin de copii, ca într-o zi de școală obișnuită. Doar că nu aveau ghiozdanele în spate, ci erau gata de joacă în parc, după ce părinții puneau ștampilele sau le puneau chiar ei, cu mânuțele lor, dacă mami și tati îi luau cu ei în cabină. E cea mai tare chestie când ești copil, să faci ceva atât de important!

În ’90 am pus prima oară ștampila de vot pe un buletin. Aveam 6 ani și mama mi-a dat onoarea de a alege eu. Dintotdeauna a fost votul nostru. Am votat ca proastele cu Iliescu, recunosc, că după Revoluție și mama înțelegea ce ni se întâmplă și cine candidează la fel ca un copil de 6 ani. Ziceam și noi că ăla zâmbește mult, că se luptă pentru democrație. În fine, ne-a mai venit mintea la cap mai târziu, când minerii alergau intelectualii pe la Universitate. Mi-aduc aminte de dezbaterile noastre când am avut de ales între Iliescu și Vadim! Ne-a durut sufletul, tot pe Iliescu l-am ales.

Practic, votez de când mă știu, mereu cu mama mea în cabină, mereu cu senzația că e treaba mea să știu totul despre candidați, să fac planuri, scenarii. Ca adolescentă, deja eram politologul familiei, citeam toate ziarele, aveam un răspuns pentru orice. Aproape că mi-a părut rău când am făcut 18 ani și am început să votez singură. Mergeam însă cu mama tot dimineața, după ce beam cafea. Ne găseam numele pe listă, unul sub altul, apoi ne duceam acasă și urmăream știrile.

Cu fetița mea, am fost prima oară la vot cu ea în ham, strânsă la piept. Am fost și cu tricicleta. Încă nu i-am pus ștampila în mână, de teamă că o pune pe lângă căsuța care trebuie. Știe însă ce e votul, am ascultat împreună singura dezbatere electorală, de la Europa FM, am comentat-o, am vorbit despre prietenii noștri care se tot mută din țară, despre toaletele din școli, despre spitale care stau să cadă, despre bordurile care se schimbă constant în cartier, despre impozitele pe care eu le plătesc.

Educația financiară se face de la câțiva ani: ce e nevoie și ce e dorință, pui la pușculiță, vezi cum se împart banii pe mâncare, haine, jucării. Așa ne creștem copiii responsabili și inteligenți. Educația sexuală, tot de la câțiva ani se face. Care e diferența dintre fete și băieți, unde crește bebelușul, cum se naște, cum se alăptează, cum se iau boli, ce e un prezervativ. Așa cresc copiii informați, fără tabuuri, înțelegând cum le funcționează corpul, de ce să se ferească.

Educația politică de ce nu s-ar face de la câțiva ani? Ei știu deja ce e bine și ce e rău, văd cum arată școlile, parcurile, autobuzele, străzile. Ar fi cazul să le explicăm și cum am ajuns aici. Și de ce votăm. Poate într-o zi, ei vor alege altfel.

Foto vot Shutterstock

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

%d bloggers like this: