Cazul Harvey Weinstein. Violuri la Hollywood. Câte or fi în România?

“De ce vorbesc toate acum? De ce mai spun după atâta timp? De ce n-au spus atunci?”

Nici nu am de gând să dau numele celui care a pus întrebările astea retorice jenante într-o emisiune TV astăzi, discutând despre producătorul american Harvey Weinstein, acuzat de zeci de cazuri de hărțuire sexuală și viol. Sunt sătulă de oameni care se grăbesc să facă insinuări despre victime în loc să fie îngrozite de abuzurile dovedite.

Unul dintre cei mai puternici oameni din industrie, un om care făcea și distrugea cariere peste noapte, a abuzat de puterea lui timp de 30 de ani, a umilit zeci de femei, poate chiar sute de care încă nu știm, le-a șantajat, le-a pipăit și le-a violat, a plătit victime, avocați, polițiști și jurnaliști pentru ca nimeni să nu spună nimic.

Una din cele mai respectate publicații din lume, The New York Times, a publicat o anchetă amplă despre infracțiunile comise de producător și felul în care le-a ascuns ani de zile, cu ajutorul companiei pe care o conducea. Culmea este ca o jurnalistă respectabilă, Sharon Waxman, a spus apoi că a făcut aceeași anchetă și acum 13 ani tot pentru Times și conducerea editorială a fost convinsă atunci să nu publice informațiile, deși avea dovezi ca plata unei femei violate ca să nu facă plângere, pentru că Miramax cumpăra multă publicitate în ziar. Prietenii lui influenți, Matt Damon și Russel Crowe, au intervenit atunci pentru Weinstein.

Un detaliu absolut șocant care dovedește câți știau că omul e un monstru și cât de tolerat îi era comportamentul este că avea, spune Waxman, un angajat plătit foarte bine de companie care se ocupa numai cu nevoile lui sexuale, aranjându-i întâlniri și mușamalizând evenimente.

Nici nu mă pot hotărî dacă e o veste bună că s-a aflat acum, 13 ani mai târziu, timp în care omul ăla a fost liber să abuzeze alte persoane, sau dacă e o veste bună că în sfârșit riscă închisoarea.

Una dintre cele mai recente acuzaţii datează din 2015, când Weinstein a ademenit-o pe Ambra Battilana (24 de ani), un model italian şi actriţă aspirantă, în biroul său pentru „a discuta afaceri“. Tânăra a sesizat poliţia, povestind că mogulul a apucat-o de sâni, a încercat să-i ridice fusta şi a încercat să o sărute. În cele din urmă, Weinstein nu a fost pus sub acuzaţie, iar la scurt timp avocatul acestuia ar fi donat 10.000 de dolari Departamentului pentru infracţiuni sexuale din Manhattan. De asemenea, şi modelul ar fi primit o sumă de bani pentru a nu insista să-şi caute dreptatea în instanţă. adev.ro/oxeimv

Femeia l-a înregistrat pe Weinstein recunoscându-și faptele și apoi, culmea, invitând-o în camera lui de hotel.

Harvey Weinstein este fondatorul companiilor americane de film Miramax şi The Weinstein Company şi producătorul unor filme celebre precum „The English Patient“ (1996), „Malèna“ (2000), „Gangs of New York“ (2002), „Fahrenheit 9/11“ (2004), „Pulp Fiction“, „Shakespeare in Love“ (pentru care a primit Oscarul) şi „Django Unchained“ (2012). Sursa: adev.ro/oxmbwo

Este clar de ce mulți au considerat că e mai bine să închidă ochii decât să îl dea în vileag. Este clar ce li se spunea femeilor care voiau să spună ce le-a făcut. “Nu o să te creadă nimeni.” “Nu o să te mai angajeze nimeni.” “Nu o să uite nimeni, așa vei fi strigată de acum, violata.” “Uită, așa e în industria asta.” “Toate au pățit așa, nu vezi că nimeni nu o spune?”

Vorba lui Donald Trump, “When you’re a star, they let you do it. You can do anything. Grab ’em by the pussy. You can do anything.” Weinstein ar putea să își tatueze asta pe frunte.

Nu e primul caz, nici ultimul. Unele strigătoare la cer au fost la Fox News. Roger Ailes e un caz. Al doilea este vicepreședintele Fox News Latino, Cortes, care a încercat să o forțeze pe o femeie să îi facă sex oral la el în birou. Compania 21st Century Fox i-a plătit Tamarei Holder 2,5 milioane de dolari despăgubiri și l-a concediat pe Cortes. Sau poate nu știți de cazul de la Uber? O femeie a povestit cum a fost hărțuită timp de un an și a raportat de fiecare dată, și ea, și alte angajate, că să audă mereu de la Resurse Umane că omul va primi un avertisment pentru că nu a făcut ceva grav și că e “prima dată.”

Acum să ieșim din filmul ăsta american și să ne întoarcem în România. Câți profesori nu se poartă așa cu studentele lor? Câți bărbați în funcții de conducere nu își tratează așa angajatele care se tem că vor fi concediate dacă nu zâmbesc frumos? De câte ori nu ați văzut cu ochii voștri monștri la costum care cred că pot cumpăra orice? De câte ori v-ați făcut că nu vedeți? Eu recunosc, am văzut. Și am tăcut. Acum nu aș mai face asta. (Am și scris de-a lungul vremii pe blog despre aluzii nepotrivite, mitocănii, sexisme pe care le îndurăm zi de zi).

Așa că nu mă mir că cineva vorbește după 20 sau 30 de ani. Puteau să nu o facă niciodată. Pentru că știau bine că mulți le vor condamna tot pe ele, atunci și acum.