Cand lucram in televiziune dadeam multe telefoane si, ca documentarist, pastram legatura cu multi jurnalisti ca sa gasesc surse si subiecte.
Conversatiile pe care le aveam cu ceilalti jurnalisti erau de tipul: “Ce faci, draguta? Te pup si eu” 🙂 Ceea ce nu imi placea deloc.
Gasisem un ziarist care ma ajuta sa “sap” dupa subiecte culturale. Pentru asta, trebuia sa indur cu stoicism glumitele de tip “Las’ ca esti fata draguta, sunt sigur.. Dupa voce..” Nu ne vazusem niciodata.
Cu un alt ziarist [presa scrisa era sursa mea pentru umplut o rubrica in emisiune] am negociat sa-mi dea un numar de telefon. Dupa ce a flirtat cu mine tipul a zis ca si seful lui trebuie sa vorbeasca cu mine. Am acceptat. Simteam cum ranjeste si seful la telefon cand ma intreba: “Ia spune, papusa…”. Si mi-au dat numarul cerut pentru ca “m-au placut”.
Si de-aia sunt multe fete la facultatile de jurnalism si totusi foarte putine in redactii.
Pentru ca fugim de mitocani si ne angajam in publicitate! 😛
15 Comments
zoso
27/05/2006 at 7:23 PMaiurea, sunt pline redactiile de fete
zoso
27/05/2006 at 7:23 PMsunt pline redactiile
andressa
27/05/2006 at 7:32 PMhai sa nu exageram. sunt mult mai multi tipi. mai ales in functii de conducere.
iar monitorizare de presa nu se pune ca jurnalism.
nostrada
27/05/2006 at 8:05 PMcred ca zoso nu se referea la cele care lucreaza acolo….
Probably me
27/05/2006 at 8:18 PMYeah. Go make me a coffee.
luca
28/05/2006 at 2:07 AMsau poate multe din fete din facultate nu or sa fie niciodata jurnaliste in sensul adevarat – e loc pe monden, nu? cate fete sunt ca tine p-acolo? nu prea multe. si datorita acestui fapt, ca vin multe care nu au treaba cu meseria asta, ajung sa fie luate la misto cele ca tine.
George
28/05/2006 at 10:35 AMEste adevărat că rar găseşti în redacţii fete în posturi de conducere. Iar dacă sunt, de cele mai multe ori au salarii mai mici decît bărbaţii în posturi echivalente. Este încă o societate patriarhală, puternic intolerantă, incultă şi cu o profundă rezistenţă la schimbare.
Cînd aceste simptome le găseşti însă în jurnalism, te apucă disperarea. Este vorba despre oamenii care ar trebui să fie obiectivi şi să scape de tarele societăţii. Despre cei care folosesc prenumele în titlurile articolelor atunci cînd este vorba despre femei (vezi “Monica” în articolele despre Monica Macovei), dar folosesc numele de familie cînd este vorba despre bărbaţi.
Este periculoasă generalizarea (vezi Zoso). Atitudinile de atoateştiutori şi “ascunderea sub preş” a problemelor de egalitate de şanse ne vor îngropa încet-încet naţia. Cele glumeţe (de tipul Probably me) ar trebuie doar ignorate.
O întrebare: dacă te deranja cum te numeai acei jurnalişti la telefon, de ce nu le răspundeai cu aceeaşi monedă? Sper că nu-ţi place să ţi se spună “domnişoară”, din moment ce nu există un echivalent masculin care să arate starea civilă…
zoso
28/05/2006 at 1:58 PMsunt sigur ca la maxim sunt numa femei, ca si la unica, de altfel.
Mihai
28/05/2006 at 7:27 PM“Este periculoasă generalizarea”. Dar oare “Este încă o societate patriarhală, puternic intolerantă, incultă şi cu o profundă rezistenţă la schimbare” nu e tot o generalizare? Cred eu – si mai periculoasa.
Depinde si la care redactii te referi…E adevarat ca la Prosport sunt 80% barbati, insa, dupa cum zice si Zoso, la Unica si la inca vreo 20 de reviste care se adreseaza femeilor, redactiile sunt in majoritate populate de fete 🙂
Mihai
28/05/2006 at 7:28 PMUite, in “redactia” de la Musicblog, de-a lungul timpului au fost 2 fete si un singur barbat :)))
andressa
28/05/2006 at 7:31 PMda Mihai si Zoso, dar noi discutam de jurnalism in general, nu de publicatiile de nisa. Pentru ca la ziarele ce se adreseaza comunicatii franceze din Bucuresti, vor lucra multi francezi, n uinseamna ca englezii sunt discriminati. La fel in presa feminina.
dar noi discutam de cotidiene generaliste, unde un sex nu are nici un avantaj fata de celalalt.
iar faptul ca societatea e patriarhala este o constatare a faptlui ca femeile nu se prea gasesc in functii de conducere si au salarii mici. Observatie pertinenta, nu generalizare.
alex
28/05/2006 at 8:23 PMDe fapt Andresa sunt amandoua… Nu poti aduce argumente hotaratoare importiva a nici uneia dintre ele. Cat despre faptul ca sunt multe femei care nu stau in redactie, sunt de acord. Dar mai trebuie amintit si ca multe dintre ele nu prea au ce sa faca in redactie… Vezi cazul fotbalistului care voia sa aiba si el diploma si ce s-a gandit “Ma duc la jurnalism! Cat de greu o fi sa scriu cate ceva?” Jurnalismul e “la moda”… Da bine in mintea prostului, gandeste ca nu are mare lucru de facut, dacat sa scrie cate ceva in fiecare saptamana, in rest nu are de facut decat sa stea si sa frece menta. Si de aici si toate povestile cu “se intra pe pile!”. Cum drq sa nu spuna asta cand alta modalitate de a justifica prostia din capul lui nu gaseste?!
spiridus
29/05/2006 at 11:31 AMGeneralizarile au si ele farmecul lor… ajuta foarte mult in argumentare. In viata reala insa, lucrurile nu stau chiar asa. Eu am fost jurnalista timp de 2 ani intr-una dintre cele mai “dure” redactii din Romania si acolo foarte rar simteai ca esti tratata diferit pentru ca esti fata. Daca nu erai bun, nu rezistai, indiferent de sex & carlionti. Intr-adevar, e pacat ca sunt si cazuri precum cele pe care le semnalezi tu, dar cred ca un rol important il are si modul in care le permiti sa te trateze. Dar poate la noi lucrurile stateau diferit pentru ca marea majoritate facusem alta facultate si lucram in jurnalism pentru ca ne placea, nu pentru ca era la moda…
Parerea mea…
Delice
29/05/2006 at 12:46 PMEu am lucrat la o redactie a unei reviste de barbati si erau 3 fete si 6 baieti. Si era atmosfera foarte fun si caterinca si nu existau discutii gen “esti fata, nu poti sa scrii despre lucrurile pe care ii intereseaza pe barbati”.
SP: n-am facut jurnalism 🙂
George
29/05/2006 at 2:34 PMNu este generalizare, este o constatare bazată pe studii (vezi http://www.anasaf.ro şi numărul din Capital de acum vreo două săptămâni) ştiinţifice, sondaje de opinie etc.
Bineînţeles, situaţia este gravă în toată societatea, nu doar în jurnalism. Există însă şi o anumită rezistenţă a femeilor la lupta pentru egalitatea de şanse. Paradoxal, se pare că există mai mult misoginism printre femei decît printre bărbaţi, ca reacţie de respingere a unor aşa-zise “practici occidentale” de impunere a egalităţii de şanse.
Sigur, excepţiile fericite de tipul Delice întăresc regula. Iar dacă criteriul de analiză a modului în care sunt acceptate şi plătite într-o redacţie femeile este “caterinca” de pe holuri, atunci mai bine abandonăm această discuţie.
Apropo, ştiu cîte ceva despre cum e în presa de nişă şi la revistele pentru femei din Ringier există de mai mult timp o campanie tacită de atragere a bărbaţilor în redacţii.