Tinerilor care nu vor să se angajeze: să vă spun un secret!

Nu pare să aibă niciun sens, nu?

Știu, cum să vă sculați cu noaptea-n cap, să petreceți în trafic sau un autobuze o oră pe zi, apoi încă 9-10 ore într-un birou, făcând cam același lucru zi de zi, câștigând bani cât să vă acoperiți chiria și câteva beri?! Este un gând care vă provoacă repulsie. Probabil că părinții v-au dat până acum niște bani de buzunar și vă gândiți că mai bine vă păstrați libertatea și timpul liber și banii ăia, câți or fi, decât să fiți „spălați pe creier” într-o companie / corporație. Sau visați să deveniți antreprenori! Circulă atâtea povești romanțate despre tineri care au avut „curaj” și „inspirație” (vă spun eu, eu avut și bani sau un investitor sau mult, mult noroc!) și au pus pe picioare o companie de mare succes! Mai vedeți și freelanceri boemi care se plimbă cu laptopul prin cafenele sau, ce să vezi, lucrează remote din Grecia!, și vă gândiți că vreți și voi o viață, nu să vă sacrificați pe altarul muncii.

Welcome to the real world!

Când m-am angajat eu prima oară, nu am primit niciun ban pentru munca mea. Am stat 2-3 luni și apoi am zis „Sayonara, sunteți chiar măgari!”, dar a fost o experiență de voluntariat din care am învățat ceva. Nu aș sfătui însă pe nimeni să muncească pe gratis, dimpotrivă. A fost o lecție despre cum să nu tratezi oamenii.

A urmat o slujbă part-time la care câștigam 400 de lei pe lună. Făcând un calcul, dacă îmi luam în fiecare zi la prânz un șnițburger și o apă, dacă puneam și abonamentul de RATB sau metrou, dar și taxiul, că uneori mă grăbeam tare să ajung de la facultate la muncă sau invers, și nu aveam metrou direct, ci o îmbârligătură de traseu, practic cheltuiam 500 de lei pe lună. Mă costa 100 de lei pe lună să muncesc acolo! 🙂 Din fericire, nu îmi luam zilnic un șnițel, mai veneam și cu sandviș de acasă, aveam unde să dorm, că doar stăteam încă la mama, așa că am luat-o ca pe un training și am băgat la cap multe lucruri timp de un an, cât am stat acolo, până să plec cu bursa Erasmus și apoi să îmi dau licența.

Eu vă înțeleg. Mulți dintre cei care nu vor să lucreze ca juniori, adică începători, deși asta sunt, știu că pot mai mult. Pot mai mult din punct de vedere profesional și au nevoie de mai mult, deși valoarea muncii lor în piață e încă mică, e un fapt.

Dar nu fugiți de primele slujbe, chiar dacă munciți mult și nu câștigați cât ați dori. Vă spun un secret: dacă găsiți un șef sau o șefă cum trebuie, veți învăța într-un an cât alții în șapte!

Înainte să refuzați o slujbă, uitați-vă bine la cei cu care veți lucra. Echipa aceea, dar mai ales șeful direct, vă vor influența puternic, așa cum probabil v-au influențat parcursul vieții anturajul și profesorul preferat din liceu.

Fugiți, oricât ar fi de mare salariul și de lejer programul, dacă aveți de-a face cu un șef care își asumă meritul pentru munca voastră, care se simte amenințat de orice sclipire a celor din echipa sa. Un astfel de șef toxic vă va întârzia cu ani de zile dezvoltarea profesională, poate chiar și personală, sau o veți rata total din cauza sa.

Rolul primilor ani de muncă este de a vă ajuta să creșteți, să învățați și să prindeți curaj. Iar asta nu se poate decât într-un mediu în care se încurajează dezvoltarea.

Găsiți-vă un mentor, nu doar un șef.

Găsiți-vă o echipă cu oameni pe care îi apreciați și îi respectați, cu care veți păstra probabil legătura mulți ani, nu doar persoane care vă bârfesc și cu care beți cafea în pauză.

Nu aveți cum să săriți această etapă, chiar dacă aveți impresia că sunteți deja pe culmile înțelepciunii și ale creativității. Abia faceți primii pași.

Poveștile de succes nu sunt spuse de obicei de la început!

Primul capitol, poate cel mai important, este sărit:

PROFESORUL, mentorul, liderul care le-a dat aripi oamenilor și au putut să creadă în propriile puteri, persoana care le-a ghidat pașii când nu știau încotro să apuce, le-a dat o încurajare care a făcut diferența. Persoana care se bucură cel mai mult de succesul lor și nu vrea să iasă în față niciodată cu: „datorită mie!” 

Vă urez să găsiți persoana / persoanele care vă văd potențialul și vă ajută să-l atingeți, oameni cu adevărat generoși care vă dau din entuziasmul și înțelepciunea lor fără să vă ceară nimic în schimb. Nu prea ai cum să câștigi singur. În echipă și cu oameni valoroși alături, se poate. Angajați-vă, chiar dacă programul e lung, banii sunt cam puțini, cu un șef bun veți câștiga mult pe termen lung. Este o investiție în voi!

Succes!