Acest blog a depășit 1 milion de vizualizări. 13 ani de scris pe blog

Andressa a împlinit 13 ani luna asta. 13 ani în care eu am crescut, am ajuns de la 21 la 34 de ani, am terminat facultatea, m-am angajat, mi-am dat demisia și am pornit pe cont propriu, m-am îndrăgostit, m-am despărțit, m-am îndrăgostit iar, m-am căsătorit, am făcut un copil, am divorțat, și mereu am scris și am mers mai departe, ca într-o drumeție în care ocolești, mai cazi, aluneci, sari, te mai oprești să te odihnești, dar tot mergi și te bucuri de peisaj.

De fapt, acest blog a depășit mult mai mult de un milion de vizualizări, dar tehnica nu a fost mereu atât de performantă ca astăzi. Acum 13 ani, când l-am lansat, era pe o platformă gratuită, weblog. L-am mutat după 6 luni pe domeniul meu și am pierdut atunci toate informațiile pe care le aveam despre traficul lui. Am mai schimbat de atunci hostingul, temele, am înstalat și reinstalat plugin-uri, coduri de analytics, până când am cam pierdut șirul informațiilor despre el, ca un om care se tot mută și împachetează tot în cutii și valize până când își rătăcește pozele din copilărie și clasoarele cu timbre adunate când era mic. Probabil că sunt cinci milioane de vizualizări sau zece sau mult mai mult. Cine știe? Numai anul ăsta am făcut 400.000 de vizlualizări. Cifrele s-au schimbat în timp. În 2006, 2007, eram parcă o mână de oameni scriind pe net. Dar nici nu mai contează.

Totuși e un prag psihologic să văd un milion și ceva în estimările actuale. Când știu că am făcut și 13 ani… Am născut în 2013. În rezerva numărul 13 de la etajul 4 din Sanador. Și stau la numărul 13. Pe 13 septembrie mi-am dat demisia (m-am și gândit atunci dacă să amân o zi că poate îmi poartă ghinion!). E amuzant sa regăsesc unele numere des, deși nu cred în numerologie. E ca și cum aș auzi melodia preferată la radio, întâmplător, când trebuie să iau o decizie importantă. Parcă e un semn divin că cineva mă ascultă, mă sprijină, mă încurajează. “Totul va fi bine“, aud mereu în sinea mea.

Când eram la început Manafu mi-a zis un lucru frumos, că aș fi parcă făcută pentru blogging. Că am un stil, cumva, personal, că înțeleg bine cum trebuie să te exprimi cu succes în acest mediu. Am ținut minte acest compliment, mi-a mers la suflet. Pentru că și eu cred că acest mediu mi se potrivește ca o mănușă. Și de-aia nu pot să renunț la el, nu vreau, mă simt ca acasă de câte ori scriu ceva și apoi dau “Publish”.

Vă mulțumesc dacă reveniți pe acest blog din când în când sau des, dacă îmi lăsați un comentariu să știu că sunteși acolo, dacă dați un like sau un share pe Facebook, dacă ați pomenit vreodată blogul meu în vreo conversație. Vă mulțumesc dacă vreuna din cele peste un milion de vizualizări vă aparține. Și dacă aș fi avut 100 de vizualizări (din care 50 ale mamei) tot aș fi continuat. Pentru că îmi aduce ENORM de multă fericire. Îmi aduce și prieteni mulți, și oportunități, și bani, dar mai ales ceva ce nu pot cuantifica. Mă ajută să fiu eu.

A voastră,

Andressa <3

PS: tocmai am aflat că am fost nominalizată la Gala Unica 2018! Yu-huuu! Mă puteți vota pe site, la categoria Social Media Star!