Sper că nu vă deranjez la masă. Că poate nu suportați ușor imaginea furnicilor care mișună pe jos sau a larvelor de molii lipite pe tavan care se transformă încet în vietăți înaripate.
Scriu asta ca un strigăt de ajutor, dar și mai mult ca un bleah de dezgust și de frustrare pentru că viața de adult înseamnă să strivești atâtea insecte. Nu mi-a zis nimeni asta în copilărie!!! I did not sign up for this. În fiecare zi descopăr încă o chestie grețoasă cu care trebuie să mă confrunt, să mă lupt, să-i dau cu fâs, să o strivesc, să mătur. Of.
Povestea mea cu gândaci în ușă
V-am povestit cum mama mea s-a transformat în detectiv și a aflat unde se ascundeau gândacii care tot apăreau prin casă? Of, viața la bloc… Era acum vreo 15-20 de ani, când încă stăteam cu mama, și ne trezeam din când în când cu câte o gânganie dezgustătoare pe gresie, de obicei dimineața, imagine care ce ne trezea imediat, înainte să bem cafea! Mama a împrăștiat făină pe jos seara, iar dimineața a urmărit traseul pașilor minusculi prin praful alb perfect întins. Șoc! Musafirii nepoftiți ieșeau de sub ușile de lemn ale camerelor și după ce se plimbau prin casă se întorceau liniștiți la ei acasă. Noi îi găseam uneori pe jos pe cei rătăciți. Incredibil, nu? Nici nu știam că se pot ascunde în uși!!! Am fost atât de dezgustată de treaba asta că nu am mai putut dormi, n-am cuvinte să vă spun, am o scârbă de insecte de m-apucă și acum, când scriu, mâncăriciul și greața. În fine, eroina mea, mama, a aflat de la farmacia veterinară că există o soluție puternică vândută în fiole pe care o poți folosi ca să scapi de gândaci și a umplut ușile cu otrava aia. Panică în lumea insectelor, nu pot să vă descriu cum a fost, zău, mi-e rău și acum, bine că am scăpat. Cred că o să mă omoare mama că am povestit așa ceva, dar nu pot să mă abțin, m-a marcat faza.
Povestea mea cu gândacii care put
De când stau la casă, mă trezesc cu gândaci pe care știu că n-ar trebui să-i strivesc pentru că emană un miros urât. Nu am idee cum se numesc. Am observat că apar când afară se face frig, toamna, și îi tot găsesc pe la uși sau la ferestre, intră cum au ocazia, când deschizi geamul să aerisești, de exemplu. Am căutat pe google despre ei pentru că aveam impresia că sunt invadată anul trecut și am aflat că e destul de normal, ei caută un mediu mai cald, găsesc casele, dar dispar de la sine, nu-și fac cuib în casă sau ceva de genul ăsta. Nu știu ce să zic, nu sunt chiar Discovery Channel, nu știu multe despre vietățile astea proaste (că nici nu fug, sunt foarte tămpiți gândacii ăștia), nu mă simt deloc bine când dau de ei, chiar dacă se întâmplă perioada asta doar o dată pe an, chiar dacă nu par să se înmulțească. Îi urăsc.
Povestea mea cu furnicile
Mici și rele. Ale naibii, nu le mai suport. Întâi am observat câteva pe parchet acolo unde rămăseseră firimituri după ce fii-mea mâncase un sandviș. Nimic deosebit, am strâns, am spălat, am scăpat. Apoi din nou, în alt loc, tot cu firimituri. Și iarăși am spălat. Dar tot am mai prins, iar la ușă, la intrarea în casă, am găsit zeci. Cu ce am greșit?! Am dat cu pray. Nimic. Am spălat cu clor, am citit că așa scapi de ele. Nu știu ce să zic. Par al naibii de hotărâte să stea cu mine în casă.
Povestea mea cu moliile
Asta e cea mai recentă. Dau vina pe un băiat drăguț care mi-a adus fructe de la țară. Cred că de la alea mi se trage. M-am trezit cu niște larve de molii pe tavanul bucătăriei. WTF. Nu mi s-a mai întâmplat asta până acum. Mi-am adus aminte că luasem o soluție supertoxică pentru a pulveriza în iedera din grădină, cu scopul de a scăpa de țânțari și nu numai. Am dat cu treaba asta pe tavan, dau în continuare. Sunt zile în care mai găsesc în casă și o furnică sau un gândac care pute și-mi vine să moooooor.
Aș vrea să subliniez că eu am o casă curată, așa cum am mai scris recent. Dar cumva mi se pare că natura ține morțiș să mă cotropească, să îmi reamintească faptul că sunt într-un lanț trofic, codrul e frate cu românul și alte de-astea. N-aș zice că am o fobie, dar insectele mi se par cele mai insuportabile ființe, or avea rolul lor pe lumea asta, dar dacă aș putea să nu le văd niciodată aș fi mult mai fericită.
Ceea ce mă frământă pe mine este întrebarea: oare toată lumea se confruntă cu asemenea probleme? Eu presupun că da, într-o anumită măsură. Unii poate sunt mai norocoși decât mine, alții mai puțin. Totuși de ce nu vorbește lumea despre asta? E așa un subiect tabu!? Hai mă. În loc să facem schimb de rețete anti insecte, facem pe zânele cu vieți glam. Hai să recunoaștem, ce nu se vede în pozele noastre frumoase este mic, mic, mic și are multe picioare. Bleah.
Sursă foto spray anti gândaci Shutterstock
5 Comments
Andra
12/10/2018 at 8:06 AMMda, cam toata lumea se confrunta cu scarboseniile astea. Iar daca stai la bloc e mai rau, ca iti vin de la vecini, chiar dupa ce te chinui sa scapi de ei – intotdeauna se pare ca vecinii au un incubator de gandaci, molii si altele asemenea! 😛
De scapat de gandaci de bucatarie, scapi cu Regent dizolvat in apa (asta e faimoasa fiola de la farmacia veterinara!). De furnici nu stiu sigur, ca (deocamdata) din astea n-am avut. De molii cu raid (sper!). Iar gandacii astia care apar toamna nu sunt chiar atat de inofensivi – sunt plosnitele de camp, cel mai mare daunator al oricaror plante. Iti mananca si plantele de apartament, vorbesc serios! Scapi de ele tot cu spray de gandaci. Daca nu, ele nu pleaca, isi gasesc un locsor la tine in care si hiberneaza fericite pana la primavara.
andressa
12/10/2018 at 12:25 PMYuck, daca le prind prin casa la iarna lesin! Plante de apartament nu am, nu reusesc sa am grija de ele asa ca tot ce am avut a murit sau a ajuns sa fie plantat in gradina. Anyway, ma gandeam eu ca si aia sunt daunatori, nu se poate altfel, poate astea sunt groaznice.
Plus paianjeni!! Am uitat de ei!!!!!! Am unii mici, mici, pe la colturi ii gasesc uneori. Bleah
Andra
15/10/2018 at 11:10 AMSa stii ca paianjenii aia mici, chiar daca sunt scarbosi, te mai scapa de restul insectelor care iti mai intra in casa, de ex. de furnici sau alte musculite/gandacei. Asa ca, in masura in care poti face abstractie de ei si nu se fac mari, poti sa ii mai cruti! 😀
Robo
16/10/2018 at 4:20 PMalea care miros urat sunt plosnite ale cerealelor (a nu se confunda cu plosnitele de saltea 🙂
cu ocazia asta ai aflat de ce romanii mai zic uneori la whisky si “zeama de plosnita” – mie de ex. mi se pare ca aduce foarte bine mirosul plosnitelor cu cel al whisky-ului
http://www.soimultaberei.ro/gandacul-puturos/
Oana Raducan
20/10/2018 at 2:10 PMM-ai amuzat teribil cu povestea aceasta 🙂 . Imi place foarte mult cum scrii si te voi urmari cu mare placere.