Ce facem cand corpul nu ne mai asculta?

Cand am avut mana in ghips, acum mult timp, am fost furioasa. M-am simtit umilita. Nu puteam sa accept ca aveam nevoie de cineva ca sa ma imbrac, sa ma dezbrac, sa ma incalt, sa ma spal, sa imi pun de mancare. Mintea imi functiona ca inainte, mi se parea nedrept sa cer brusc ajutorul cuiva ca sa fac o cafea (pe vremea aceea faceam la ibric!) Desi eu eram cea care avea nevoie de ajutor, cand mi se desfacea un siret si cineva se oferea politicos sa ma ajute, uneori ma rasteam: “Lasa-ma!” si pana la urma acceptam oferta generoasa. Noroc ca nu a durat mult, ma simteam captiva in propriul corp. Nu stiu daca intelegeti, e foarte greu sa te simti neputincios.

Ati vazut pe cineva bolnav de Parkinson vreodata? Eu, da. Unul din cele mai intalnite simptome ale bolii neurologice este tremorul. Imaginati-va o mana care se misca incontinuu: nu mai poti sa conduci, sa te inchei la nasturi, sa tii o furculita. Pacientul ar vrea sa isi controleze membrele, incearca, dar nu are cum. E ca si cum corpul a incetat sa-l mai asculte. Oare ce simte?

Am aflat ca in Romania sunt diagnosticate cu Parkinson peste 73.000 de persoane anual.

Varsta la care apar primele simptome este de obicei intre 50 si 70 de ani, dar in ultimii ani s-a observat o scadere a mediei. Una din 20 de persoane este diagnosticata in jurul varstei de 40 de ani.

Cum suna asta… “in jurul varstei de 40 de ani”. Practic, avem sanse din ce in ce mai mari, pe masura ce treace timpul, sa fim si noi victimele acestei boli ingrozitoare de care nu ne putem apara, ci doar trata.

Tremorul este cel mai cunoscut simptom al bolii Parkinson, dar aceasta afectiune inseamna mult mai mult: rigiditatea miscărilor, instabilitatea posturala, tulburari de vorbire si chiar tulburari cognitive.

Tratamentele disponibile permit controlul bolii chiar si in stadiile avansate ale acesteia. Cu ajutorul medicului neurolog, pacientii pot avea o viată activa, multi ani dupa stabilirea diagnosticului.

Asociatia de Lupta Impotriva Bolii Parkinson a gasit cateva moduri creative de a ne reaminti ca pacientii diagnosticati cu aceasta boala au nevoie de ajutor:

• doua metrouri au gazduit mici figurine cu arcuri care simbolizau tremorul si rigiditatea, simptomele cele mai frecvente ale bolii. Trenurile aveau si postere cu informatii despre boala si manere sugestive pentru pasageri, cu arcuri, care in loc sa te ajute sa iti mentii echilibrul in picioare, faceau tocmai contrariul, daca le foloseai (puteai sa nu o eviti, desigur).
• clientii unei cafenele au trait sentimentul ca au pierdut controlul corpului si ca tot ce incearca sa bea, de exemplu, se varsa pe ei fiind asezati la o masa care… tremura.
• in mai multe florarii s-au oferit pliante si lalele – laleaua fiind simbol al acestei boli.

Toate acestea s-au intamplat in aprilie, cand este si Ziua Internationala a Luptei Impotriva Bolii Parkinson.

O astfel de Zi Internationala inseamna o buna ocazie sa vorbim despre un subiect delicat, despre ce inseamna managementul unei boli, in acest caz, acces la ingrijire specializara si sprijin pentru familiile pacientilor. Pentru ca orice boala progresiva inseamna nu doar un individ afectat, ci si oameni din jurul lui, de obicei familie, care isi schimba complet stilul de viata pentru a fi mereu disponibili.

Campania aceasta de informare are un mesaj foarte optimist: fii atent la simptome, cu cat depistezi boala mai din timp, cu atat mai bine. Iar tratamente exista, poti duce o viata frumoasa in continuare.

Sursa foto femeie matura: Shutterstock