Am observat masina de Politie in parcarea Mega Image, dar nu m-am gandit ca s-a intamplat ceva, ci doar ca baietii isi cumparau o briosa. Cand am intrat insa in magazin, am simtit ca lumea este agitata. Casierii se oprisera din scanarea codurilor de bara si stateau gura-casca la discutia dintre doi politisti si un barbat trecut de primele tinereti, un barbos in camasa in patratele si palarie de paie pe cap. Langa ei, seriosi, doi angajati BGS, in uniforme demne de razboaie cu roboti din viitor, plus o agenda si un pix. Pregatiti pentru orice.
Am intrat sa cumparam inghetata si am remarcat ca un culoar din magazin fusese “sigilat” cu cordoane din scotch pentru a pastra intacta scena unei crime. In loc de cadavre, sticle scumpe, iar in loc de sange, o balta imensa de whisky, vodka, limoncello si vermut. Mirosea imbatator. Sticle scumpe, de-alea care se trec in caiet cand ajungi la casa. Cine merge la Mega cunoaste. Semn ca niste ingineri contructori nu si-au facut bine treaba, lichidul o tot lua la vale, dupa cum ii dicta panta, ajungand ca tot cocktailul sa strabata jumatate de magazin.
Intelegem si noi ce se intampla. In sfarsit! Nenea daramase sticlele si acum refuza sa plateasca. Ajung la casa si aflu de la casiera trista ca domnul nu voia decat “o bere mica”. A fost atat de nervos cand a aflat ca din cauza alegerilor nu se vinde alcool in vecinatatea sectiilor de votare ca si-a iesit din minti. Din greseala ar fi daramat sticlele si s-a speriat. Doamna il cunoastea de ani de zile. La coada din spate auzeam susoteli: “E bolnav mintal, e clar!” – “Ba nu e!” raspunde casiera mea. “E doar suparat.”
Imi pune sucul in plasa, ca am mai luat, pe langa inghetata, ceva bun sa fac un longdrink acasa si un iaurt gras sa fac tzatziki, si asist la un moment de film romanesc. Suspectul septuagenar refuza sa semneze procesul verbal si sa mearga la sectie (ingrozit mai mult ca sigur de bonul fiscal dupa nefericitul eveniment) si se refugiaza pe culoarul cu paste si orez. Politistii, probabil suparati ca li se intampla tocmai lor asa ceva intr-o zi in care oricum aveau multe pe cap, adica alegeri, plus ca era deja cald de iti pierdeai mintile, il iau prin doua parti si il prind pe la biscuiti. Batranul speriat striga “Au!” , pare ca ar vrea sa si muste ca sa scape, dar cei doi politisti zelosi dau dovada de viteza si forta, mai putin de putere de convingere si il duc pe sus la Loganul alb care ii astepta afara. Lumea se uita cu ochii cat cepele. Eu incerc sa ii arat altceva fiicei mele, sa nu vada momentul violent.
Iata esenta unei zile in care ni se decide iarasi viitorul. Parca nu prea il decidem noi. Parca nu avem oricum niciun drept. Nicio bere nu putem sa bem, domnule, in aceasta zi calduroasa, si nici sa protestam nu avem voie. Nu intelegem, nu ni se explica si ne si invineteste cineva pentru ca avem prea multe pareri. As fi vrut sa ii platesc eu sticlele mosului, dar era prea tarziu, li se pusese pata politistilor pe el.
No Comments