GANDIM

Cat de mult invata de fapt copiii acasa si cum ii ajutam noi

Pornim de la urmatoarele premise: toti ne iubim copiii si vrem ce e mai bun pentru ei – sa fie fericiti, in primul rand. Sa fie educati, in al doilea rand. Asta le va oferi cel mai bun viitor posibil. Bun.

In mijlocul unei dezbateri nationale despre profesori si elevi, despre scoala si teme, de fapt vorbim mult despre parinti si rolul lor. Eu zic sa discutam despre subiect, nu despre complement.

Asteptam cu nerabdare ce va anunta Ministrul Educatiei: luni va stabili numarul maxim de ore pe care un elev il poate petrece intr-o zi facand teme pentru acasa. Declaratia lui ne arata cam care e pozitia lui in legatura cu acest subiect si ne asteptam sa mai “elibereze” copiii. O fi asta un lucru bun?

„În momentul de faţă, noi am lăsat lucrurile la rezonabilitatea profesorilor, dar ceea ce se întâmplă este că vacanţele de vară se transformă într-un fel de competiţie, de concurs, câte sute sau mii de probleme să rezolvăm. Să lăsăm deoparte ipocrizia. Noi, oamenii maturi, aşteptăm vara ca să ne relaxăm, să ne odihnim, iar o elevă sau un elev care are şapte, opt, nouă ani, 11 ani, trebuie să lucreze încontinuu în aşa fel încât în septembrie, când ajunge la şcoală, să nu o supere pe doamna învăţătoare sau pe doamna dirigintă şi să vină cu caietul de teme făcute, iar, dacă nu le-a făcut, eventual, să mai primească şi o notă proastă sau un calificativ prost”, a declarat Mircea Dumitru, în cadrul sesiunii online „De vorbă cu Ministrul tău”, iniţiată de Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic.

In legatura cu asta,  eu as avea cateva intrebari. As vrea sa am raspunsuri, dar asta e, am doar intrebari. La scoala, mie mi s-a spus ca daca pun intrebari e un lucru bun.

Cate minute poate petrece un profesor/invatator cu un elev intr-o clasa? Daca in clasa sunt 30 de elevi si ora de curs are 50 de minute, iar 20 de minute ar fi pentru o expunere la care copiii doar asculta, ar ramane un minut pentru fiecare copil, daca ar avea nelamuriri. (Nu stiu cum erati voi in scoala, dar eu acaparam acest timp la fiecare ora cu intrebarile mele. Daca toti copiii ar face asa, fiecare curs ar tine 5 ore.

Daca intr-o ora de curs profesorul are doar de expus notiuni noi, sa zicem avem o lectie de geografie, cat poti invata daca nu aplici nimic, nu discuti, nu nimic? Cat tii minte pana la urmatoarea lectie, peste 3 zile sau chiar 7 zile, cand ar fi ora de aplicare a noilor notiuni? Programa nu contine suficiente ore in care sa afli si sa aplici notiuni. Uneori aplicarea ramane pentru acasa, cum ar fi un proiect in care sa aplici ce ai invatat (prezentarea unei tari, de exemplu, in fata colegilor. Sau un infografic cu numere, daca vorbim de matematica, despre un subiect accesibil – ce se afla in bucataria mea, de exemplu).

Cine formuleaza temele? Ca tot am deschis subiectele, temele pentru acasa pot fi extrem de diverse si de interesante, pot fi jurnale, pot fi interviuri cu parinti, vecini sau rude, pot fi desene sau colectii. Asadar, cum facem ca temele sa fie cele mai bune metode de invatare si cele mai interesante activitati?

De cate minute de interactiune directa are nevoie un copil pentru a invata o notiune? Sa asculti la clasa, sa scrii pe hartie – sunt necesare. Dar in minte notiunile se fixeaza si mai profund daca apuci sa te gandesti la ele, sa intorci pe toate partile, sa intrebi si sa raspunzi, sa te joci cu ideile indiferent de materie. Sa iti folosesti creativitatea. De exemplu au citit o poveste/ un roman: hai sa ne gandim cum le putem stimula judecata si imaginatia copiilor, in functie de varsta. Propune alt final. Propune alt titlu si motiveaza alegerea. Propune un titlu de prima pagina despre personajul negativ. Propune o varianta de un paragraf / de o propozitie.

Ai timp sa faci in clasa asta? Noi, parintii, nu vrem aceasta responsabilitate, dar nu cred ca scapam: pot oare copiii sa invete fara sa “ne jucam” si noi un pic cu mintile lor?

Care este cea mai buna tehnica pentru a preda notiuni noi (practice sau abstracte)? Inainte sa discutam despre “cat timp” invata, ne gandim cum e “eficient”? Ce spun studiile si mai ales exemplele fericite din tari cu o istorie excelenta a educatiei? Pai, daca ne uitam la finlandezi pe care ii admiram atat de mult din acest punct de vedere se pare ca nu timpul liber este cea mai mare valoare a lor ci utilizarea timpului in mod cat mai eficient, si la clasa si in afara ei. In Finlanda, elevii fac multe lucruri practice de exemplu. Cat de multa practica fac elevii nostri? Deci, de ce vorbim despre timp si nu despre folosirea lui in mod inteligent?

 

Cine ii ajuta pe parinti sa fie “meditatori” buni? Exista module care ii implica pe parinti in procesul de invatare? Avem sedinte cu parintii si atat, cel putin la scolili de stat. Oare nu trebuie sa invatam si noi sa fim mai utili copiilor? Avem si noi nevoie de teme pentru acasa si de ateliere in care sa invatam sa invatam, permiteti-mi exprimarea, sa invatam sa ne jucam, sa invatam sa predam.

Cam atat am avut de intrebat. Acum o sa ma asez la locul meu. Astept pauza mare.

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply
    Roxana
    28/11/2016 at 11:36 AM

    O singura mentiune, parintele Nu este profesor/invatator si nici nu trebuie sa fie, altul este rolul lui, nu sa isi puna palaria de dascal. Altfel…da, implicare in viata copilului, facut lucruri cu sens impreuna, colaborare stransa cu scoala, o relatie stransa copil-dascal-parinte. Lucrul acasa cu scop, cu sens, nu teme aiuristice pe care copilul nu va putea in veci sa le rezolve singur si are nevoie de ajutorul parintelui, care la randul lui are nevoie de o noua specializare.
    Exista atat de multe lucruri interesante, care se pot face acasa, pentru fixare, cum ai mentionat si tu, chestii care ajuta, fara a-l face pe copil sa se simta incapabil sau sa petreaca ore in sir pentru ceva repetitiv, fara sens, care nu aduce nicio competenta.

  • Reply
    Miruna
    28/11/2016 at 5:01 PM

    Eu sunt pro cat mai putine teme. Faptul ca am fost obligata sa citesc carti oribila in scoala m-a determinat sa citesc foarte putin si nimic sa imi placa. Abia la facultate, cand nu mai era obligatoriu sa citesc si sa fac rezumat, am descoperit placerea care vine din carti. Imediat dupa facultate nu am mai avut timpul necesar pentru toata lectura pe care mi-o doream. Si, da, e vina sistemului. Lecturi suplimentare, caietul cu rezumat, bleeeeacs!

    • Reply
      andressa
      28/11/2016 at 5:09 PM

      Si eu sunt traumatizata de teme, dar nu conceptul de tema cred eu ca e problema ci ca primeam niste teme oribile. In generala si in liceu, cand aveam profesori straini la limbile straine, mi se parea cel mai cool sa fac tema pentru ei. Ma puneau sa fac planse tridimensionale pe o tema, sa sustin o prezentare, sa scriu versuri pentru un cantec, sa inventez ceva, sa scriu eseuri despre muzica preferata, despre tari. Era super interesant. Si eram si noi foarte competitivi.
      Sigur ca unele materii sunt mai putin ofertante, dar eu cred ca daca esti creativ, poti face cumva sa nu se plictiseasca elevul. Adica eu nu am primit niciodata tema de exemplu la chimie sa scriu in fiecare casuta din tabelul de elemente la ce se foloseste fiecare dintre ele. Am gasit asta pe net ieri si mi s-a parut super tare. Eu invatam ca papagalul.
      Cam asta zic. Cred ca se poate. Fara studiu individual nu cred ca ai cum sa mergi mai departe. Si in clasa… cat sa inveti?

  • Reply
    Allicia
    28/11/2016 at 5:33 PM

    Înțeleg că decizia ar fi, mai degrabă, pentru a opri exagerările unor învățători sau profi de gimnaziu. Sunt prea multe situațiile în care copilul cară un ghiozdan de 5-7kg în fiecare zi, are zeci de exerciții de făcut de pe o zi pe alta si timp aproape inexistent pentru joaca. Și relaxare, de ce nu?

    Eu cred că un profesor talentat va putea să își lămurească elevii în cele 50 de minute. Sau ca nu va refuza o explicație suplimentară dacă un elev o cere. Cata vreme acorzi atenție, prinzi din clasa. Ai nevoie de 10 minute acasă pentru aprofundare. Și nu te oprește nimeni să citești încă o dată sau în plus.

    Sunt de acord că părintele nu trebuie să ia locul profesorului, dar acum asa se întâmplă – primesc copiii ăștia niste teme de te doare mintea, teme pe care nu le pot face singuri. Părintele nu e prof, dar dacă vine copilul si îți spune că nu a înțeles ceva sau ca vrea să afle mai multe, firesc mi se pare să fii cu el, să îl ajuți să descopere, că e si asta un soi e bonding.

    Și ar trebui să diferențiem puțin materiile între ele, nu toate cer teme sau exercițiu.

    Eu am avut cele mai multe teme în gimnaziu. La liceu nu prea am suferit, deși aveam teme în fiecare zi. Dar am fost mai mereu atentă la ore, chiar și când am mai crescut și aveam aere de adolescent. Am terminat liceul cu brio si, mai ales, cu bucurie, pentru că mă simțeam obosită.

    Copiii de azi au alt tip de inteligenta si abordare, cred că trebuie să ne adaptăm stilului lor puțin. Au activități, înot, karate, cluburi de șah și alte minuni, dansuri, etc. Timp de joaca si relaxare..aproape zero, că și în weekend au ceva de făcut. Mie mi se pare că e cam mult.

    Am scris un kilometru. Sorry. 🙂

    • Reply
      andressa
      28/11/2016 at 5:54 PM

      Nu trebuie sa iti ceri scuze! 🙂 Eu ma bucur cand lumea are ceva de spus.
      Asa e, e un echilibru greu de tinut intre un profesor care poate exagereaza si un parinte super absent. E foarte greu sa gasesti o zona gri, sa fie toata lumea multumita, adica elevul sa fie fericit si nu supraincarcat.
      Ca idee insa, la modul ideal, eu cred ca fara teme pentru acasa nu poti invata cu adevarat. Adica sa nu citesti, sa nu cauti, sa nu compui tu ceva. Pai daca nu folosesti notiunile noi cum sa iti intre in cap?

  • Reply
    Allicia
    28/11/2016 at 8:57 PM

    Eu nu plec de la premisa că nu faci nimic acasă. Ci ca ceea ce e obligatoriu, e mai puțin. Și dacă ai un copil interesat, va căuta info în plus din proprie inițiativă, fără să simtă vreo presiune.

  • Reply
    Allicia
    28/11/2016 at 8:58 PM

    Nu văzusem butonul de reply, scuze. 🙂

    • Reply
      andressa
      28/11/2016 at 9:02 PM

      Cred ca regulile sunt facute pentru toata lumea ca sa ne asiguram ca nimeni nu sare peste anumite activitati.

  • Reply
    Snow Flow
    28/11/2016 at 11:21 PM

    Unul din copiii mei e la al patrulea an de scoala. O scoala privata, cu o doamna invatatoare extraordinara. Desi scoala in sine respecta programa Ministerului, conteaza foarte mult cum abordeaza profesorii “invatatul”. Desi exista un orar, invatatoare copilului meu nu il respecta la modul absolut. Simte cum sunt copiii, in plina forma, odihniti, facem doua ore de mate. Apoi pauza si joaca mai mult. Apoi o ora romana sau arte vizuale. Sport. Discutii. Invatatul nu mai e o corvoada. E imbinat cu iesit in curte, joaca, alergare. Rareori sunt zile, pe orice vreme, in care copiii sa nu iasa afara. In timpul saptamanii, avand “afterschool” in aceeasi locatie, dezvoltand anumite notiuni studiate la clasa, nu mai primesc teme acasa. In week-end da, dar nimic exagerat. Copiii au rezultate excelente la toate testele si nici macar nu stiu cand au loc concursurile. Nu se face caz din asta si nici nu sunt haituiti parintii pentru culegeri. E ceva firesc, asa cum e pentru copil sa citeasca de placere zeci de carti.
    Cred ca mare parte din acest proces e abordarea de la “catedra”. Poti sa ai un sistem prost, manuale tampite si uite ca un profesor implicat si deosebit face o mare diferenta in viata acestor copii pentru ca stie cand sa se opreasca, cand sa intrebe, cand sa asculte, cand sa impinga limitele.
    Veti spune, da, cu max 15 copii in clasa e usor. Adevarul este ca daca vrei sa faci o schimbare nu ai nevoie de scuze iar daca vrei sa faci copiii din clasa cat mai nefericiti si incapabili de a gandi pentru sine, poti avea cel mai mare salariu ca tot prost iti vei face treaba.

    p.s. Problema majora cu temele la noi in Ro incepe de la parinti in primul rand.

    • Reply
      Rodiq
      15/12/2016 at 1:10 PM

      Tare mi-as dori sa stiu si eu la ce scoala merge copilul tau, Snow flow. Si eu sunt in cautari si ,la prima vedere, suna bine descrierea ta!

    Leave a Reply

    %d bloggers like this: