GANDIM

Cu sinceritate, despre munca mea in televiziune

Acum doua saptamani, emisiunea la care lucrez a reusit sa stranga peste 75.000 de euro pentru Cosmin Pascovici. Fostul fotbalist are doi copii, o fetita de un an si un baiat de 12 ani, Denis, care se lupta cu cancerul de 10 ani. Pascovici si sotia lui au folosit toti banii pe care ii aveau si pe care i-au primit de la persoane generoase si au ajuns pur si simplu faliti. Cosmin Pacovici a plecat in Franta unde munceste peste 12 ore pe zi pe tractor ca sa poata trimite bani acasa. Fiul lui este de 2 luni in coma, intr-un spital din Constanta, rapus de infectii intraspitalicesti. Cam 1000 de euro pe luna il costa tratamentul copilului. Reportajele cu Pascovici in Franta, frant de oboseala si de dor, demn si fara sa ceara nimic nimanui, dar si reportajele cu sotia lui, o mama invincibila care se lupta cu boli, cu medici, cu sistemul, cu oboseala, cu propria ei durere  – astea au facut ca oamenii sa doneze peste 75.000 de euro. Pascovici s-a intors in tara dupa ce a primit aceasta gura de aer. Poate sa fie alaturi de sotie si copii si sa munceasca aici, chiar daca va castiga mai putin. Chiar au nevoie de el aici.

Acum o saptamana o mama plecata de 11 ani in Italia la munca s-a intors la fiul ei. Cand a plecat, el avea doar 10 luni. Fara niciun ajutor de la fostul sot, ea nu a gasit alta solutie. Bunica e cea care i-a sarbatorit toate zilele de nastere, l-a dus la scoala, i-a citit povesti si l-a culcat in fiecare seara, iar copilul ii spune ei “mama”. Fara banii trimisi de mama adevarata insa, el si bunica ar fi stat intr-o locuinta mucegaita, friguroasa, fara baie si curent. Viata fara mama alaturi a fost grea pentru baiat, dar macar a avut un confort decent, o casa in care nu ploua si nu e frig, lumina ca sa isi poata face lectiile, bani ca sa isi cumpere mancare, haine si carti si multa dragoste de bunica. Se putea mai rau. Emisiunea la care lucrez a gasit-o pe aceasta femeie, a filmat acasa la ea, am adus-o in tara si le-am oferit un weekend la mare impreuna: mamei, bunicii si baiatului. Era prima oara cand vedeau marea. Vara asta, mai multe familii vad marea pentru prima oara cu ajutorul nostru.

In ultimii doi ani, 7 tineri adoptati in strainatate in anii ’90 si-au gasit familiile biologice cu ajutorul emisiunii la care lucrez. Cu destine diferite, avand parinti adoptivi iubitori sau nu, cu o viata de vis peste Ocean sau plina de lipsuri, ei au avut toti in comun dorinta de a afla cine le sunt rudele, unde si cum traiesc ele, daca au frati sau nu, care e istoricul medical al familiilor lor. Multi au fost socati de ce au gasit in Romania si niciunul nu si-a judecat aspru parintii pentru ca nu i-au pastrat: timpul a aratat ca nu au putut avea grija de alti copii ai lor. Unul dintre acesti tineri abandonati si adoptati de americani nu si-a luat bilet dus-intors, ci doar dus. Chemarea sangelui este atat de puternica incat el vrea sa traiasca cu mama si fratii lui desi ei traiesc ca nomazii, de pe o zi pe alta, si locuiesc in conditii greu de imaginat. El isi cheltuieste toate economiile si ii ajuta sa nu moara de foame. Deciziile acestui tanar roman americanizat care isi doreste din tot sufletul sa fie iarasi romanizat sunt absolut fascinante. Ii urmarim in continuare, emotionati, viata greu de inteles.

Un baietel s-a nascut fara picioare si fara o mana desi in timpul sarcinii mama lui facuse ecografii, iar medicii o asigurasera ca are o sarcina normala si copilul ei e perfect sanatos. Anul trecut, cand el avea un an, el ar fi trebuit sa faca primii pasi, dar nu avea cum. Statul roman nu te ajuta deloc in asemenea situatii, protezele speciale trebuie schimbate anual si costa zeci de mii de euro. Emisiunea la care lucrez a strans in timp record, o zi, 160.000 de euro, pentru acest baietel care acum are 2 ani si merge. Banii ii ajung pentru proteze pana la maturitate, nu sunt un lux.

Tot anul trecut, in presa scrisa s-a desfasurat o campanie din cauza felului in care se desfasura o ancheta in legatura cu un viol in grup. Dupa aproape un an de la incident, cei 7 suspecti, din care cativa isi recunoscusera fapta, erau inca liberi si o hartuiau pe presupusa victima. Ii cereau sa isi retraga plangerea si o amenintau. Spun “presupusa victima” pentru ca pana la acel moment nu exista o condamnare. A existat ulterior. Autoritatile erau acuzate ca incearca sa muzamalizeze cazul, ca unul dintre suspecti ar fi avut legaturi cu persoane influente. In general, in comunitate, lumea o acuza pe victima pentru ca “se dusese cu niste baieti” si trebuia sa stie ce i se poate intampla, chiar si primarul, intrebat de jurnalisti, spunea ca suspectii sunt baieti buni, ca le cunoaste parintii, oameni de isprava, si se mira ca sunt acuzati de asa ceva. Totusi, unii recunoscusera fapta! Emisiunea la care lucrez a tratat subiectul 2 zile si a intrebat toate autoritatile implicate cat timp mai au voie suspectii, prietenii si rudele lor sa o linseze pe victima. In scurt timp, procesul s-a incheiat si ei au primit o condamnare cu executare. Victima si mama ei au vrut sa vorbeasca despre ce li se intampla, cum li se vorbeste in comunitate si cat de greu si-au revenit, cu consiliere psihologica, dupa incident si dupa hartuirea care i-a urmat. Mai multe persoane publice si-au manifestat dorinta de a veni la tribunal alaturi de ea la urmatorul termen, pentru a o incuraja si pentru ca suspectii sa nu o mai scuipe si sa o injure pe scarile insitutiei. Majora, fara a mai fi sub tratament sau in terapie, victima a multumit pentru sprijin intr-o scurta interventie in direct. Emisiunea la care lucrez a vorbit despre victimele violurilor din Romania si despre cat de putine raporteaza ce li se intampla din cauza ca le e teama de razbunarea atacatorilor. Am fost insa de data asta noi linsati pentru ca am aratat victima, desi avea tot dreptul sa spuna ca i se incalca drepturile. Mai multi au spus ca e rusine sa se arate. Eu cred sincer ca nu e nicio rusine sa spui ca ai trecut printr-o agresiune, de orice fel. Rusine agresorilor, nu victimei. Si cei care o ocolesc pe victima ar trebui sa fie aratati cu degetul, nu ea. Avocata acelei tinere, din diverse motive, unele nu au fost facute publice, s-a aratat dezamagita de decizia clientei sale de a aparea la televizor, iar asta a alimentat criticile la adresa echipei mele. Nu am incalcat nicio lege insa, ba chiar, as spune eu, am facut mult bine punand presiune pe autoritati si dand o voce victimei, iar procesul s-a incheiat in sfarsit, cu condamnari chiar. Fiecare a inteles ce a vrut dupa acea situatie.

Sunt multe de spus despre emisiunea la care lucrez. Sute de exemple de dat. Emisiunea se numeste “La Maruta”. Nu e un secret ca lucrez la ea de 9 ani, dar nu vorbesc despre asta in general pentru ca oamenii imi cer adesea ajutorul, ca unui ONG. Mi-e greu sa ii refuz. Este epuizant pur si simplu sa ii asculti pe toti si sa ii refuzi pe multi din motive obiective, desi ai vrea sa ii ajuti. Asta fac oricum la birou, nu as vrea sa o fac si in timpul liber. Nu vorbesc despre asta si pentru ca mi-e teama sa nu fac o gafa. Nu am niciun mandat de purtatori de cuvant, de PR. Eu doar incerc sa imi fac treaba. Si sa imi urmez si pasiunea, bloggingul, inceputa inainte sa ma angajez la ProTv.

In 9 ani, am facut mondenitati, tabloid, social, reality (telenovela rurala imi place mie sa ii spun). Piata s-a schimbat, publicul s-a schimbat, contextul s-a tot schimbat, noi ne-am schimbat. Unii ma intreaba ce inseamna sa produci un astfel de format: inseamna sa citesti mii de scrisori, asa cum scriam aici, sa vorbesti la telefon cu o multume de oameni – politisti, medici, reprezentanti DGASPC, oameni bolnavi, parasiti, olimpici, artisti, actori, regizori, sa te gandesti cum sa spui o poveste in cateva minute, sa filmezi, sa tai materiale, sa scrii texte, sa le modifici, sa afli si sa tot afli. Facem echipa cu colegii de la stiri si de la sport si de la alte emisiuni, lucram cu ONG-uri, facem strangeri de fonduri, batem la cap primari, trimitem mailuri si faxuri. Uneori audientele sunt mari, alteori sunt mici. Munca e mereu imensa.

Am salvat vieti. Asta e un sentiment incredibil. Uneori fara sa facem din asta un subiect de televiziune. Scriam aici de exemplu de tripletii pe care i-am “nasit”. Colegii mei de multe ori, in culise, le dau bani sau haine si jucarii, aduse de acasa, celor care ne trec pragul si au nevoie de ajutor. Avem o karma invincibila. Cate am vazut, am auzit, pe cati am incercat sa ii protejam sau sa ii sprijinim, numai noi stim. Si e suficient. Uneori graba, alteori oboseala ne-au facut sa gresim. Am invatat insa ceva din toate aceste erori.

Unii au impresia ca suntem malitiosi. Rai. Ca distrugem vieti. Pentru ca in acest format, de-a lungul vremii, oamenii si-au strigat durerea, dezamagirea. Au divortat, s-au certat. Am aratat adevaruri urate, murdare. E si asta un drept. Daca o faci pe propria raspundere, daca oamenii isi asuma ce spun, o pot face. Mie mi se pare un pret platit pentru binele facut. Daca faci numai strangeri de fonduri nu se uita nimeni la tine. Alternand diverse tipuri de subiecte, mentii interesul si reusesti astfel, din cand in cand, sa schimbi o viata. E ca un CSR pe care il face o companie care vinde junk-food, de exemplu. Da, mancarea nu e sanatoasa, nu e indicat sa o mananci zilnic, dar e dreptul tau sa o consumi si dreptul companiei de o comercializa. Da inapoi societatii programe care ajuta insa, o parte din profit se intoarce la consumatori prin programe ecologice, acte caritabile etc.

Sunt foarte mandra de echipa mea. Poate ca unii s-ar scuza ca lucreaza in aceasta industrie. Atata timp cat o faci cu responsabilitate si profesionalism, cat timp respecti legea si incerci sa folosesti toata influenta ta pentru a face bine, este foarte demn sa o faci. Eu am invatat multe si m-am maturizat atat de mult in acesti ani incat sunt foarte recunoscatoare pentru tot.

Am scris acest text pentru ca as vrea sa ma cunoasteti mai bine. Si as vrea sa va rog, dupa ce v-am spus aceste lucruri, sa ma lasati sa raman aici, pe blogul meu, doar andressa.

Update septembrie: mi-am dat demisia. Sunt foarte fericita. 

You Might Also Like

  • Traian
    06/07/2016 at 1:55 PM

    Sincer, nu avem idee că lucrezi acolo. 🙂 Te citesc pentru cu totul alte motive şi o să continui să o fac, pentru că e clară distincţia între Andressa şi Andreea, aici pe blog, mai ales că nu sunt deloc în targetul emisiunii. Mersi.

    • Andrexa
      06/07/2016 at 4:15 PM

      E clară distincţia între Andressa şi Andreea, da. Pentru că se știe că altfel gândește la muncă și altfel gândește pe blog. Și când a decis s-o dea pe post pe victima din Vaslui s-a văzut clară distincția.

      • andressa
        07/07/2016 at 9:17 AM

        Inteleg ironia. Eu nu am spus ca gandesc diferit, ci ca aici nu vreau sa vorbesc despre munca mea. Nu despre asta scriu.

  • copila blonda
    06/07/2016 at 2:01 PM

    Îmi place foarte mult articolul ăsta, e aşa uman şi sincer. Să mai scrii aşa, doar andresso. :*

  • Monica Jitariuc
    06/07/2016 at 2:29 PM

    Un text din suflet, un text de om bun.
    Bravo, Andreea!
    Bineee, Andressa!!!!

    • andressa
      06/07/2016 at 2:30 PM

      Multumesc. This is my coming out. 🙂

  • radu
    06/07/2016 at 3:12 PM

    bla bla, totusi e o manea fluviu emisiunea la care lucrezi 🙂

    • andressa
      06/07/2016 at 3:54 PM

      Am auzit si lucruri mult mai rele. Eu v-am spus cum se vede din birou treaba.

  • Cornelia
    06/07/2016 at 5:04 PM

    Nici eu nu stiam ca lucrezi la aceasta emisiune. Felicitari pentru ce reusiti sa faceti! De multe ori nu se vede munca din spate, din birou, oamenii vad doar ce e in lumina reflectoarelor fara sa realizeze ca in spate se duce o munca titanica 🙂

  • Marius Sescu
    07/07/2016 at 12:12 PM

    Ok, deci dacă o emisiune generalistă face orice pentru audiență, promovează incultura, scandalul, mahalagismele, prostește poporul, DAR în același timp face și fapte bune, campanii umanitare, atunci prima parte nu mai contează? E scuzabil formatul? Care ar trebui să fie proporția?
    P.S: Nu sunt în nici o tabără, și putem vorbi la modul generic, despre orice emisiune care ar face lucrurile astea. Și nu cred că e ok nici scuza – Asta vrea publicul. Publicul consumă ceea ce i se oferă.

    • andressa
      07/07/2016 at 12:33 PM

      Marius, nu stiu cum sa iti raspund. Uite, incep cu o anecdota:

      O prietena imi spunea ca bunica ei se uita la telenovele pe care ea, tanara, le desconsidera total pana cand si-a dat seama ca bunica ei a invatat doua lucruri importante din serialul urmarit: ca persoanele de culoare sunt la fel ca ea insasi (bunica nu a facut multa scoala si nici nu a calatorit, este din alta generatie si avea pur si simplu rasismul si xenofobia in sange) si ca persoanele cu orientare sexuala diferita de a ei (bunica fiind hetero si credea ca toti oamenii TREBUIE sa fie hetero) merita acelasi respect ca si oricare alta persoana. Au fost niste salturi imense si prietena mea povestea absolut surprinsa ca un produs atat “prost”, cum il numea ea, a reusit niste lucruri pe care ea insasi cu toate argumentele din lume nu le-a reusit. In general insa, in telenovela oamenii se certau intruna, era un circ, nu puteai numi acel serial decat o pierdere de timp, nu castigai nimic, decat poate niste cuvinte in spaniola, daca il urmareai.

      Cam asa e si cu emisiunile tabloide. Asta incercam eu sa explic. Ele exista, asa cum exista barfa de cand lumea si pamantul. Nu “promoveaza” nimic, desi asta e termenuk folosit, ca nimeni nu ridica la rang de exemplu orice subiect, ci dimpotriva. Daca ai urmari emisiunea, ai obsercva ca intr-o zi o vezi pe Maria Olaru pe canapea vorbind despre bataile incasate in timpul carierei de gimnasta, in alta zi vezi un copil care a salvat un alt copil de la inec, iar alte ori vedem parinti care nu isi duc copiii la scoala – si atunci apare si un psiholog, un reprezentant DGASPC, alte rude. Nu toate sunt “modele promovate”.

      Avem aceasta realitate, da? Avem gustul pentru tabloid si dorinta oricarei emisiuni comerciale de a face profit. Atunci faci o emisiune de gen care respecta legea si uneori face si lucruri bune: folosesti in mod util afinitatea oamenilor pentru acest gen. Uneori arati cazuri particulare, alteori strangi chiar semnaturi pentru ca legea care pedepseste violenta conjugala sa fie mai dura. Uneori arati un scandal izolat, alteori arati un cuplu gay care creste copii. Intelegi ce vreau sa spun? Despre asta e vorba.

      Tabloidul e tabloid, el nu trebuie justificat. Unii il gusta, altii nu. Eu spuneam ca daca tot exista, e bine ca uneori sa deturneze atentia publicului spre lucruri cu adevarat importante.

  • Marius Sescu
    07/07/2016 at 1:34 PM

    Bun răspunsul.

    • andressa
      07/07/2016 at 1:38 PM

      Faci misto? :)) E ok, I can take a joke. Eu nu mai sunt deloc incrancenata cand vine vorba de acest subiect. Am auzit destula hatereala si am facut detul soul searching ca sa aflu unde ma situez, ce cred eu insami despre ce se intampla in lume si in industria asta in mod special.
      Daca discutia e despre “De ce exista tabloid?” , ezbaterea s-a incheiat deja. Pentru ca eu nu incerc pe nimeni de ce “trebuie sa exosta tabloidul” sau “de ce e bun”, absolut deloc. Eu spun ca e un fapt. El exista. Si ratiunea unui business este sa fata profit. Punct. Daca discutia nu porneste de la aceste promise deja nu mai avem ce discuta. Daca pornim de la ele, cred ca putem discuta de nuante. Asta incercam sa explic si cred ca am reusit. De aici si paralele cu junk food: daca tot vinzi ceva nesanatos, macar fa-o cu multa constiinta, recicleaza, sprijina o cauza, be better. E tot ce pot face in capitalism.

  • Marius Sescu
    07/07/2016 at 1:52 PM

    Nu, vorbeam serios. Nu că m-aș apuca să mă uit de mâine, dar înțeleg mai multe chestii din culise.

    • andressa
      07/07/2016 at 1:59 PM

      Emisiunea este zilnic pe post de 9 ani. Desigur, sunt zile in care nu e buna. Iti recomand una anume, martea care vine, daca vrei sa te uiti la ceva interesant. Iti voi da link dupa emisiune de fapt, nu cred ca te prinde pe tine ora 18:00 in fata televizorului.
      Dar discutia era oricum despre gen, nu despre locul meu de munca in mod special. Corect ?

  • Ana
    07/07/2016 at 2:01 PM

    Ai scris “emisiunea la care lucrez” de peste 30 de ori, facand foarte dificil de citit textul. Eu nu m-am uitat la emisiune, din fericire nici eu nu sunt in target. Pacat ca emiuniunea unde lucrezi si blogul tau au un public diferit si un conflict de interese si de valori. Dar dupa ce am citit in presa despre gest, mie mi s-a parut extrem de urat si mi-a lasat un gust amar- si e foarte greu sa obtii aceasta performanta intr-o tara unde exista Antena 3 si Access direct. Cei care au adus in atentia publica acest caz au fost jurnalistii de la Adevarul,iar “emisiunea unde lucrezi” doar a incercat sa profite. Si nu compara mere cu pere, adica CSR si o emisiune cu manelisti – sunt din doua filme complet diferite. Daca doamna avocat a tinerei a fost impotriva acestei aparitii care contravine unor principii fundamentale privind protectia unor astfel de persoane, cred ca stie ea mai bine. Desigur, cu sinceritate putem sa ne prefacem ca nu e asa. Avem 26 de ani de antrenament.
    Eu locuiesc momentan intr-o alta tara, iar cand a avut loc aici un atentat nu s-a scris nicio informatie suplimentara despre victime si nu au aparut poze sau filmulete si au fost tratati cu demnitate, astfel incat intimitatea lor si a familiei sa fie respectata. S-a scris si s-a vorbit doar despre atacatori si despre noi masuri de securitate.

    • andressa
      07/07/2016 at 2:11 PM

      Nu am numarat, dar de 30 de ori nu cred ca am scris. Daca ai parcurs partial macar textul, cred ca ai inteles de ce am facut acea repetitie. Uite, o spun si direct: am vrut sa pastrez cititorul mai multe paragrafe pana sa ii spun un nume care putea fi incarcat deja cu multa emotie (probabil negativa).
      Ca au public diferit e o certitudine, dar valori? Nu stiu. Asa cum scriam in comentariile de mai devreme: daca discutia porneste de la “nu ar trebui sa exista tabloid”, dezbaterea s-a terminat inainte sa inceapa. In capitalism, singurul lucru pe care il poti face este sa folosesti instrumentele pe care le ai ca sa faci (si) bine. Nu poti interzice lucruri, chiar daca nu iti plac sau le consideri prostesti.
      Este o realitate pe care cel putin noi, cei care lucram in presa, PR, marketing o intelegem. Intrebarea e cum folosesti ceea ce ai? Apropo de valori, din ce exiosta pe piata, eu zic ca e cea mai liberala emisiune, cu mesaje chiar revolutionare pt publicul ei: sprijinirea comunitatii LGBT, anti-rasism, anti-violenta.
      Cred ca din pacate judeci emisiunea foarte aspru fara sa o fi urmarit. Legat de atentate, nu stiu ce spui, in emisiunnea nu am aratat victime Colectiv in spital, de exemplu. Nici imagini socante de la locul incidentului. Altii au facut-o. Era legal? Da. Uneori nu doar asta conteaza, asa cum spui si tu.
      Asadar, exista tot felul de nuante.

  • Marius Sescu
    07/07/2016 at 2:05 PM

    Evident, eram curios de cum se vede din interior o emisiune de genul ăsta. Oricum, țin minte că la început era mai cuminte, mai calitativă, când era Happy Hour, dar probabil a crescut și presiunea pe audiență, odată cu creșterea concurenței. Și asta e ce se vede din exterior, că nu mă uit la ea, dar ajung la mine ecouri de la prieteni și de pe Facebook.

  • vali
    08/07/2016 at 7:16 AM

    meh.

  • Zooropa
    08/07/2016 at 10:19 AM

    da’ emisiune cu alaptatu’ in public cand se face La Maruta?

  • Ionut
    10/07/2016 at 12:23 PM

    Nu cred ca exista ceva care sa justifice cantitatea uriasa de rau pe care o varsati in societate prin emisiunile de acest gen. Nu am nimic in mod special cu emisiunea lui Maruta, toate sunt la fel de nocive! Aveti dreptul sa difuzati orice atata vreme cat nu incalcati legea, nu contest asta. Dar macar aveti un pic de masura si nu suciti in halul asta realitatea: ati inceput ca emisiuni de barfe si ati ajuns la cote inimaginabile de nerusinare si indecenta. Sa spui ca aceasta nerusinare este pretul platit pentru a face bine este clar o distorsiune a minimei logici si a bunului simt. E ca si cum ai spune: jumatate din banii pe care i-am castigat din pariul ca o sa fac pipi in public intr-un loc aglomerat ii voi cheltui pentru a ajuta oameni, eu nu fac pipi in public pentru ca sunt nerusinat, ci pentru ca vreau din toata inima sa dau jumatate din banii astfel obtinuti catre cauze nobile.
    Pentru faptul ca crezi ca iti este permis orice atata vreme cat nu incalci legea: aici nu e vorba de lege, ci de o justa masura. Voi depasiti in mod cert orice masura si orice bunacuviinta.

  • Aspasia G
    10/07/2016 at 12:55 PM

    Imi pare bine ca te-am gasit, in felul asta pot sa-ti zic, direct si personal, ca in lupta bani-bun simt ai pierdut. Estimez ca nu sunt prima care-ti zice asta, estimez si ca ai obrazul deja tabacit. Am scris pentru mine si self-esteem-ul meu, daca era cazul sa fi priceput deja ce ai facut, nu ajungeam sa-ti mai scriu si eu. In rest, “Felicitari si succesuri!” PS sper ca nu ai fiica. (In caz esti derutata, Vaslui refer, restul e circ mult prea ieftin ca sa mai merite cuvinte).

  • Croc
    22/07/2016 at 9:34 PM

    Oricum o sa ramai toata viata “aia care a lucrat la Maruta”, adica mai rau decat la bordel. Dupa ce ti-ai arătat caracterul si lipsa de scrupule, nu mai iti speli imaginea nici de pupi toate moaștele din Romania.

    • andressa
      24/07/2016 at 10:36 PM

      Pai, eu sigur lucrez/am lucrat la aceasta emisiune, nimic nu va schimba acest fapt. Dar depinde cu cine discuti. Ca daca discut cu cineva care are impresia ca eu imi frec palmele cu ochii sclipind de pofta, in timp ce imi imaginez cazuri dramatice de prezentat in emisiune, sigur e de rau. daca discut cu cineva care intelege mecanismul producerii unei emisiunii TV, cu tot ce implica asta, de la negocieri, planuri, tot felul de decizii, pama la redactat un necrolog, atunci poate fi de bine.

  • Anne
    16/10/2016 at 10:48 AM

    Urmaream blogul de ceva timp pt ca ma inspira povestile de reinventare… pana cand am dat de postul asta… care mi-a readus in gura gustul de voma si senzatia de stomac strans de indignare si revolta… e incredibil ca esti impacata cu decizia ca fata aia a aparut live… a fost cel mai abject gest posibil in contextul de atunci. Are dreptate cineva mai sus, sper sa nu uite niciodata nimeni cine ai fost si ce ai ‘produs’. Lucrurile astea se intorc in viata

    • andressa
      16/10/2016 at 6:28 PM

      Pai nu o sa uite Internetul, iata, asa ca nu exista acest pericol.
      Totusi, de ce o victima a unui viol nu are voie sa doreasca sa apara la TV? Eu sincer nu inteleg asta si nu pentru ca am lucrat la un post TV sau fix la emisiunea in cauza. De ce un om cae a fost victima unui abuz nu are voie sa apara cu fata si sa isi asume ca merge mai departe? Stii ca e ilegal sa nu ii dai voie sa apara pe motiv ca “e mai bine pentru ea”, nu? E o discriminare si o jignire, ca si cum abuzul ii ia orice drept, nu mai e fiinta umana. Ba, pardon, are in continuare drepturi, inclusiv de a aparea la TV, inclusiv de a vorbi despre sprijinul primit.
      Ma surprinde ca atatia oameni nu sunt de acord cu asta. Nici nu inteleg argumentele.

      • vali
        16/10/2016 at 6:31 PM

        încearcă să o lași baltă. pentru că, până acum, discuția se poartă în termeni de “eu nu vreau să accept că produceam mizerii, deci acele mizerii nu erau mizerii, deci iată că am câștigat niște bani curați”. serios, e jenant, las-o baltă, cu cât te vei distanța mai mult de asta, cu atât va fi mai bine.

        • andressa
          16/10/2016 at 6:32 PM

          Fix legat de asta, nu de emisiune in general, as vrea sa ma lamuresc de ce nu avea voie o la televizor o persoana. Daca cineva i-ar zice ei: mai bine nu apareai, e una, dar sa zici televiziunii ca nu trebuia sa o lase sa apara…

          • vali
            16/10/2016 at 6:36 PM

            că era minoră? că peste 10 ani o să o vadă copiii ei cu fața la televizor?

          • andressa
            16/10/2016 at 6:37 PM

            Avea 19 ani.
            Avea dreptul, Vali, ea a semnat.

          • andressa
            16/10/2016 at 6:41 PM

            De fapt pot sa inteleg, oamenii judeca mai mult cu sufletul decat cu mintea. Toti ne-am dori sa o protejam, toti am regretat ce i s-a intamplat si am vrut sa ii pedepsim pe cei vinovati, toti ne-am fi dorit ca ea sa nu aiba un nume si o fata, ca sa ne fie mai usor sa suportam informatia. E si mai greu cand stii ca e un om al carui destin este schimbat de o seara in care niste barbati au abuzat-o.
            Dar daca ea la un an vrea sa multumeasca pentru sprijin pentru ca fara presiunea media ea nici nu putea iesi din casa ca era linsata in oras, ca in sfarsit se simte si ea om, ca si cum ar viata ei snu ar depinde numai de asta, ca isi asuma si trece peste asta… Asta nu are legatura cu incidentul in sine si faptul ca apare nu e un lucru rau.

          • vali
            16/10/2016 at 6:40 PM

            a semnat să apară cu fața ei la televizor?

          • andressa
            16/10/2016 at 6:44 PM

            Da. Inainte sa apara. Si ea, si mama ei.

          • vali
            16/10/2016 at 6:48 PM

            deci a semnat o dată să apară cu fața blurată și apoi cu fața ei?

          • andressa
            16/10/2016 at 6:51 PM

            Nu exista sa semnezi sa apari cu fata blurara. A semnat un singur acord, cel de a aparea cu fata, cu vocea, in direct. A citit acordul (o pagina), a scris cu mana ei datele din buletin, tot, a semnat. Da.
            Restul informatiilor din presa au fost dezinformari.

            Si ca sa fie clar, nu a fost decizia mea oricum sa intre in direct. Acum nu as mai fi de acord sa apara. Nu sunt nebuna, am inteles evident mesajul publicului. Totusi, am fost judecati foarte gresit.

  • vali
    16/10/2016 at 6:54 PM

    bun. ca să încheiem: încetează să mai aduci vorba de asta vreodată. toți, absolut toți oamenii care știu că lucrai acolo erau dezgustați de asta, chiar dacă nu ți-au spus-o niciodată. știu că tu încerci să raționezi acea muncă, la fel cum un violator raționează violul, dar lumea nu funcționează așa.
    și manele de tipul “nu a fost decizia mea, eu doar m-am bucurat de bani și am continuat să produc mizerii” nu te ajută la nimic.

    • andressa
      17/10/2016 at 10:22 AM

      Bun. sa incheiem, da. Nu am adus discutia, dar am primit un comentariu si m-am simti datoare sa raspund.
      Asa e, oamenii sunt dezgustati de acel eveniment (interviul / de fapt interventia ca nu a fost chiar un interviu, a fost un moment in care ea a vrut sa multumeasca), dar si de altele din emisiunea aceea.
      Imi pare rau, desigur, mi-ar fi placut ca prin munca mea sa pot spune ca am salvat vieti, am ridicat case. Intr-un fel si asta am facut, mai multi oameni si-au cumparat case cu banii stransi in urma apelurulor noastre, dar nu asa suntem judecati.
      Este realitatea capitalismului, mintile nu sunt folosite ca sa faca arta, ci un pictor talentat poate ajuge sa faca ambalaje la hamburgeri toxici, un povestitor bun poate ajunge sa scrie texte pentru emisiuni tabloide.

      Daca nu era clar poate, imi pare rau ca a avut loc acea interventie. Nu pentru ca ne-a stricat imaginea, oricum imaginea era stricata de alte evenimente, dar imi pare rau daca a adus vreun pic suferinta cuiva. Nu a fost decizia mea pentru ca nu asta era in fisa mea de post, ma ocupam cu altceva, dar oricum, lucram acolo.

      Mi-am dat demisia.

      Subiectul este incheiat.

  • Augustin Mihaila
    17/10/2016 at 7:18 AM

    Faci o treaba buna Andreea.
    Nu inteleg de ce ai scris articolul asta totusi.
    Oamenii te judeca doar pentru ca esti la o emisiune care se bazeaza pe stimularea emotionala a oamenilor slabi de inger.
    Ai facut exact ce era legal si posibil pentru a genera rating si sa va luati salariile. Daca lucrai la Spitalul Clinic De Urgente probabil ca iti foloseai energia si entuziasmul ca sa salvezi vietile oamenilor pentru un salariu romanesc.

  • %d bloggers like this: