TRAIM

Cum mi-a stat in gat ecologismul

Trebuia sa ajung la Spitalul Colentina, nimic grav, un fleac, mi-am scos doua alunite, daca sunteti foarte curiosi!, si m-am gandit sa iau tramvaiul. Nu ma grabeam, fusesem matinala, aveam 45 de minute sa fac un drum de 10-15 minute. Imi place sa ajung mai devreme cand am o intalnire stabilita. Era imposibil sa intarzii.

Mi-am luat o revista si m-am asezat pe bancuta. Ma simteam foarte vestica in refugiul recent reconstruit de pe bulevardul Mihai Bravu. Apelez rar la RATB pentru ca merg pe jos la birou, ajung astfel in 20 de minute. Nu e rau daca nu ploua, fac miscare, iau aer, ma gandesc la ale mele pe drum. Asteptand tramvaiul, m-am uitat la toate masinile care asteptau la semafor. Multe. Mai toate aveau un singur pasager, chiar persoana care conducea. “Masina nu e umbrela!”, ma gandesc eu ecologist. Reciclez hartie, plastic. Acum cativa ani nu dadeam nici drumul la aerul conditionat cu gandul la resursele risipite si la poluare. Am depasit un pic faza aia. Totusi, am bombanit.

Imi aduceam aminte de toate orasele europene in care mersesem cu autobuzul, metroul si tramvaiul. In Varsovia, tramvaiul era rapid ca teleportarea. Infrastructura era impecabila, reteaua acoperea tot orasul, erau o multime de noduri, puteai sa te misti rapid in oras, oriunde ai fi vrut sa ajungi. Toate circulau conform unui orar si nu existau intarzieri. Un bilet era valabil 90 de minute, nu trebuia sa cumperi o calatorie pentru fiecare autobuz/tramvai schimbat pana la destinatie. Masinile nu puteau incurca tramvaiele pentru ca nu te puteai urca pe sine din cauza unor borduri inalte, asadar ele circulau cu viteza mare si nu aveau motive sa franeze pana la statia urmatoare. De vis. Nu intarziam niciodata pentru ca stiam ca tramvaiul meu pleca la 8:38 din statie si eu ajungeam la facultate la 8:47. La fel de decent te puteai deplasa si in Amsterdam. Strasbourg. Montpellier. Londra. Bruges. Paris. Helsinki. Lisabona. In Lyon am vazut cum cei care locuiau in afara orasului veneau cu masinile pana la prima statie a metroului/tramvaiului, parcau acolo si apoi se urcau in tren pentru a ajunge in centru. In multe alte orase e la fel. Din multe motive.

Absorbita de materialul cu Razvan Simion si Lidia Buble din Unica, era sa nici nu observ tramvaiul cand a ajuns in statie. N-am apucat sa bag revista in geanta si am urcat. Un miros respingator m-a lovit instantaneu. Acru, intepator. Nu aveam unde sa stau in tramvai, desi de afara parea pe jumatate gol. Mai toti stateau langa usi, nemiscati ca niste statui de ceara. Un zid uman. Ca la “Tara, tara, vem ostasi!”, unde eu nu prea castigam. Nu reuseam sa patrund in vagon, sa ajung la o bara. Lipindu-ma de cativa cetateni bine infipti in podea si impingand usor, dar hotarat, am reusit sa inaintez doi metri. Cu revista am atins cotul unei doamne care n-a zis nimic, dar m-a privit cu repros, si-a dat ochii peste cap si a oftat. La statia urmatoare a urcat un cetatean ametit care tinea o punga de plastic in mana, ca sa nu existe niciun dubiu ca e ametit bine, iar in jurul lui s-a facut imediat loc. “Ia, uite, pentru el s-a putut!”, m-am gandit. “Eu abia am reusit sa urc!”

Desi era ora 8:45, la care ai crede ca multi se duc la birou si elevii la scoala (doar ca e inca vacanta), tramvaiul era plin de persoane in varsta care se duceau, dupa plase si carucioare, la piata. Am banuit corect: la Piata Obor au coborat majoritatea. De ce nu s-ar fi dus mai devreme sau mai tarziu, ca sa evite aglomeratia? S-au dus cand s-au trezit, dupa cum le e obiceiul. E dreptul lor. Dar pentru cei care trebuie sa ajunga la birou la aceeasi ora e un calvar.

Era cald si nu exista ventilatie. Nu m-a socat asta, ca doar cu o luna inainte ma plimbam cu RATB-ul (la ore la care sunt goale troleibuzele insa) cu fiica mea, pentru ca ii place. Si atunci am suferit din cauza caniculei. Ma uitam deci pe geam cu invidie la masinile care trecau pe langa noi, in ele mergea aerul conditionat. ZBANG. Cinci pensionare cad pe jos. Eu am reusit sa ma tin pe picioare cu ajutorul unei doamne in care m-am proptit. Saraca. Vatmanul franase pentru ca o masina care voia sa faca stanga se urcase pe sine. Incercand sa il sperie pe soferul neinspirat, vatmanul tot pornea nervos si frana, iar pornea, iar frana. Soferul pana la urma se da la o parte, inaintand cate putin spre stanga, ajungand pe contrasens. A urmat o ploaie de claxoane de care ne-am indepartat incet, adunandu-ne de pe jos.

La urmatoarea statie, vatmanul a vrut sa-si refaca toata karma. Ne-a trantit pe jos pe toti, dar de data asta a asteptat cu usile deschise niste cetateni care alergau spre statie de la mare departare. Au traversat pe rosu, au sarit gardul refugiului, dar au reusit. Au multumit gafaind pentru ca tramvaiul i-a asteptat atatea minute. Se facuse iarasi rosu la semafor. Am mai stat.

Transpirata dupa drumul in tramvaiul-sauna, un pic verde la fata de la mirosurile suportate, cu revista murdara – ca am  scapat-o pe jos de 10 ori din cauza franelor si a aglomeratiei, calcata pe tenisi si pipaita pe 60% din suprafata corpului, am coborat si am constat ca marja mea uriasa de eroare se dusese naibii. Aveam 45 de minute sa fac un drum de 10-15 minute. Ajunsesem in… 35 de minute. Si pe jos as fi ajuns la fel de repede. M-am grabit sa ajung la spital unde aveam programarea si mi-am spus ca atata timp cat voi putea, cu pretul stratului de ozon, voi evita RATB-ul si sper ca si RATB-ul sa ma ocoleasca. Deagaba stau bine la teorie, daca practica ma omoara.

Sursa foto tramvai: Shutterstock

You Might Also Like

15 Comments

  • Reply
    Ana
    29/08/2016 at 12:31 PM

    Andreea, RATB-ul e horror, daca as avea sansa sa nu mai pun piciorul in el toata viata, crede-ma ca as face-o! :)) E adevarat, in alta tara e un moft sa ai masina personala daca locuiesti in orasul in care lucrezi, dar la noi e singura cale de a parcurge decent distanta pana la destinatie. M-am saturat sa ma ingramadesc cu oameni prost crescuti si cu toti dubiosii Bucurestiului…mai bine stau bara la bara, cu aer respirabil si jos pe scaun. Just my 2 cents.

    • Reply
      andressa
      29/08/2016 at 12:32 PM

      Din pacate, da. Am uitat sa scriu ca am fost norocoasa ca nu am fost si buzunarita, cu alte ocazii am patit-o.

    • Reply
      Cristian
      04/09/2016 at 3:07 AM

      Când stai bară la bară în trafic nu cred că poți avea cu adevărat aer respirabil.

  • Reply
    Teodora
    29/08/2016 at 1:11 PM

    Cu metroul m-am obisnuit sa merg, mai ales ca zona Pipera este mai usor de accesat pe aceasta formula. In celelalte mijloace de transport in comun, nu mai pun piciorul de la 17 ani, cand intr-un autobuz foarte aglomerat am fost umpluta de “respect” de cetateanul turmentat, deranjat de niste frane bruste. A trebuit sa merg asa din Baneasa pana aproape de Victoriei. The horror! 🙁 Prefer sa merg pe jos o ora – doua si asa impac ecologismul cu sportul si daca nu e cazul, atunci mai bine cu masina.

  • Reply
    Liviu
    29/08/2016 at 2:42 PM

    Dupa 10 ani de Bucuresti in care am observat o scadere considerabila (totusi treptata) a calitatii vietii, nu pot sa spun decat ca venitul in Ardeal a fost cea mai buna decizie posibila.

    • Reply
      andressa
      29/08/2016 at 2:46 PM

      Distante mai mici, nu ai nevoie de autobuze? Sau sunt mult mai bune conditiile in transportul in comun?

      • Reply
        Liviu
        29/08/2016 at 2:48 PM

        Da, distante mai mici si atunci cand chiar am nevoie de masina, condusul este o placere (Tirgu-Mures).

        • Reply
          andressa
          29/08/2016 at 3:05 PM

          Traficul e nasol in orice oras mare, condusul poate sau nu sa fie o placere, problema e ca nu ai alternativa, im Bucuresti este o experienta sinistra sa mergi cu RATB. Habar nu ai cand vin tramvaiul/autobuzul, e foate murdar in interior, e aglomerat, se circula groaznic pentru ca nu au rute speciale si depinde de soferi (care uneori ii blocheaza), nu exista ventilatie…

  • Reply
    Elena
    29/08/2016 at 7:22 PM

    Ah cosmarul RATB! Si chiar pe traseul pe unde merg eu zilnic. Si mai vor si sa platim bilet. Uite, de aia ii bat calatorii. Este absolut normal ca orice cetatean sa isi doreasca sa mearga cu masina proprie dupa astfel de experiente.

  • Reply
    Cristian
    03/09/2016 at 9:52 PM

    De curiozitate, cât te-a costat să scoți alunițele?

    • Reply
      andressa
      05/09/2016 at 11:27 AM

      Am fost la spital de stat cu trimitere de la medicul de familie. Adica nu am dat bani, a fost decontat de casa de sanatate. Altfel nu stiu cat costa.

  • Reply
    Cristian
    05/09/2016 at 6:25 PM

    Mulțumesc. Și ceva mai la subiect: puteai să iei bicicleta. Ce exemplu dai fetei tale? 🙂 Dacă pedalezi mai lejer cu 10 – 15 km/h nu transpiri într-un hal fără de hal.

    Oricum ai bilă albă pentru că mergi pe jos la birou.

  • Reply
    o femeie
    11/10/2016 at 3:48 PM

    eu merg pe jos 1-2km si combin cu metroul. Nu am carnet si nici masina, si oricum mersul pe jos e singura gimanstica. E drept, nu am tranvai la indemana.

    (pt Cristian, si la pedalat lejer de 10km/h eu transpir, dar sa vezi ce transpir cand nu situ unde sa leg bicicleta 😀 )

    • Reply
      andressa
      11/10/2016 at 9:59 PM

      Esti foarte mobila si sportiva:)

  • Reply
    Rhadoo
    29/09/2019 at 2:24 AM

    Hahaha…..frumos povestit (am ras cu lacrimi), nasol ca e adevarata povestea.

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: