Are we supergirls?

Conform frumosului meu fitness tracker, dorm in medie 6 ore si 42 de minute pe noapte. La birou petrec cam 11 ore pe zi. Imi raman cam 6 ore pe zi sa fac altceva. O ora petrec pe drumuri. Imi raman 5 in care, ma spal, ma machiez, ma imbrac (30 min), de cateva ori pe saptamana merg la sala (60 min), (uneori gatesc si) mananc (60 min), strang masa, ma spal, spal si copilul, ii dau si copilului ceva de mancare daca nu ii place cina pentru mami si tati, ma joc ce o fi si culcam copilul. Mai rezist maximum o ora dupa toate astea. Cam asa arata o zi pentru mine, cu mici variatiuni.

Nu sunt dezamagita de viata mea. Nu sunt nefericita. Sunt fericita pentru ca lucrez cu oameni inteligenti si simpatici, nu imping tramvaie, ca sa zic asa. Sunt fericita cand ajung acasa. Ma simt exceptional acasa, cu Pisiloi si Testosul. Daca bag un pui la cuptor si imi pun un pahar de vin, sunt deja in al noualea cer. Totusi, problema e ca, de obicei, atunci cand ziua se termina si as putea sa fac altceva decat e pe lista de mai sus… adorm. Nu sunt o partenera de viata prea grozava. Nu pentru ca pierd vremea la mall, nu pentru ca as cheltui toti banii pe haine, pentru ca nu ridic un deget in casa, pentru ca ma plang sau pentru ca sunt o depresiva pe care nimeni nu ar putea sa o suporte. Nu. Nici vorba de de-astea. Ci pentru ca pur si simplu cad lata.

Poate pare ca e un text feminist, despre cum fac femeile mai multe decat barbatii, dar nu asta incerc sa spun.  Testosul traieste aceeasi viata ca si mine. Uneori, adoarme langa mine inaintea mea, dupa 5 minute de cand incepe filmul pe care abia asteptam sa il urmarim.

Putem fi cei mai buni la birou, cei mai buni parinti, cei mai buni parteneri, cei mai buni… cu noi insine? Mie mi se pare absolut imposibil. Si atunci in ce capitol vrei sa esuezi… macar un pic?

Merg la sala de numai 2 saptamani (aceasta e a treia), desi imi doream de foarte mult timp. Am nevoie de un loc in care sa fiu din cand in cand, macar o jumatate de ora, care sa nu fie nici “acasa”, nici “la birou”. Nu merg cu prietenele in oras (nu am timp, dar nici ele nu au timp, suntem in aceeasi faza a vietii, “mame-sotii-corporatiste”), nu merg nicaieri in afara de Mega Image, Carrefour, parc si loc de joaca. Rar, iesim in oras cu amici, dar cam adorm langa sticla de bere. Asa ca am reusit, cu greu, sa am acest loc al meu. Dar pentru asta am renuntat la o ora de somn. La cate mai poti renunta? La slujba, nu pot. Cel putin deocamdata. La somn, nu pot sa renunt mai mult de atat. La timpul petrecut cu copilul? Nu vreau. La timpul pentru mine? Am incercat, am renuntat, abia mi-am recastigat acele cateva ore pe saptamana si asta ma face sa ma simt exceptional. Si atunci? La viata de cuplu? Da, cred ca e primul lucru care cade de pe lista. Nu pentru ca ai vrea, ci pentru ca e cel mai mare lux si nu prea ti-l mai permiti.  Cand sa fii seducator si relaxat? In vacanta, o data pe an. Renunti si la prieteni? Da, pentru ca nu ai cand sa fii un bun prieten, adica sa suni, sa fii interesat de viata omului, sa ajuti, sa te vezi cu el.

Daca fitness tracker-ul meu ar putea, as vrea sa masoare mai mult decat ce miscare fac si cum dorm. Tare as vrea sa masoare si cat sunt de mama si cat sunt iubita, cu procente si sfaturi ca sa imi imbunatatesc performantele.