Prima iubire – acida, innebunitoare, ingrozitoare – roade in noi si creeaza un gol pe care, apoi, toata viata incercam sa il umplem. Ramanem ca o piesa de puzzle, zimtati pe o margine, si tot incercam sa gasim o piesa complementara.
Daca n-ar fi fost acea prima iubire – coplesitoare si lacoma – poate ca am fi mai liberi. Daca n-am fi simtit la un moment dat ca fara o persoana anume din viata noatra suntem in stare sa renuntam la tot si toate, daca n-am fi respirat la un moment dat pentru a fi cu acea persoana, complet hipnotizati de existenta ei, poate ca acum nu ne-am simti incompleti.
(Un gand venit aseara prin Istoria iubirii de Nicole Krauss.)
14 Comments
limpede
15/10/2007 at 12:49 AMPrima iubire roade in noi si creaza un gol pentru ca se petrece pe un suflet virgin, nerodat de esecuri si deceptii, neintinat de murdariile vietii ulterioare si e normal sa lase acel gol. Din cauza asta nimic nu se compara cu prima iubire. E botezul. Ne urmareste toata viata. De cele mai multe ori e ceva copilaresc si daca dupa ani ne-am intalni cu persoana iubita(eu am trait asta) am descoperi ca iubirea si persoana iubita din in amintirea noastra erau diferita realitatii, omul intalnit fiind un strain.
Spui ca am fi mai liberi daca n-ar fi acea prima iubire. Eu zic ca am fi mai saraci. Tocmai acea prima iubire ne da speranta si poate un scop ori o dorina ascunsa. Daca dupa prima iubire am fi la fel de intregi, fara golul acela, cine ar mai dori sau trai o a doua iubire?
mignione
15/10/2007 at 2:23 AMaaaa-tat! deci dupa ce ca am senzatia ca ceea ce scrii tu e scris de mine, si ca ceea ce ti se intampla in love este exact ceea ce mi se intampla mie acum in love, acum mai citim si aceeasi carte, in aceeasi seara. :(((
pai cum sa nu fiu addict dupa blogul tau!
ma uit ca la un film cu un eu care nu e eu si de la care sper sa invat ceva – ia sa vad, la intersectia asta ce face? o ia la stanga sau la dreapta? mai asteapta telefonul? 😀
monsoux
15/10/2007 at 9:41 AMnu sunt de acord. Nu cred ca prima iubire te face intr-un fel. “Acolo” exista deja o predispozitie care se traieste mai intens si ofera un termen de comparatie pentru ceea ce urmeaza. Iar ceea ce urmeaza este o incercare de recreare a crimei perfecte. Care nu este prima iubire. Nici nu vreau sa fiu clar 🙂
irio
15/10/2007 at 10:40 AMBuna Andreea,
DIn cate stiu eu Nicole Krauss e casatorita cu un alt scriitor care scrie si el f bine. Mie cartea asta mi-a fost daruita de o prietena care mi l-a recomadat si pe other significant half of the she-writer, to be read.
marius sescu
15/10/2007 at 11:18 AMDragut, chiar dragut!
Zuzu
15/10/2007 at 2:34 PMPrima iubire… prima mare si importanta iubire…
Prima iubire care se manifesta exact cum ai zis tu…(si care poarta acest nobil nume “prima iubire” – generic intitulata asa caci poate sa nu fie chiar prima cochetare cu dragostea, dar e cu siguranta prima care, ca si valurile marii intr-o stanca, incepe eroziunea “patratului perfect” spre o pururea piesa de puzzle ce-si va cauta jumatatea potrivita…)Cand simti ca ai face totul, ai lasa totul pentru cel/cea iubit(a)… si atunci cand se spulbera vraja simti ca nu mai ai aer fara celalalt, simti ca e naucitor de dureros, simti ca nimeni nu va mai fi la fel. Si chiar nimeni nu va mai fi la fel pentru ca odata ce ai capatat o forma(ca o piesa de puzzle)si esti zimtat intr-un anume fel…oricat ai cauta, tot nu mai gasesti pe cineva care sa te completeze perfect ca cel/cea ce te-a “ciopartit” astfel… Dar se pot gasi “petice” care, cu putin noroc, sa fie copii aproape fidele a ceea ce am avut, am pierdut si acum cautam cu atata patos…
Insa…
Daca nu am avea toate aceste trairi, poate am fi mai liberi, dar un am fi oameni… cu adevarat. Nu am sti ce inseamna iubirea, aia dezinteresata si inaltatoare, nobila si jucausa, am fi reci ca o piatra si insensibili si am bantui aiurea lumea asta caci nici macar nu am sti ce cautam, ce ne lipseste, ce piesa de puzzle ne dorim pentru implinirea ideala a sufletului…
Paula
15/10/2007 at 9:11 PMPoate ca prima iubire nu e nici macar iubire…mai ales daca nici nu e impartasita. Unii zic ca e nobil numita. Poate ca e prima “zdrobire de inima” pe care e imposibil sa nu ti-o amintesti. Dar sa-mi traiesc toata viata raportindu-ma la prima iubire, mi se pare prea de tot. Nu vreau sa ramin incompleta pentru ca cineva mi-a transformat visele intr-o realitate urita cindva. Dimpotriva, vreau sa dau o sansa iubirii…si nu cred ca i-ar place cuiva sa fie intimpinati de niste colti zimtati.
andressa
15/10/2007 at 9:15 PMPaula,
dar poate fi impartasita… Depidne de experienta fiecaruia.
Iar coltii pot fi moi sau doar ignorati, daca se potrivesc perfect cu altii…
Paula
15/10/2007 at 10:01 PMDa stiu, Andreea. Uneori e impartasita, dar ceva nedorit se intimpla…si prima iubire poarta in ea dezamagire. Ceva grav se intimpla, nu? Caci rare sunt cazurile cind raminem cu prima iubire.
Ar fi nedrept sa raportez pe fiecare om care-si pune sufletul in fata mea la prima iubire. Eu vreau sa traiesc iubirea, nu sa suspin dupa ea. Sa o caut si sa o gasesc, sa o gust, sa o cunosc sub toate aspectele. Viata e scurta.
Nu e deranjant cind prima iubire revine si iti spune “I always loved you!” dar a fost un timp cind te-a lasat in frig cu ranile insingerate? Cu ce ma incalzeste replica asta acum? E mai degraba trist. Nu vreau sa-mi spuna ca ma mai iubeste. Vreau sa-mi spuna “Am gresit!”, “ Iarta-ma!”. That’s all I need from first love. Nothing else.
Desigur ca fiecare are experienta lui. Nu stiu eu exact ce se intimpla in sufletul fiecaruia.
Andrie
16/10/2007 at 2:23 AMM-a pus pe gânduri postu’ ăsta, împreună cu comentariile lui.. Poate e prea târziu în noapte 🙂
No comment – cred că ambele atitudini sunt legate de speranţă. Doar că una e activă, puternică…şi zice “la dracu cu atâta suspin, îmi voi găsi ceva şi mai şi” iar cealaltă e pasivă, e boemă…”ştiu sigur că e o şansă ca lucrurile să devină ce-au fost odată şi-mi voi juca cartea, cu riscurile ei. dacă se va adeveri, va merita orice”
Oricum ar fi, nu eşti mort. E ceea ce contează! Când nu-ţi mai pui problema e mai rău.
E ciudat că…totuşi aş vrea să zic că.. acela care suspină, probabil a fost mai deştept, şi a ştiut când să zic Pauză…sau a acceptat pauza ca atare. A fost mai deştept că nu s-a lăsat “îngropat”..
Dar.. acum acela care s-a lăsat îngropat, a reînviat şi-şi caută plăcerea în altă parte. Şi-mi stăruie întrebarea: who’s smarter?
Paula
16/10/2007 at 5:28 AMOf course my way is smarter(but that’s not really the point). 🙂 The point is to move on, become stronger and live, laugh, LOVE.
De ce sa ramii toata viata cu un gol in stomac sau unde o fi?… De ce sa dam atita credit primei iubiri? Da, stiu, suna frumos…da’ la naiba, unde era prima iubire cind mi-era frig? Si eu sa-i pastrez un loc cald in inima? Si sa-i gasesc scuze eventual pentru ce a facut? Ar insemna sa-mi revendic titlul de “stupid dog”. Da, stiu, “prima asta iubire” te poate ucide….dar, daca nu te-a ucis, inseamna ca trebuie sa devii puternic, inseamna a te educa sa o depasesti. Si inseamna ca adevarata iubire inca nu ai gasit-o.
Eu zic sa avem grija de sufletul nostru.
Andrie
16/10/2007 at 10:27 AMRevin cu o mică adăugire: cum faci ca niciodată să nu laşi o relaţie să moară înainte de vreme?
Mă explic: în ideea în care eşti “prea puternic” poţi da cu flit şi “adevăratei iubiri” (nu cred în zicala asta, de principiu. Fiecare lucru e the one, e cel adevărat, până la proba contrarie) doar pentru că ştii tu că there are plenty of fish in the sea.
Eu cred că pe undevă se echilibrează natura.. sunt cei care trec precum cuţitul prin unt printr-o relaţie, şi cei care şi când zic că au terminat-o au un lănţişor de aur cu care se sugrumă singuri, el fiind legat la capătul celălalt de picioruşul “nestematei(ului)”.
Cum ar spune o prietenă: damn it, de ce nu s-au făcut reguli pentru asta?! 🙂 Dar nu-i aşa şi fiecare decide unde pui stop, şi unde pui pauză. Unii dăm din nou play, fie cu rewind, fie cu fast forward.
Paula
16/10/2007 at 6:57 PMYou don’t let it die. YOU decide what to do. But when someone is trying to take away your dignity and your beauty, you need to stand up, get those back and build on them. You become stronger and kinda know what you want and what to love. Love is out there. It’s not buried in the first love. Give yourself the right to enjoy life without the emptiness. This is what I think…
maria
02/03/2008 at 11:25 AMsa iubesti penru prima oara inseamna sa renunti la tot si toate pentru a ramane alaturi de persoana care te intregeste …si atunci cand realizezi ca ai pierdut’o si nu exista cale de intoarcere incerci sa cauti acel ceva in alte persoane..dar niciodata nu va mai fi la fel 🙁