eu si marcel iures. concluzii dupa “Tatal Fantoma”

Intr-o sambata, anul trecut, am alergat aproape 2 ore ca sa il vad pe Marcel Iures. 🙂 Eram la sala de fitness si banda de alergare era atat de moderna incat avea un ecran la care te puteai uita la orice post TV. In timp ce alergai iti puneai castile si puteai deci sa vezi si sa asculti orice, iar asta facea ca timpul sa treaca mult mai repede. Atunci am prins reluarea “In deriva”. Erau difuzate, unul dupa altul, toate episoadele din saptamana care se incheia si imi placea foarte mult serialul. Asa ca nu mi-am dat seama ca am rezistat eroic pe banda si am alergat incontinuu pret de 4-5 episoade! Marcel Iures m-a facut sa uit de oboseala. Este captivant, fascinant,… revitalizant! Imi place enorm de el. Asa ca atunci cand am fost invitata sa vad “Tatal Fantoma” in avanpremiera, am acceptat fara ezitare.

Aflasem ca e posibil sa vina si Iures la proiectie si speram sa il cunosc. Cu numai cateva minunte inainte sa inceapa filmul, cand Lucian Georgescu, regizorul, ne spunea cateva cuvinte despre film, Iures a venit (intrziase pentru ca venea de la niste filmari si tot la filmari a si plecat dupa aceea) si mi-am dat seama ca e unul dintre putinii artisti sau persoane publice care ma intimideaza. Pe cat de incurcati eram noi, bloggerii invitati, in prezenta lui, pe atat era el de modest si de prietenos. Poate asta ne si coplesea, se purta de parca era absolut normal sa ne raspunda la intrebari, nu ca si cum am fi fost privilegiati sa vedem filmul printre primii si sa si stam cu el la un pahar de vin dupa aia, spunand tot ce ne trecea prin cap.

“Tatal Fantoma” a fost o surpriza. Desi despre film citisem mai multe materiale de prezentare, recunosc ca nu stiam la ce sa ma astept. Nu numai ca povestea parea greu de rezumat, parea un film-experienta mai mult decat un film-poveste, dar si distributia era o… provocare. Un film romanesc care sa ii aiba pe generic pe Marcel Iures si pe Mihaela Sirbu… de care nu auzisem pana acum? Asta trebuia sa vad.

In primul rand, Mihaela Sirbu, poreclita Papi de Iures si Georgescu, a fost o alegere foarte inspirata pentru rolul Taniei. Lucian Georgescu ne-a spus ca a cautat un fel de Juliette Binoche si cred ca a reusit sa o gaseasca. Sunt sigura ca de acum inainte vom auzi de ea foarte des.

In al doilea rand, desi filmul a fost prezentat ca o comedie dulce-amara (una cu ceva umor, dar nu una la care sa razi in hohote), eu as spune ca e un film romantic. Poate regizorul se va supara, imi imaginez ca eticheta de “comedie romantica” este spaima oricarui regizor! Filmul are cateva poante bune, dar atmosfera in general este dominata de tensiunea dintre personajele principale, tensiune jucata cu foarte multa sensibilitate de Iures si Sirbu. La un moment dat e o scena in care ei stau singuri, beau dintr-o sticla de whisky si ea isi desface nasturii de la palton: mi s-a parut extrem de erotic, era ca si cum pe sub palton nu ar fi avut nimic. Dar mai multe exemple nu va dau pentru ca merita sa vedeti filmul.

In al treilea rand, imaginea si coloana sonora sunt categoric la nivelul filmelor premiate la nivel international in acest moment. Desi nu este… 3D 🙂 filmul a fost muncit mult in postproductie si asta se vede (si se apreciaza).

In ultimul rand, recunosc ca finalul mi-a lasat un gust amar. Mi-ar fi placut… altceva. Dar nu vreau sa va dau detalii pentru ca as vrea sa fiti si voi surprinsi daca mergeti sa-l vedeti. Ceea ce sper sa faceti pentru ca de cate ori intram in sala de cinema sa vedem un film romanesc, cream o sansa ca inca unul sa fie produs. Si cred sincer ca industria asta merita sa creasca. Public sa fie, ca actori, regizori si scenaristi avem!

Premiera are loc pe 2 martie. Eu zic sa-l vedem si sa-l laudam sau criticam inainte sa ia premii internationale, nu dupa, cum facem de obicei.