În prima zi de școală, m-am uitat în jurul meu, la copii, dar și la părinți. Cei mici erau toți frumușei, ca scoși din cutie, perfect pieptănați, cu hainele călcate, aranjați pentru poze, cu buchete de flori în brațe și ghiozdănele în spinare. Despre părinți aș putea spune multe, dar mă limitez la un singur lucru: mamele erau fie în pantofi sport, adidași adică, fie în pantofi eleganți. Frumoși, dar nu neapărat de mers mult pe jos.
Am văzut pantofi de damă cu toc cui, cu design sau cu logo ușor de recunoscut, dar și fără toc, cu cristale sau pietre colorate, care mai care mai frumoși. Potriviți cu încălțămintea, erau și ținute cu poveste. Nu aveau cum să treacă neobservate. Deși era ora 9 dimineața, unii se pregătiseră o oră în fața oglinzii. Poate nu o făcuseră special pentru școală, poate urmau să aibă o zi cu întâlniri importante, poate și ședințe foto, de unde să știm noi?
De cealaltă parte, erau mamele în adidași. În blugi sau cu o rochie cămașă. Piese simple, corecte, practice. Cu părul prins, în general, cu un machiaj insesizabil. Păreau să fi venit pe jos sau pregătite să se plimbe prin tot orașul din acel moment. Și eu, printre ele.
Nu avem de unde să știm cu ce se ocupă fiecare, câți copii au, dacă urmau să meargă acasă sau la birou, dacă sunt contabile, arhitecte sau pianiste. Dar eu m-am gândit la un lucru, în mod special: că mereu am vrut să fiu PERFECTĂ. Să am am copilul pieptănat și cu hainele călcate, dar și eu să fiu aranjată ca o prezentatoare TV. Am vrut să alerg prin tot orașul, de dimineață până seara, să îmi duc copilul la școală și la tenis, să fac și cumpărături, să gătesc, dar să și lucrez, să mă întâlnesc cu clienții. Să merg și la sală, și la coafor. Să ies în oraș, dar să mă și culc devreme. Să nu obosesc și să arăt impecabil, cu părul perfect aranjat, șuviță cu șuviță, machiaj și pantofi cu toc. Și nu am putut.
A trebuit să aleg ce e mai important pentru mine.
Să arăt impecabil fără să fac 10 drumuri pe zi sau să mă îmbrac rapid și să fiu practică?
Să merg la salon sau să gătesc?
Să merg la sală sau să ies în oraș?
Am încă zile în care mi-e greu să aleg. Am multe zile în care mă uit cu admirație la femeile cu pantofi cu toc și manichiură perfectă. Mă simt ca o ratată pentru că nu mi-a ieșit și mie („Nici nu am părut vopsit…”). Am alte zile în care sunt mândră de mine că îmi fac timp să merg la sală și să îmi duc și copilul să facă sport, chiar dacă nu m-am aranjat ca o divă. Uneori, culeg roadele muncii mele, îmi ies toate și clienții mei sunt încântați și mă recomandă, iar eu trebuie să trag linie și să accept că nu am putut să fac și curat și să pregătesc o lasagna delicioasă.
Concluzia mea este că trebuie să alegem. Și poate nu aveți și voi de ales, poate că programul vostru vă permite să faceți totul. Poate dați cu aspiratorul, mergeți la sală, gătiți senzațional, reușiți să aveți și 5 întâlniri prin oraș, să terminați o prezentare importantă, alăptați și sunteți mentor pentru cineva la început de drum. Bravo vouă dacă reușiți, wow! Eu, recunosc, sunt departe de asta. Dar sunt fericită.
E bine, e foarte bine.
Foto: Anelise Sălan
No Comments