Din cauza votului tău, cineva va suferi și va muri. La propriu.

Copilul tău face alergie la mucegai și apoi astm într-o grădință sau o școală construită acum 80 de ani, pentru fiecare bordură înlocuită de pomană în oraș, pentru fiecare leu furat prin contracte dubioase cu prieteni ai unui primar corupt.

Tu mai dai 100 de lei pe lună, ca impozit, pentru fiecare rudă semianalfabetă a primarului corput, rudă angajată pe un salariu frumușel la stat. De impozite mari e nevoie să suporte bugetul povara acestor atârnache. Primaria Capitalei are acum mai mulți angajați decât Uniunea Europeană, știai?

Copilul tău moare netratat în spital pentru că fiecare WC al spitalului fost achiziționat din bani publici cu un preț de 10 ori mai mare decât prețul pieței și nu mai sunt bani și de medicamente, de aparatură, de nimic. S-au dus toți pe WC-uri. La propriu.

Mama ta moare într-un alt spital pentru că nu cei mai competenți medici sunt promovați și angajați la stat, ci cei mai servili, cei mai ascultători, cei care pupă în fund un manager angajat pentru a sifona banii publici în interesul primarului corupt.

Asta înseamnă “corupția ucide”, nu e un slogan de pe un tricou de hipster, e consecința deciziilor noastre, este realitatea în care te trezești în fiecare zi. Este ziua in care firma prietenului tău se inchide pentru că primaria decide sa trucheze o licitatie si sa ia contractele doar pretenii si complicii coruptilor. Este diagnosticul de E-coli și stafilococ auriu pe care îl primești după ce ai fost în spital să te operezi de apendicită. Este acel adio amar pe care il spui când încă un prieten din copilărie se mută din țară, pleacă undeva unde nu ți se fură bicicleta din curte, nu trebuie să dai șpagă ca să înscrii copilul la școală sau ca să schimbe asistenta cearceaful la spital, nu faci 2 ore în trafic parcurgând 5 km, nu aștepți 30 de minute să vină un autobuz. Nu în ultimul rând, vrea apă caldă la robinet. Nu farfurii zburătoare, nu masaj la tălpi, nu căștig la loz în plic, doar o viață decentă.

Caracatița prostiei. Corupția înseamnă promovarea servilității în defavoarea competenței. Așa cum nu cel mai bun manager devine director de școală, nici cel mai bun profesor nu va preda la facultatea ta, nici cel mai bun medic nu va primi postul la spital. Tu vei avea mereu parte de servicii proaste, cel mult mediocre din cauza acestei caracatițe în care fiecare tentacul e un pupincurist.

Țopismul premiat. Când eram în școală, eu (sper că și tu) uram cu patimă colegul care, prins copiind cu fițuica pe genunchi, urla cât putea că nu-i a lui, ci a colegului, deși bietul de el era nevinovat. Doar așa, de-al dracu, să pară victimă, sperând să scape sau, cel puțin să mai tragă pe unul după el. Alteori, elevul țoapă inventa minciuni gogonate despre probleme grave de sănătate ale lui sau ale părinților, smulgând lacrimi de la empaticii fraieri, și mai scăpa de absențe sau de un test. Îi ieșea, adesea păcălea, ajungea să treacă clasa cu note frumușele, și cu premiu chiar, deși tot ce îl definea erau minciuna și răutatea. Acești trișori care ne făceau să ni se strepezească dinții atunci au ajuns departe cu complicitatea noastră, prin nepăsarea și neimplicarea noastră. Dacă reușeau să ia note mari atunci, să nu le mai dăm și funcții acum.

Cine nu înțelege că votul lui ne ucide sau ne îmbolnăvește, până la urmă, este prost.

Nu în ziua votului, nu în cabina de vot, dar până la urmă, într-o zi, când vei chema ambulanța și nu va veni nimeni, când vei auzi că nu există paturi în spital când vrei să îți internezi copilul, când afli că ai un diagnostic grav, pentru că ai trăit într-un oraș foarte poluat, când lângă geamul tău apare o construcție nouă, din senin, atunci să îți aduci aminte că nu ai votat sau că ai votat cu un corupt. Că ai fost prost.