GANDIM

Ce nu ne învață nimeni la școală, dar ar trebui

Profesorul de matematică din liceu mă teroriza. Dar și eu îl terorizam pe el.

De ce? Asta îl întrebam la fiecare lecție. De ce învățăm noi geometrie? De ce ne pierdem vremea cu sinus și cosinus? De ce trebuie să știm care e aria cercului, ce e o integrală, un număr imaginar?

La fel era la biologie sau la fizică. De ce învățăm despre amibă, dar despre unități de măsură, de ce facem calcule cu resorturi elastice, temperaturi, trenuri care pleacă din punctul A și se duc în punctul B? De ce, de ce, de ce?

Mi-au răspuns, am avut profesori buni sau măcar răbdători. Mi-au explicat cum se folosesc în viața obișnuită toate acele noțiuni: fie când construiești ceva, calculând ce îți trebuie, cum vor rezista materialele pe care le folosești, dar și cum poți calcula cum să arunci mingea la coș ca să îl nimerești (presupunând că poți măsura precis forța și unghiul cu care o arunci). Pentru mine, a fost cheia învățării. Nu puteam învăța nimic fără o poveste în spate, un context.

Era însă deja târziu. Aveam aproape 18 ani când îmi puneam întrebările astea și puteam să îmi găsesc și singură răspunsuri. Păcat. Păcat că nu se pune așa problema în școală chiar de la clasa pregătitoare.

Stând acasă cu copiii noștri în ultimele două luni, în timp ce ei fac școală online, la aceeași masă cu noi, apoi temele, sigur i-ati auzit plângându-se că fac “degeaba” teme, că deja au înțeles, că nu are niciun sens să scrie nu-știu-ce când pot doar să o spună, că un proiect e ușor sau plictisitor.

Niciun profesor nu mi-a spus vreodată câteva lucruri de bun simț, esențiale, pe care le-am descoperit singură și i le repet mereu copilului meu, când se plânge că școala este “plictisitoare” și credeccrede există o aplicație pentru orice. Iată ce îi spun mereu:

Temele sunt exerciții pentru inteligența, imaginația și memoria ta. Dezvoltă-le cât poți de mult pentru că numai ele te vor ajuta toată viața ta: cu ajutorul lor îți vei face prieteni, poate îți vei găși un partener, vei avea o slujbă / o afacere, adică vei câștiga bani, prestigiu, viața la calitatea pe care o dorești. Ceea ce vei deveni depinde de ce și cum gândești.

Libertatea ta depinde de gândirea ta. Pui la îndoială informații (chiar dacă le citești în presă sau le spune un om influent), știi să îți exprimi punctul de vedere, știi ce instrumente ai ca să te opui atunci când simți că ești nedreptățit, înveți lucruri noi, realizezi lucruri valoroase și astfel îți câștigi pâinea, îi ajuți și pe alții și îți îndeplinești visele. Dacă nu îți vei dezvolta gândirea, nu vei putea face aceste lucruri și este foarte posibil să crezi că este vina altora.

Școala ar trebui să te invețe că toate provocările sunt PROCESE. Ajungi din punctul A în punctul B. Ești mic și ai temă să faci o navă spațială? Este un exercițiu util: îți faci un plan. Iată unde vreau să ajung, ce resurse am (hârtie, lipici, foarfece, carioci, staniol, lego, tacâmuri, etc), cum le pot folosi?

Cu același tip de plan vei rezolva probleme din ce în ce mai complexe. Uneori resursele nu sunt lipiciul și staniolul, ci noțiuni teoretice din capul tău sau din cărți. Când ești mare, tema poate fi o problemă complexă de matematică sau un eseu pe un subiect, dar și gestionarea unui buget (al familiei sau al afacerii), poate ai de organizat un eveniment, de realizat un raport sau de reacționat la o criză de orice fel – procesul e același. Te gândești unde vrei să ajungi, ce cunoștințe ai deja, de ce mai ai nevoie, cum le folosești util.

Viața îmi arată în fiecare zi cum adulți cu multă școală nu știu cum să se raporteze la diverse probleme, cum să planifice timpul, bugetul, cum să apuce o problemă (fără să pună mâna pe telefon). Cel mai adesea, copii și oameni în toată firea deopotrivă nu pot vedea în ansamblu o problemă și nu pot sintetiza informația. Problema lor este că nu GÂNDESC. Iar gândirea face oamenii (mai) buni: mai creativi, mai utili, mai empatici, mai valoroși.

Exersează scrisul de mână. Scrisul dezvoltă creierul, îți dezvoltă imaginația, te ajută la învățare, la  memorare, la ordonarea și ierarhizarea informației. Nimic nu poate înlocui scrisul ca efect asupra creierului. Scrisul dezvoltă fluența citirii, ajută la menținerea atenției și la concentrare.

Copiii ar trebui să știe de mici un lucru important: cultura umană a făcut un salt uriaș când a trecut de la cultura orală la cea scrisă. La fel și ei, vor evolua enorm atunci când vor putea scrie și citi. Se pot transmite infinit mai multe informații în scris, ele rămân stocate, dovezi reale, date științifice. În plus, cuvintele transmit emoții, imagini, nu doar date.

Copiii nu trebuie să se lase păcăliți de iluzia că informația e la un click distanță, deci nimic nu trebuie citit, învățat, înțeles sau memorat, pentru că mintea noastră nu poate accesa decât informații deja cunoscute. Cu cât ai mai multe noțiuni memorate, cu atât vei face mai multe conexuni între ele și vei avea idei interesante, vei rezolva probleme complicate. Practic, mintea ta nu e în rețea cu o enciclopedie digitală, sunt pe servere diferite. Cei care au pe propriul hard-disk (capul lor) informația, vor gândi mai repede, mai mult și mai bine.

Istoria ne învață să ne cunoaștem mai bine și să nu repetăm aceleași greșeli în prezent și în viitor. Te înnebunesc lecțiile de istorie care par înșiruiri de întâmplări de acum sute de ani, de care nimănui nu îi mai pasă? Să nu înțelegi evenimentele care au dus la prezentul de azi este ca și cum nu ți-ai cunoaște părinții. Nu ai avea de unde să știi cu cine semeni fizic, nu ai ști povești despre copilăria ta din perioada pe care nu ți-o amintești, nu ai înțelege de ce îți plac anumite lucruri, de ce ești atras de anumite sporturi sau ce probleme medicale este posibil să ai, fiind moștenite. Istoria omenirii explică bine prezentul, de ce granițele țărilor sunt unde sunt acum, de ce limbile pe care le vorbim sunt cum sunt, de ce mâncăm ce mâncăm și de ce ne închinăm la un dumnezeu și nu la altul și cum ne influențează asta cultura, de ce nu mai folosim pașaport când călătorim în Europa și de ce avem un scut anti-rachetă și baze militare americane în România.

Științele sunt toate conectate între ele. Nu poți chiuli la chimie, dar să fii bun la biologie, nu poți sări peste geografie, dar să înțelegi istoria. Războaiele mondiale nu s-au întâmplat în aer, nu sunt întâmplări suspendate deasupra munților și a mărilor. Dacă un Imperiu era atacat, degeaba știi anul, dacă nu vizualizezi harta. Degeaba știi cine a câștigat o bătălie, dacă nu înțelegi cum s-a petrecut, cum geografia a influențat rezultatul conflictului. Nu poți înțelege lumea în care trăim fără să înțelegi cum funcționează corpul uman, cum funcționează un ecosistem, cum se prelucrează lemnul sau bumbacul, cum și ce se poate recicla și multe, multe altele. Sunt interconectate. Când citești despre Imperiul Roman și cel Bizantin, despre Ștefan cel Mare sau Hitler, înțelegi mai bine economia lumii. Nu te încăpățâna să eviți o știință pentru că este ca și cum ai încerca să rezolvi un puzzle fără să ai toate piesele. Dacă profesorii nu îți dau această impresie despre materia lor, dacă nu o pun în context, caută alte resurse, alte cărți, vorbește cu adulții.

Ceea ce trebuie să înveți tu la școală este SĂ GÂNDEȘTI.

Sigur, Ministerul Educației nu a aflat încă asta, dar poate va afla cândva. Dați un share să ajungă și la ei! :)))

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    o femeie
    05/06/2020 at 8:25 AM

    nici unii profesori nu conecteaza notiunile intre ele.
    Sa iti dai seama, am fost eleva olimpica la mate. Facultate inginereasca, cu examen de admitere greu. In final nu am folosit nicio integrala, nicio radacina patrata. Dar ar fi fost important sa invatam cum calculam materialul sa coasem o palarie, formula unui credit impobiliar si dobanda, de facut bugetul saptamanal. Sunt plecata din tara si una din problemele fiica mii este: Mergi la supermarlet, vrei sa cumperi un pian, costa X, e reducere de 20% si mai ai de platit livrarea Y, cat costa in final.
    La chimie ar fi fost f. important sa nu invat de tot procesul producerii acidului sulfuric dar despre bicarbonat si otet, cum reactioneaza, proportiile de 1:3 si ce rol mai are temperatura in plus. Ca de cativa ani le folosesc in menaj. Si abia la 40 ani invatai ca bicarbonatul nu e nici baza, nici acid; ci dupa cum vrea.
    La biologie amiba aia m-a incurcat si pe mine, dar nilmeni, absolut nimeni nu mi-a explicat ca sunt si bacterii bune si bacterii nebune, cate bacterii avem in noi si pe piele si ne ajuta, cum le hranim ca si ele ne hranesc. Sau de Vit C – pt ca stiam formula pe de rost ! nu ca as mai sti-o acum, dar pe la 35 ani medicul mi-a explicat ca e instabila termic si daca gatesc ciorba dupa juma de ora ciuciu vitamina C in ea.
    De dezbateri si cum sa argumentam, iar invatai pe la 40 ani, cand am descoperit Coursera. Acum aflu ca e tabara organizata de clubul copiilor in Romania, pe tema dezbaterilor, la liceeni, oare nu ar fi nevoie in orice scoala, din scolile primare?
    Sau cum sa ne incredem in corp si daca simtim ca nu e bine atunci chiar nu e bine?

  • Leave a Reply