Romînia, ca o femeie pe care vrei doar s-o f…

Am întîlnit multe tipuri de bărbați la viața mea. Un gust amar mi-au lăsat cei dintr-o categorie aparte: nehotărîții sau, mai degrabă, neconvinșii. Cei care s-ar culca cu tine dacă ai prin preajmă, la un braț distanță, să zicem, deja pe o canapea, dar nu și dacă ar trebui să iasă la un restaurant cu tine înainte.

Nici în oglindă nu mai semeni parcă cu tine atunci cînd cineva îți dă atît de puțină valoare. Parcă intri la apă, te jenezi de cum mergi, cum arăți, cum vorbești, te gîndești că ai greșit cu ceva dacă cineva pune atît de puțin preț pe tine.

Un mesaj din cînd în cînd, te prinzi după oră și alcoolemia care se simte de la distanță, prin telefon, că primele 5 femei căutate nu au răspuns. Un compliment, cînd își aduce aminte, ca să te țină aproape, că poate-poate, cine știe, într-o zi sunteți beți amîndoi. Se uită după alte funduri fără să se ferească deși al tău e lîngă al lui, stăteați de vorbă. Te întrebi dacă l-ai mai găsi la masă dacă te-ai duce pînă la baie. Probabil că ar pleca după alta. Știți genul?

Cam așa a fost această campanie electoră. O jenă de interes mimat pentru binele comun. Candidaturi depuse ca mesajele date după miezul nopții. „Ce faci acum?” și știi că dacă îl inviți pe la tine va fi prima și ultima dată cînd îl vei mai vedea.

În 2019, statul decontează candidaților 10 milioane de euro pentru campania electorală. Cum ar veni, merită un „Ce faci, pisi?” dacă e vineri seara și ești singur cu Romînii au talent.

Nicio dezbatere electorală. Nicio confruntare. Niciun efort. Nu au acceptat invitația mea de a-mi acorda un interviu, cu o singură excepție. Sunt niște lași. Nici nu își doresc să cîștige majoritatea. Vor doar așa, o seară în care nu se plictisesc. Să nu le dăm asta pe 10 noiembrie. Merităm mai mult.