Am o saptamana de cand sunt pe cont propriu si de cand am devenit… nomada. Cum acasa am companie, nu pot lucra la nimic ce nu implica si piese lego sau o carte de povesti, imi pun laptopul in ghiozdan si plec cu incarcatoare si gadgeturi in spate. Unde plec?
Am fost si inca merg prin oras, dupa cum am treaba. Este exceptional cum in Bucuresti poti avea wifi gratuit cu viteza excelenta aproape oriunde te asezi. Alerg intre birouri si cafenele din oras, daca am timp, beau o cafea sau un ceai, mananc un covrig, o pizza sau un burger, si lucrez. Insa in cele mai multe momente sunt… la birou.
M-am intors cu laptopul in brate in apartamentul meu de burlacita, ca sa zic asa. Nu este nici casa in care am crescut, nici casa in care imi cresc acum copilul cu sotul meu. Este apartamentul pe care l-am ales singura si pe care l-am decorat singura in primavara lui 2008.
In acest apartament micut, mobilat cu vise mari si bani putini de tot, este o atmosfera speciala. Este singurul loc in care nu ma simt nici fiica, nici mama, nici sotie. Solutia gasita de nevoie, lucratul aici in timpul zilei, pare sa fi fost cea mai inspirata alegere. Este un birou pentru ca are toate facilitatile necesare, computer, acces la Internet, imprimanta, televizor, dar si baie si bucatarie; dar este si o casa, cu poze in rama, ceaiuri aromate, haine de schimb. Lucrez aici, dar intr-o seara le-am invitat si pe niste prietene sa bem sampanie pana nu mai putem. In perioada mea de tranzitie, cand am nevoie sa fiu eu cu mine, asa cum poate in trecut am evitat fara sa stiu ce pierd (eu sunt o companie foarte placuta, ce chestie!), acest loc imi da liniste, confort si putere. Ma face sa ma simt stabila ca o piramida.
Eu nu am locuit niciodata singura in acest apartament sau in alta parte, m-am grabit sa imi asum responsabilitatile unui om mare, sa merg la serviciu, sa am o relatie, sa fac un copil. Acum, la 9 ani de cand am terminat facultatea, am senzatia ca sunt in sfarsit… studenta. De ieri, telefonul meu mobil nu mai e pe abonament, ci pe cartela. Mai am 0,66 euro credit! Sa nu va mirati daca va dau bip! Chiar ca sunt o studenta! 🙂
Nu voi ramane aici, foarte curand voi avea birou ca oamenii mari, un spatiu inchiriat in centru, dar pana atunci stau in sufrageria mea, cu o patura pe picioare si un ceai cald langa mine, pe canapeaua aleasa de mine pe criteriul “m-a costat cam mult lustra, imi mai permit doar aceasta canapea” si ascult ploaia. Niciodata nu e prea tarziu sa faci ce iti place. Sa mergi acasa. Orice ar insemna acest acasa.
Sa fiti iubiti!
Sursa foto femeie care bea ceai: Shutterstock
16 Comments
o femeie
11/10/2016 at 2:33 PMun inceput bun! Spor pe viitor!
Sinziana
11/10/2016 at 4:08 PMSuperb! Imi place acest spatiu al tau, intim si comfortabil si probabil plin de creativitate. Iti urez mult, mult succes! Povestesti asa rotund si frumos, ca daca ai scrie vreodata o carte, eu cu siguranta asa cumpara-o! Chiar in mai multe exemplare. 🙂
andressa
11/10/2016 at 9:59 PMCe compliment! Nu stiu daca as avea ce spune intr-o carte, dar nici nu conteaza. Acest blog imi da tot ce imi trebuie.
Teodora
11/10/2016 at 4:31 PMFaza cu bipul: priceless! :))) Ce fain ca ai un astfel de spatiu prietenos pentru a face tranzitia mai usoara si mai placuta. Hai ca astept sa vad rauri rauri de succese 😛
andressa
11/10/2016 at 9:58 PMRauri nu stiu daca vor fi, dar ma simt mai bine. Dupa ani de zile in care am trait contracronomentru acum mi se pare ca timpul sta in loc.
Andrei
11/10/2016 at 8:59 PMBuna, Andressa,
Nu imi aduc aminte de cand te citesc, cred ca de prea multa vreme. 🙂
Vroiam sa te felicit pentru decizia ta. Daca ai nevoie de ajutor cu procesul acesta de tranzitie de la gasit birou, locuri de lucrat, sau pur si simplu sa stai de vorba cu cineva care a trecut prin ceva similar, ai mailul meu.
Mult succes!
andressa
11/10/2016 at 9:56 PMSalut! Multumesc pentru propunere. Poate ne facem timp, ma inspira astfel de intalniri! 🙂
Traian
11/10/2016 at 11:00 PMZi-mi cand te mai vezi cu fetele, sa va trimit un buchet de pizza-flori.
andressa
12/10/2016 at 2:36 PMHei, ce idee, multumesc de intentie.
Te anunt!
Ioana
12/10/2016 at 1:28 PMMă bucur ca ești liniștită și libera, eliberata mai degrabă. Succes în noua activitate și abia aștept noutăți 🙂 Iar apropo de ce zicea cineva mai sus, poate scrii și o carte, ar fi o idee buna 🙂
andressa
12/10/2016 at 2:37 PMVa multumesc pentru votul de incredere, dar nu pentru literatura cred eu ca sunt facuta, ci pentru genul asta de interactiuni, sa scriu ceva sincer, sa comunic usor cu oamenii. Multi au impresia ca ne cunoastem de ani de zile desi vorbim de putin timp sau doar imi citesc blogul. Aici sunt eu acasa.
d
14/10/2016 at 5:00 PMHai ca te alinti cu bipurile 🙂 Sunt optiuni traznet pe cartela, cu 10 euro lunar vorbesti nelimitat, si asta nu doar in Romania. Altfel, succes mai departe!
andressa
14/10/2016 at 9:35 PMSa stii ca nu ma alintam, pur si simplu nu stiam cum sa transform creditul in minute. O prietena m-a ajutat pana la urma si cu 5 euro am obtinut si minute, si de toate. In aceeasi zi am trecut insa pe abonament, asa ca … era prea tarziu. :))
Bianca
17/10/2016 at 10:27 AMCat de mult imi place cum completeaza articolele tale cafeaua mea calda de dimineata 🙂
andressa
17/10/2016 at 10:49 AMTe salut! Si eu tot la cafea sunt 🙂 Desi lucrez de o ora deja :))
Monica
15/08/2017 at 4:31 PM“Nu voi ramane aici, foarte curand voi avea birou ca oamenii mari, un spatiu inchiriat in centru”
Mare antreprenoare esti tu, ce sa zic. Inspiri atat de multa ingamfare in articolele tale incat mi-e scarba. Nu stiu cum te suporta lumea.