Terapie prin zâmbet și iubire. Ce s-a mai întâmplat de bine

Când am fost cu fii-mea la cumpărături, i-am luat mobilă de păpuși și a mâncat pentru prima oară un hotdog și a zis: “E cea mai frumoasă zi din viața mea.” 😀

Când mi-am pus cuier, după 5 ani în care am locuit în casa asta fără cuier. Băăă, 5 ani de pus lucrurile pe te-miri-unde!! Când intru în casă mă simt ca la 5 stele.

Când am găsit loc de parcare fix unde aveam nevoie, în centru, la o oră imposibilă.

Când mama mi-a făcut plăcintă cu mere, așa, fără să îi zic că mi-e poftă. Divin!

Când m-a sunat cineva după 10 ani în care nu ne-am mai văzut, pur și simplu, să vadă ce mai fac. Wow, mi-am dat seama cu ocazia asta că am și acelasi număr de telefon de 18 ani.

Când am adormit la 10 seara și m-am trezit la 9 dimineața. Eram alt om!

Când am mâncat o înghețată și m-am plimbat într-o zi cu soare cu băiatul de care îmi place. Și mi-a zis că sunt cea mai tare.

Am început recent să țin acest jurnal al lucrurilor simple, care îmi aduc o tonă de bucurie. Parcă sunt mai fericită când sunt atentă la ce mi se întâmplă zi de zi. Câte lucruri îmi scapă aproape dacă nu le conștientizez, nu le notez, nu mă gândesc la ele serios.Nu îmi vine să cred!  Este super terapie pentru mine. Fii-mea zice că asta se numește mindfulness, mamă-mamă-mamă!, și are doar 5 ani.

Recent, o prietenă bloggeriță îmi spunea cum, recitindu-și blogul, și-a adus aminte atâtea lucruri frumoase despre soțul ei, prietene de-ale ei, parcă s-a reîndrăgostit aducându-și aminte de primul buchet de flori primit, parcă a redevenit puștoaică atunci când și-a adus aminte cum plângea în pijamale alături de alte fete părăsite de prieten.

Și eu trăiam asta când reciteam jurnalul meu din adolescență, pentru că înainte să fie bloguri au fost jurnale, cu pixul pe hărtie, hehe, ce vremuri!, ca atunci când cauți în dulap și dai de lucruri frumoase, de care uitasești. Cadouri de la cei dragi, rochia de la balul de absolvire sau o bijuterie de la bunica. E ușor să uităm sau să trecem cu vederea tot felul de lucruri frumoase, speciale. Eu încă zâmbesc când mă uit pe frânturile de bucurie notate.

Am mai scris Puțină fericire n-a omorât pe nimeni și Momente de fericire.

Când am petrecut o zi luuuungă în parc cu fii-mea. De dimineață, devreme, ne-am dus cu bicicletele în parc, și apoi în alt parc, și apoi în alt parc… Am venit acasă să mâncăm și apoi am luat-o de la capăt. Până când s-a făcut întuneric și noi eram leșinate de oboseală. Am mâncat o grămadă de paste cu ton, cum îi plac ei și cum numai eu știu să fac, zice ea, și ne-am culcat. Am dormit neîntoarse.

Când am învățat să merg pe bicicletă. Și când am mers la pescuit. Și am prins somn!!!

Textul a fost scris la invitația Hochland, care se reinventează printr-o campanie de comunicare de brand. Și ce credeți, nu doar că am mai mereu Hochland în frigider, dar gândim la fel, simțim la fel! 🙂  Îndemnul pe care Hochland îl adresează consumatorilor este să redescopere magia fiecărei zile, să vadă jumătatea plină a paharului și să se bucure de frumusețea lucrurilor simple întâlnite la tot pasul. Trebuie doar sa găsim în noi deschiderea, atentia și poate imaginația să le vedem și să ne bucuram de ele. Hochland crede ca mâncarea – prin gust, diversitate și prin faptul ca o împărțim cu cei dragi – este una dintre micile bucurii de zi cu zi. (Și cu ocazia asta îmi dau seama cât de multe momente de bucurie ale mele au legătura cu mâncarea, cu un mic-dejun în care repetăm tabla înmulțirii, cu descoperirea unui fel de mâncare nou – gătit de cineva pentru mine!)

Aș vrea să adun și de la voi astfel de mici momente de bucurie. Așa că vă rog, scoateți o foaie de hârtie, hehe!, sau telefonul și notați tot ce vă vine în minte. Când ați simțit că un lucru mic v-a înfrumusețat ziua? Poate v-a zâmbit cine trebuie, ați primit un desert din partea casei la restaurant sau un compliment surprinzător? <3

Mulțumesc!