Terapie prin zîmbet și iubire. Ce s-a mai întîmplat de bine

Cînd am fost cu fii-mea la cumpărături, i-am luat mobilă de păpuși și a mîncat pentru prima oară un hotdog și a zis: „E cea mai frumoasă zi din viața mea.” 😀

Cînd mi-am pus cuier, după 5 ani în care am locuit în casa asta fără cuier. Băăă, 5 ani de pus lucrurile pe te-miri-unde!! Cînd intru în casă mă simt ca la 5 stele.

Cînd am găsit loc de parcare fix unde aveam nevoie, în centru, la o oră imposibilă.

Cînd mama mi-a făcut plăcintă cu mere, așa, fără să îi zic că mi-e poftă. Divin!

Cînd m-a sunat cineva după 10 ani în care nu ne-am mai văzut, pur și simplu, să vadă ce mai fac. Wow, mi-am dat seama cu ocazia asta că am și acelasi număr de telefon de 18 ani.

Cînd am adormit la 10 seara și m-am trezit la 9 dimineața. Eram alt om!

Cînd am mîncat o înghețată și m-am plimbat într-o zi cu soare cu băiatul de care îmi place. Și mi-a zis că sunt cea mai tare.

Am început recent să țin acest jurnal al lucrurilor simple, care îmi aduc o tonă de bucurie. Parcă sunt mai fericită cînd sunt atentă la ce mi se întîmplă zi de zi. Cîte lucruri îmi scapă aproape dacă nu le conștientizez, nu le notez, nu mă gîndesc la ele serios.Nu îmi vine să cred!  Este super terapie pentru mine. Fii-mea zice că asta se numește mindfulness, mamă-mamă-mamă!, și are doar 5 ani.

Recent, o prietenă bloggeriță îmi spunea cum, recitindu-și blogul, și-a adus aminte atîtea lucruri frumoase despre soțul ei, prietene de-ale ei, parcă s-a reîndrăgostit aducîndu-și aminte de primul buchet de flori primit, parcă a redevenit puștoaică atunci cînd și-a adus aminte cum plîngea în pijamale alături de alte fete părăsite de prieten.

Și eu trăiam asta cînd reciteam jurnalul meu din adolescență, pentru că înainte să fie bloguri au fost jurnale, cu pixul pe hărtie, hehe, ce vremuri!, ca atunci cînd cauți în dulap și dai de lucruri frumoase, de care uitasești. Cadouri de la cei dragi, rochia de la balul de absolvire sau o bijuterie de la bunica. E ușor să uităm sau să trecem cu vederea tot felul de lucruri frumoase, speciale. Eu încă zîmbesc cînd mă uit pe frînturile de bucurie notate.

Am mai scris Puțină fericire n-a omorît pe nimeni și Momente de fericire.

Cînd am petrecut o zi luuuungă în parc cu fii-mea. De dimineață, devreme, ne-am dus cu bicicletele în parc, și apoi în alt parc, și apoi în alt parc… Am venit acasă să mîncăm și apoi am luat-o de la capăt. Pînă cînd s-a făcut întuneric și noi eram leșinate de oboseală. Am mîncat o grămadă de paste cu ton, cum îi plac ei și cum numai eu știu să fac, zice ea, și ne-am culcat. Am dormit neîntoarse.

Cînd am învățat să merg pe bicicletă. Și cînd am mers la pescuit. Și am prins somn!!!

Textul a fost scris la invitația Hochland, care se reinventează printr-o campanie de comunicare de brand. Și ce credeți, nu doar că am mai mereu Hochland în frigider, dar gîndim la fel, simțim la fel! :)  Îndemnul pe care Hochland îl adresează consumatorilor este să redescopere magia fiecărei zile, să vadă jumătatea plină a paharului și să se bucure de frumusețea lucrurilor simple întîlnite la tot pasul. Trebuie doar sa găsim în noi deschiderea, atentia și poate imaginația să le vedem și să ne bucuram de ele. Hochland crede ca mîncarea – prin gust, diversitate și prin faptul ca o împărțim cu cei dragi – este una dintre micile bucurii de zi cu zi. (Și cu ocazia asta îmi dau seama cît de multe momente de bucurie ale mele au legătura cu mîncarea, cu un mic-dejun în care repetăm tabla înmulțirii, cu descoperirea unui fel de mîncare nou – gătit de cineva pentru mine!)

Aș vrea să adun și de la voi astfel de mici momente de bucurie. Așa că vă rog, scoateți o foaie de hîrtie, hehe!, sau telefonul și notați tot ce vă vine în minte. Cînd ați simțit că un lucru mic v-a înfrumusețat ziua? Poate v-a zîmbit cine trebuie, ați primit un desert din partea casei la restaurant sau un compliment surprinzător? <3

Mulțumesc!