“Sufletul meu pereche #loveofmylife” “Te iubesc până la cer și înapoi #couplegoals” “Jumătatea mea.” “Inimioare, inimioare, inimioare.” “5 luni / 15 ani de când te-am cunoscut și viața mea s-a schimbat total.” “Îți mulțumesc că exiști.” “Viața mea.”
Or fi alții atât de fericiți? Mult mai fericiți? Atât de des? Tot timpul? Mereu m-am întrebat. Încă mă întreb. O fi o treabă de curaj să-ți strigi în gura mare iubirea? Sau mai degrabă un mod inconștient de a controla situația, de a te face să te simți mai în siguranță prin delimitarea de alții, de a-ți “marca teritoriul”?
Acest articol nu este un răspuns la aceste întrebări. E doar încercarea mea de a înțelege de ce oamenii se comportă atât de diferit în public vizavi de relația lor de cuplu. (Dacă găsesc răspunsurile o să dau lovitura ca TED speaker, haha!!!) Sigur, nu mă refer la cei care anunță că s-au căsătorit sau logodit, până la urmă asta se întâmplă o dată sau de câteva ori într-o viață. Mă refer la știți-voi-ce, postările alea de dragul postărilor, iubire pe net că strânge inimioare.
Un studiu din 2014 pe care îl cita The Guardian spunea că oamenii tind să posteze mai mult despre relația lor atunci când se simt nesiguri pe sentimentele celuilalt. Asta e culmea ironiei pe care cei ca mine, care nu postează, ne face să zâmbim. Ha! Evident, nu e valabil în toate cazurile. E doar o statistică.
Dar îmi aduce aminte și de studiul care zicea că cei care postează despre performanțele lor sportive (“Am alergat 10km în dimineața asta! #fitness #workout” , “2000 de calorii arse la TRX, feeling great!” etc) sunt niste narcisiști. Dacă la paragraful de mai sus râdeam satisfăcută, ha!, pentru că eu nu postam și îmi confirma că sunt sănătoasă la cap, la faza asta nu sunt la fel de mulțumită. Adică heeeeei, de ce vă luați de mine?
Când mergeam la sală făceam check-in des (nu postam că am ars 5000 de calorii pentru că nu era adevărat, mă chinuiam să rezist vreo 40 de minute, nu băteam niciun record), iar asta mă ajuta să îmi păstrez motivația, mai primeam un like, un “bravo băi”, “hai că mă apuc și eu de sală, mă faci să mă mobilizez” și eram fericită. A doua zi mă ridicam mai ușor din pat când alarma suna la 6:30.
Să fie la fel și cu relațiile? Un like ne ajută să ne privim altfel partenerii? Să îi prețuim mai mult? Ne ridicăm din pat mai zâmbitori știind că alții ne invidiază? Într-un fel da, se pare. Ne hrănim și cu percepția celorlalți (o poză cu likes e o oglindă în care ni se pare că arătăm bine) și ne construim încrederea de sine și pe felul în care partenerii se raportează la relație. Se pare că dacă ei se “laudă” și se afișează cu relația prin poze și exprimări la plural “noi mergem nu-știu-unde”, “nouă ne place la mare”, “noi, noi, noi…”, ne simțim în siguranță, ceea ce contează mai ales în perioade de stres (dar când nu e o perioadă de stres?!). Ne simțim iubiți, apreciați și astfel suntem și noi parteneri mai buni. Reversul este că cei care vorbesc doar la persoana întâi singular și își aud partenerul exprimându-se la fel sunt mai stresați. Practic, nu simt că se pot baza pe cineva. Cred și eu, “Trebuie să-ți plătești întreținerea” nu sună prea romantic! Altfel te simți când auzi “Suntem restanți la întreținere, iubire.”
Concluzia ar fi că oricât de enervant este (recunosc, pe mine mă enervează!), afișarea în cuplu pe Internet este un semn de fericire și, mai mult decât atât, alimentează satisfacția, mulțumirea. Cine n-are cu cine să se pozeze, să-și găsească, nu?
Impresia mea despre această nevoie de a arunca în spațiul public viața ta pentru a-ți lua înapoi o imagine de sine pozitivă seamănă cu nevoia de a consuma cofeină ca să te trezești sau alcool ca să te relaxezi. Până la urmă tot mai sănătos e să îți găsești propriile resurse în loc să apelezi la factori externi.
Ai nevoie să auzi că ești frumoasă ca să te simți frumoasă? Păi, nu e bine. Uită-te-n oglindă, îndrăgostește-te de tine, schimbă culoarea părului dacă nu-ți place, fă sport, până te placi și fără să strige pe stradă cineva: “Pisi, pisi, un’ te duci?” Cam la fel și cu relația, nu prea e sănătos să te simți fericit doar pentru că alții zic “Frumoșilor! Ce bine vă stă împreună!”. Mai bine cauți alte repere.
Plus că îți și complică viața. Adică totul e frumos până când nu mai e și apoi rămâi cu un profil plin de poze în doi și dacă public ți-ai trăit relația, tot public trebuie să și declari că a încetat. Ceea ce poate fi dureros în unele cazuri. Mai ales dacă tot public își afișează omul și următoarea relație…
Cât de ușor era acum 20 de ani, când nu existau problemele astea. Nu cred ca generațiile trecute au apreciat cu adevărat cât confort le dădea intimitatea pe care nu o alegeai, ți-era un dat.
Selfie cuplu Shutterstock
3 Comments
Gabi
17/10/2018 at 9:15 PMMai… E complicat sa pui o eticheta. Hai sa îți zic eu. Când eram super fericita puneam tone da’ tone de poze sa ma laud și cu mana pe inima și în biserica de ma duceam la fel îți spuneam pentru ca asa simțeam… Ei când a dat domnul soț medic de asistenta mereu ranjita și disponibila și ea cu verigheta pe degrt… Ei atunci pozele mele s.au rărit… Și chiar au dispărut… Însa ma uitam la profilul ei… Și în timp ce avea o relație cu soțul meu își urla relația de iubire cu bărbatu.su…cand i.am prins și a aflat ca știu… A început sa se pozeze singura… Deci… Poate sunt doar excepția de la regula.
andressa
18/10/2018 at 9:10 AMWow, Gabi, chiar ca e complicat. Ce poveste! Imi pare tare rau. Cred ca ai suferit / suferi mult.
Intr-o relatie se intampla multe, si bune, si rele. Poate vei privi altfel lucrurile astea peste ani, cand ranile se vor fi inchis. Nu?
Pana atunci: nu ii mai urmari profilul!! Esti masochista?!
o femeie
18/10/2018 at 2:54 PMEu ma laud pe blogul meu.
E jurnalul meu, public, nu intru in ochii tai dar ca sa afli ceva treci pe la mine pe acasa. Normal ca ma laud cu ce imi iese si mai ales cu ce nu imi iese.
Ca o remarca, pusul public mi-a dat aripi nu de la like-uri ci prin perseverenta de a scrie iar.