Unii simt că renasc după ce îi lovește un autobuz și supraviețuiesc miraculos. Alții după ce se vindecă de o boală care-i speriase de moarte.
Văd altfel un răsărit. Gustă altfel un vin. Urcă pe munte de parcă ar fi cel mai sfânt lucru pe care l-ar putea face. Aleargă pănă nu își mai simt picioarele și plămânii.
În fiecare zi se gândesc că ar putea fi ultima zi din viața lor. Sau își aduc aminte că ar fi putut fi ultima zi din viața lor și că până recent ar fi avut regrete. Că dacă nu ar fi avut încă o șansă, s-ar fi terminat totul prea repede, prea sec.
Pentru mine, ultimele luni au fost accidentul de autobuz. Boala necruțătoare care totuși… m-a cruțat. Nu știu de ce am avut nevoie de un șoc ca să mă bucur mai mult de oamenii și lucrurile din jurul meu. Dar asta a fost și acum mă simt ca un atlet de performanță.
În fiecare zi în care văd răsăritul, adică zilnic, mi se pare că sunt pe vârf de munte sau la malul mării, singură, și că răsare pentru mine.
În fiecare dimineață în care reușesc să trezesc copilul (cu muzică, dans, clătite, orice e nevoie!), să duc copilul la grădiniță la timp, pe ger, mergând pe jos adesea cu un pitica înfofolită, mi se pare că trec o linie de finish în aplauzele a mii de oameni.
În fiecare zi în care reușesc să deschid o carte mișto, îmi spun ce norocoasă sunt că am găsit-o. Sau că o am în bibliotecă. Când fac ceva ce îmi place, chiar sunt atentă.
În fiecare seară în care fii-mea nu e cu mine, aud liniștea ca pe o muzică simfonică. Vreau să alerg, să mă duc în excursii, să fac yoga. Mă duc la teatru, la film, mi-am făcut rucsacul ca să mă duc la o cabană de munte. Abia aștept!
Reușesc să nu mă mai enervez. Pentru ce să țip? Să înjur? Bine, înjurăturile din trafic nu se pun! Cu fata mea am în sfârșit o răbdare de înger.
Râd în fiecare zi.
Dorm. Adânc.
Hai că se poate. V-am spus eu!
Poză făcută de Anelise Sălan
2 Comments
maddy
25/01/2018 at 11:37 AMfelicitari pentru atitudinea pozitiva pe care o ai! cred ca toti ar trebui sa gandim asa, chiar si daca nu am trecut prin ceva neplacut si/sau greu.
#77 Inspirația săptămânii (20 - 26 ianuarie 2018) | Cristina Oțel
26/01/2018 at 9:41 PM[…] ”Eu câștig o medalie în fiecare zi” – Hats off to you, Andreea! ”Nu știu de ce am avut nevoie de un șoc ca să mă bucur mai mult de oamenii și lucrurile din jurul meu. Dar asta a fost și acum mă simt ca un atlet de performanță.” […]