M-am dus la coafor. M-am machiat mai mult, mai des, mai bine. Mi-am luat niște haine. Am slăbit. Nu că aș fi vrut. Am ieșit în oraș. Toate clișeele posibile. Absolut toate.
Ce m-a ajutat însă cu adevărat?
Cel mai și cel mai mult mult, terapia. Să merg la psiholog și să vorbesc despre asta în mod constructiv a început să mă pună pe picioare. Când nu mai simțeam nici pământul sub picioare, când nu știam nici eu ce vreau sau ce simt, m-a ajutat să revin pe drumul meu. Mă ajută încă, drumul e lung. Să îmi aduc aminte ce e important și să mă gândesc la cine sunt. Mai ales la cine sunt eu pentru mine. Am un pattern de la care încerc să mă abat. Numai clișee, v-am zis.
Prietenii. Am scris recent despre doi dintre cei mai buni prieteni ai mei. Mai am câțiva care merită statui. Oameni care mi-au răspuns la telefon la orice oră din zi și din noapte, mi-au umplut casa de Sfântul Andrei, când eram mai tristă ca niciodată, m-au sunat și mă sună zilnic ca să mă verifice, au ieșit cu mine, s-au oferit să mă ajute deși nu prea aveau cu ce.
Un preot. Cel care m-a cununat și mi-a botezat fetița. L-am sunat chiar înainte să merg la notar să depunem cererea, plângând în hohote, deși nu am mai vorbit cu el de ani de zile, deși nu merg la biserică decât la nunți și botezuri, deși nu mă rog, nu țin post. Nici nu știu cât sau dacă cred. În astfel de momente nu știi cum să reacționezi, către ce să te îndrepți, cu cine să vorbești. O prietenă mi-a spus că a fost la un numerolog! Alta că s-a dus la un fortune teller. Whatever works… Am vrut să vorbesc cu preotul și nu mă așteptam să mă ajute. M-a ajutat însă. Nu pentru că mi-a vorbit de Dumnezeu, ci pentru că mi-a spus că durerea trece și că dacă te vindeci, viața poate fi foarte frumoasă. De atunci am mai vorbit cu el de câteva ori, cred că s-au cumulat câteva ore de discuții telefonice, și de fiecare dată m-a liniștit, m-a încurajat, m-a făcut să cred că mă așteaptă ceva frumos în viitor.
M-a mai ajutat mâncarea gătită de mama. După multe zile în care nu am mâncat absolut nimic sau aproape nimic, am reînceput să accept mâncarea. Am rugat-o pe mama să îmi gătească ca atunci când eram copil, tocăniță, mâncare de mazăre cu pui, șnițele… Gusturi bune, asociate cu amintiri plăcute, sentimentul de iubire, de grijă. Încă am cratițe în frigider, mănânc și mă bucur. Plus că e foarte ieftin să mănânci așa, ca pe vremuri. Cool. (Iar marțea băutura e la jumătate de preț în Control!)
Mi-am cumpărat mai multe perechi de cercei pentru că mă simțeam ciudat fără niciun inel pe mână, deci fără nicio bijuterie. Mi-am luat cercei uriași, colorați, haioși. Îmi schimbă starea când mi-i pun. Și uite așa se duc banii economisiți pe mâncare, hahaha.
Muzica. Am ascultat multă muzică. Mai ales în trafic pentru că am reînceput să conduc. Am cântat cât am putut de tare în timp ce conduceam. Am urlat “Pleacă, mâine o să-mi treacă” =)))) împreună cu Vunk & Antonia, “Dacă dragoste nu e nimic nu e” de la Gheorghe Gheorghiu, melodii de la Corina Chiriac, Maroon 5, Oasis, Dua Lipa, Frank Sinatra, Michael Jackson, LP, Coldplay, Compact, dar evident si de la Alexandru Andrieș. Întotdeauna “Muzica de Divorț” mi-a plăcut cel mai mult dintre albumele lui (2001), dar nu credeam că o să-l ascult în contextul ăsta. Când ascultam asta pe repeat, în anii 2000, eram doar un copil dar tot înțelegeam câtă amărăciune se ascunde în versuri, descrierea rutinelor care unesc și totodată despart un cuplu, ca un drum lung care tocește un pantof.
Ia uite versurile de la După ani și ani de zile. Poezie!
După ani şi ani de zile
De spălat şi de călcat,
Nici o urmă de mister
De neidentificat:
El la cinci tuşeşte-n somn,
Ea la şase s-ar trezi,
Se preface doar că doarme,
Să nu-i scoale pe copii…
….
Am cunoscut oameni noi în perioada asta. Nu că mi-aș fi propus, dar mi-am schimbat obiceiurile. Am ieșit în oraș, am petrecut timp cu prieteni care mi-au prezentat alți prieteni. M-a ajutat să vorbesc cu prietene de-ale mele mature, femei adevărate aș zice, scuzați clișeul. Real womanhood este însă un concept încă străin de multe reprezentante ale sexului feminin, încă neconectate la sinele lor, cu prejudecăți, fără empatie. E o chestie deosebită să știi să fii femeie. Și eu mai am de învățat. Am vorbit cu femei despre schimbările pe care noi le simțim după 30 de ani, despre greșeli și decizii asumate. Am încercat să ies din bula mea, să încerc să am încredere în alții, să nu mă prefac că nu s-a schimbat nimic. E foarte greu să am încredere în oameni, dar e un proces.
Hai că se poate.
Foto: Radu Bădoiu
13 Comments
Andreea
21/12/2017 at 11:09 AMNu sunt buna la discursuri motivationale, dar as spune ce zice melodia asta:
https://www.youtube.com/watch?v=yTCDVfMz15M&list=RDClU3fctbGls&index=2
Take care,
A alta Andreea
Miruna
21/12/2017 at 5:10 PMFoarte pozitiv tonul. You rock!
andressa
21/12/2017 at 6:53 PMNot yet. But I will rock. Maybe next year? Stai pe aproape. 🙂
Oana
21/12/2017 at 10:24 PMFelicitări pentru spiritul pozitiv și tonul optimist. Toate trec și fără să-ți dai seama în curând o să fie doar ceva din trecut. Trust me, am divorțat de două ori 😛 . A treia oară sigur va fi cu noroc 🙂 🙂 🙂
D
22/12/2017 at 6:08 AMImi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta si sper sa-ti fie bine cat mai curand.
E de admirat ca ai scris articolul… sunt satula de oamenii fericiti incontinuu pe internet. Viata reala e uneori si asa, din pacate. Sa iti aduca noul an ceva super!
supravietuire A-Z
22/12/2017 at 10:12 PMFelicitari.
Mai ai ceva de facut: sa-ti scurtezi fustele. Aluta enorm. am vazut eu intr-un film 🙂
supravietuire A-Z
22/12/2017 at 10:14 PMajuta*
wlfp
27/12/2017 at 9:27 AMBeen there, done that. :).
Trece mai repede decat te astepti, desi un amic imi zicea ca iti ia 2 ani. Eu zic 2 ani de la ruptura in sine.
Dupa ce trece durerea sau se amelioreaza o sa o dai pe petreceri si o sa simti din nou ca traiesti 🙂
Da, te indragostesti din nou, fara probleme, doar ca, s-ar putea ca la inceput sa cauti cam acelasi lucru.
Din sfaturile practice as zice:
– sa stabilesti exact cand sta tata cu copilul – adica sa stea pe bune, sa se ocupe cum trebuie, caci din cate am inteles partea asta e problematica in Romania;
– vezi de pensie alimentara, sa fie ok si sa o primesti la timp;
– prietenii tai vechi iti sunt clar alaturi, dar de la prietenii comuni sa nu ai multe asteptari;
– daca iti gasesti fostul sot pe Tinder ca mine sa nu te mire ;P
Hai curaj, ca dupa ce trece o sa iti dai seama ca ai luat cea mai buna decizie.
andressa
27/12/2017 at 9:28 AMMi-am propus sa nu intru pe retele de dating. Caut love in real life. Old school 🙂
o femeie
10/01/2018 at 5:21 PMImi pare rau ca ai trecut prin asta si iti doresc tot binele din lume. Admir ca ai scris articolul…si iti doresc sa gasesti fericirea trainica, aia de nu are nevoie de nimic material si exterior. Ma bucur ca ai ales sa vorbesti cu oameni in masura: preot, psiholog, ai ales inteligent.
Diana
13/02/2018 at 5:10 PMUn lucru a condus la celălat, iar toate laolaltă au dus la reușită.
Citind lucrurile frumoase pe care le-ai aranjat cu delicatețe în textul de mai sus, mi-am zis un lucru: “Uite un moment în care clișeele chiar te ajută să ieși cu bine dintr-un episod neplăcut al vieții.”
Felicitări pentru acest articol de suflet!
Service GSM
05/04/2018 at 4:28 PMFoarte frumos povestit, intr-adevar este foarte greu sa iesi dintr-o asemenea stare si daca ai reusit esti o fire foarte puternica, felicitari!
Laur
10/05/2018 at 8:39 PMSunt cel care îți posta mereu citate despre epilare și te lua la mișto lăsând commenturi insultatoare. Mereu le stergeai eu mereu postam.
Sincer îmi pare rău, asa înțelegeam eu atunci sa ma ma distrez. Acum m am schimbat. Dar nu postez ça sa ma spăl sau sa ma fac sa ma simt mai bine, ci sa îți spun că îmi pare rau pentru ce a patit. Esti o fata frumoasa – sincer chiar ma simt atras de tine asa din poze. O sa treci peste asta, important e sa iti dai seama ca trebuie sa iti gasesti pe alticineva si ca exista barbati care aprecieaza femeile cu bun simt. Lucreza la asta, la caracter, fa sport, mentine te sanatoasa si sigur vei gasi pe cineva.
Nu cadea in capcana femeilor care urasc barbati sau a celor care nu au incredere in nimeni. . Ei au drumul lor previzibil, al tau Inca nu e scris. Vezi ca barbatiii sunt insecure si see vor speria de ideea ca primesti pensie alimetara deci asigura i ca esti o persona corecta. Sunt barbati de treaba si au nevoie de tine mature si de incredere langa ei. Succes!