IUBIM

Adevarul despre relatiile care esueaza

Orice om normal ajunge sa se sature de viata in cuplu. Daca dupa 3/5/7/15 ani nu te-ai saturat si nu vrei sa-ti omori partenerul, tu esti ciudat. Nu noi, restul. Asta e adevarul.

Oamenii sunt interesanti la inceput, dar dupa ce ii cunosti foarte bine te intrebi de multe ori ce naiba ti-a placut la ei. Ca vorbesc mult sau prea putin, plescaie sau nu duc gunoiul, beau prea mult, lucreaza prea mult, sforaie noaptea, tipa ziua, cheltuiesc aiurea sau cine stie ce. Omul de fapt nu face nimic gresit, asa e el, ca toti oamenii. Scoate sunete suprinzatoare, emana mirosuri intepatoare, are fixuri, uita. Daca nu cumva dvs. sunteti casatoriti cu Robocop, probabil ca sunteti de acord cu mine.

Intrebarea nu este: cum eviti crizele in cuplu? Ci: cum reactionezi cand ajungi la culmea disperarii? 

Exista varianta in care oamenii renunta complet. Nu e gresit, nu e nici corect. E o cale. Nimeni pe lumea asta nu detine un adevar suprem si nici dreptul sa iti spuna ca nu e bine ce ai decis in legatura cu viata ta. Ia-o de la capat. E dreptul tau.

Exista varianta in care decizi sa lupti. E si asta o cale. Nu primesti un premiu insa daca alegi asta. Nu vei primi un cadou nici daca ajungi la 20 /40 / 60 de ani de casatorie / relatie. Vei avea zile foarte bune si zile foarte proaste. Indiferent cine esti, cine e partenerul tau, daca aveti sau nu copii, daca aveti bani sau traiti din alocatii/ajutor de somaj. Relatiile dintre oameni sunt treburi foarte delicate. Trebuie insa mereu sa vezi imaginea de ansamblu: e doar o zi sau e doar o intamplare sau e doar un an prost. Trebuie sa te intrebi: Peste 5 sau 10 ani ce voi simti in legatura cu asta? Te impiedici de un ciot sau continui sa urci pe munte?

Am citit intr-o carte despre cresterea copiilor un lucru care m-a pus pe ganduri. Copiii, cand sunt obositi, infometati sau frustrati ca nu au obtinut ceva ce isi doreau, iti pot arunca farfuria cu mancare pe jos. In mod repetat. Poate chiar cu scopul sa te enerveze. Alteori urla si trantesc. Se talavesc pe jos, spun lucruri socante (“te urasc!”). E important sa fii empatic, zicea in carte, desigur, sa nu uiti ca de fapt are nevoie de iubirea ta, de atentie, de o imbratisare, de un zambet, de multa rabdare. De ce nu am fi la fel de empatici cu partenerii nostri?

Trebuie sa fii insa capabil sa iubesti omul, nu eticheta. Daca te-ai indragostit de o poza, de o figura frumoasa si nu de felul de a fi al cuiva, atunci e posibil sa ti se ia de tot la un moment dat si sa nu se poata face nimic. Trebuie sa iubesti firea, rasul, delicatetea, puterea, imbratisarea, vorbele, curajul, felul de a a-ti povesti ceva, de a vedea lumea.

Un studiu pe care l-am mai citat arata ca fericirea in cuplu nu depinde de compatibilitatea cu partenerul, ci de asteptarea ca partenerul sa faca relatia sa functioneze. Cei mai nesatisfacuti de relatiile lor sunt cei pasivi, cei care se plang ca partenerul nu le spune niciodata ce vor sa auda, nu ii asteapta acasa asa cum ar vrea, nu le propun niciodata sa faca nu-stiu-ce, nu fac nu-stiu-ce-altceva. Lista poate continua la nesfarsit. Reactiile lor la aceste asteptari neimplinite sunt reprosuri si o atitudine de bosumflat care ar enerva pe oricine.

Realitatea e ca nimeni nu va face tot ce iti doresti tu, niciodata. Poate ti se va parea asa la inceput. Posibil ca el/ea sa faca eforturi mari sa te surprinda o perioada de timp sau e posibil sa ti se para tie ca tot ce face e exact ce trebuie. Insa pe termen lung motivatia de a face totul sa mearga dispare. Culmea, tocmai atunci cand e mai mare nevoie de aceasta motivatie pentru ca atractia fizica se dimineaza. Ce poti face? Sa iti regasesti motivatia.

Fara a fi vreun monument de intelepciune sau un consilier de cuplu, fara a fi un model de succes sau vreo scriitoare premiata, eu as vrea sa va impartasesc modul meu de a-mi face ziua mai buna, viata mai frumoasa. Nu e o reteta complicata, e un lucru de bun simt. In relatia de cuplu si in celelalte relatii, ma intreb mereu daca pot sa ajut cu ceva. Poate ca omul ar zambi in sfarsit daca cineva i-ar oferi o cafea cand e incruntat dimineata (desi te gandesti intai ca ti-ar placea sa iti ofere cineva tie una). Poate e nevoie sa intrebi simplu si sincer “Cum te simti?” si “Pot sa te ajut?” sau poate ca are nevoie de un moment de liniste. In loc sa astepti un sarut sau o imbratisare, sa o ceri. Data viitoare poate chiar vine fara sa o ceri. Si daca nu, tot e ok. Mi se pare ca o atitudine activa, de a fi empatic cu lupta fiecaruia cu timpul si stresul ii face si pe oamenii din jur sa fie mai buni. Bunatatea aduce bunatate. Nu imi iese intotdeauna, am zile in care tot vreau sa imi ucid sotul sau prietenii si colegii, dar am si multe zile in care reusesc sa transform o situatie tensionata intr-una pozitiva. Mi se pare maginific de cate ori reusesc, e o mare victorie. Decat sa ma cert cu sotul cand suntem obositi, prefer sa ii spun ca il inteleg, eventual sa ies cu copilul in parc ca sa il las sa doarma (asta e cel mai de pret cadou!).

Recent am citit Sfaturi pentru o casnicie fericita pe CrestinOrtodox.ro, un loc in care nu as fi crezut vreodata ca voi gasi un text cu care sa fiu de acord. Invatatura crestina, mai ales cea ortodoxa, este atat de misogina incat ma enervez numai cand imi aduc aminte de slujba de cununie. Insa de data asta e un text scris de un om inteligent, adaptat la vremurile noastre, iar sfaturile unui om inteligent, indiferent de profesie sau de religie te pun pe ganduri.

Pentru a avea o căsnicie fericită trebuie mai întâi să vrei cu tot dinadinsul acest lucru. Din experiență vă spun că soții vor mai curând dreptate în familie decât fericire. (…)

Reușita căsniciei depinde de măsura împlinirii personale, iar măsura împlinirii personale este dată de măsura capacității sacrificiului de sine, a jertfelniciei.(…)

Soluția ar fi, ca cei doi să-și cunoască foarte bine putințele și neputințele și să se ajute reciproc în a și le depăși. În care caz, fundamentală este înțelegerea. Să arăți celuilalt înțelegere.

Desi spre final, Parintele Constantin Coman face niste afirmatii cu care nu sunt de acord despre firile barbatesti si femeiesti, despre natura barbatului de a stapani femeia si natura femeii de a se supune (asa cum spuneam, teoria crestina este de un misoginism pe care eu nu o sa il accept in vecii vecilor. Amin!), in rest sunt foarte de acord cu spusele lui. Eu cred ca in vremurile noastre, poate domina si femeia in cuplu sau sa existe egalitate, nu mai traim in pariarhat. Fiecare cuplu are dinamica lui si trebuie respectata. Revenind insa la tema discutiei, in cuplu, multi se cearta si sunt convinsi ca au dreptate. Ca si cum aceasta e valoarea suprema! Am fost chiar in situatia neobisnuita in care un cuplu pe cale sa se desparta imi cerea sa particip la “judecata” si sa spun cine are dreptate. Numai ca dreptatea nu are legatura cu relatia, asa cum nici scorul nu se tine in familie (cel putin in alea pe care le stiu eu), decat daca vrei sa ai tabere, adversari.

Cu atitudinea altruista exista riscul sa simti ca nu se intoarce nimic la tine. Se poate. Se te simti luat de fraier si sa nu ti se para. Nasol. In acest caz, eu nu vad cum poti face echipa cu acea persoana. E poate un test. De cele mai multe ori insa, sunt sigura ca vei simti imediat ca revine la viata o armonie pe care o uitasesi. La toate cuplurile fericite pe care le stiu, cel putin unul dintre ei, in cazul fericit chiar amandoi!, au aceasta capacitate de a-l intelege pe celalalt. De a tine cu el. De a vedea intai ce face bine, inainte de a observa ce face gresit sau insuficient. Daca invidiati anumite cupluri si vi se pare ca acolo nimeni nu se cearta cu nimeni, aflati ca de fapt secretul e altul. Sa spui mai mult “Bravo” decat “Tu nu faci niciodata asta!”.

Oricat ar fi de greu sa nu te gandesti intai la tine, asa cum iti vine de fapt, incearca sa faci acest exercitiu. E foarte posibil ca numai reactiile pe care le primesti cand esti generos si intelegator sa fie destul de satisfacatoare incat sa uiti ca tie nu ti-a facut nimeni cafeaua azi si nici nu ti-a zis ca esti frumos si destept/frumoasa si desteapta. E ok. In timp, vei vedea in ochii celorlalti complimente si mai frumoase.

Sursa poza cuplu: Shutterstock

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply
    AYGUN
    22/09/2016 at 10:58 AM

    Eu zic ca cineva sa urmareasca seminariile astea ale lui Mark Gungor , dar sa le urmareasca cu partenerul / partenera alaturi. Cata vreme nu vom realiza ca suntem diferiti din multe puncte de vedere ( barbatii de femei ) , un mic exemplu , creierul femeii are zona numita Corpus Callosum mai densa cu 10% decat la barbati. Acest lucru o face multitasking. Poate sa faca manacare , s avorbeasca la mtelefon , sa scrie ceva pe laptop si naiba stie ce .
    Ei bine barbatii Pot face UN SINGUR lucru ok dar pe rand.
    Ia faceti un studiu si vedeti de cate ori o femeie vorbeste la telefon , bea cafeaua , scrie un mail si mai si semneaza naiba stie ce. Eu l-am facut si i-am demonstrat sotiei ca asta e diferenta dintre noi. Daca aici mai adaugam si EMOTIA. Femeile sunt mai emotive ca si barbatii , Traiesc orice lucru prin prisma emotiilor , Tacamul e Complet.

    Barbatii ? Sa mai zic ?

    Alan Pease are o carte superba numita , De ce barbatii se uita la meci si femeile in oglinda ?

    Mark Gungor prima data :

  • Reply
    AYGUN
    22/09/2016 at 11:22 AM

    Si sa nu uitam de Alan Pease .

    https://www.youtube.com/watch?v=1yQ1BcT5flw

    Daca fiecare cuplu ar stii 10% din aceste informatii , rata divorturilor ar fi redusa cu cel putin 30-40%

  • Reply
    andressa
    22/09/2016 at 11:55 AM

    Va recomand si eu un video:

  • Reply
    AYGUN
    22/09/2016 at 1:02 PM

    Intrebarea mea catre tine , Crezi ca noi suntem Liberi ? Avem Libertate ?
    Ce zici ? 😉
    Problema mea este ca nu prea am timp de scris , desi cochetez cu ideea de a scrie o carte.

  • Reply
    Miruna
    26/09/2016 at 10:20 PM

    mai întâi oferă și apoi vei rămâne uimit de cât ți se va întoarce. Sau, desigur, se poate și ca soțul să se mulțumească să nu-și calce niciodată cămășile să găsească mereu mâncare caldă și să nu ducă niciodată gunoiul :)))

  • Reply
    Ioana
    10/10/2018 at 11:19 AM

    A zis cineva odata ca secretul intr-o relatie e ca ambii parteneri sa dea intotdeauna 60% de la el si sa astepte 40% inapoi de la celalalt.

    Eu sunt de acord. Daca esti in relatia potrivita primesti si mai mult de 40%, iar daca nu, stii ce ai de facut.

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline