IUBIM

Paradoxul iubirii: noi iubim burtosi, ei fug de grase

Cei mai iubiti barbati pe care ii stiu au numeroase calitati, dar frumusetea nu se numara printre ele. Cand ma gandesc la barbati dupa care multe femei suspina, imi vin in minte multe nume si imagini: ei sunt poate cam burtosi sau grasuti sau cam scunzi, fie vorba intre noi. Nasosi. Cam trecuti. Cu inceput de chelie sau fara par de-a dreptul. Tenul nu le-a fost niciodata perfect, sunt ridati sau cu niste cosuri. Cu ochi cam de broscoi. Sau un ochi mai mic si unul mai mare. N-au dantura perfecta. Practic, n-ar putea fi intr-o reclama la lame de ras. Dati-mi voie sa imi exprim in continuare punctul de vedere pe aceasta tema in calitate de femeie heterosexuala, singura ipostaza din care judec acest lucru.

Femeile ii vad altfel pe ei. Ce bland e! Ce amuzant e! Ce destept! Ce iubitor! Ce interesant! Ce erudit! Ce ambitios! Ce ochi are! Ma face sa ma simt in siguranta!

Nu ma refer acum la cliseul care poate va vine in minte, ca unele femei s-ar culca si cu un porc daca i-ar oferi standardul de viata pe care si-l doresc. Nu. Ma refer la interes autentic, fluturii in stomac pe care ii simti si pe care poate ii marturisesti unei prietene. Noi nu ne indragostim (doar) de fotomodele. Ne plac oamenii frumosi? Da. Oftam cand il vedem pe Adam Levine fara tricou? Da. Dar ne putem indragosti cu adevarat si de Billy Crystal? Da. Categoric.

Ei cauta ambalajul perfect. Am vazut barbati dezamagiti, raniti, singuri de mult timp, care aveau in jur femei pe care le etichetau cu amaraciune: “Imi place de ea, dar e cam grasuta, nu cred ca e genul meu”, “Cutare e simpatica, e desteapta, dar e atat de inalta, nu pot sa ies cu ea” s.a.m.d. Nimic altceva nu mai conta. Le admirau de la distanta pe cateva femei cu fizic demential, unele la fel de atragatoare ca si cele cu care au avut relatii nefericite pentru ca nu aveau nimic in comun, “dar ce frumoasa era!”. Nu zic ca faceau ceva gresit, a te indragosti de cineva este ceva ce nu poti controla. Se manifesta niste aspiratii pe care le-ai construit, le-ai interiorizat de cand te-ai nascut pana in prezent. Cum arata mama ta, cum ai fost crescut, cum te-ai indragostit prima oara, ce filme ai vazut, cum arata invatatoarea ta, primul porno vazut, felul in care te vezi tu in oglinda. Naiba stie. E ceva ce nu poti controla. Ai crede ca e ceva evolutionist: cautam parteneri cu gene bune, simetria e semn de sanatate, un corp bine proportionat si atletic inspira acelasi lucru. Si totusi, noi femeile, tot oameni, da?, nu vedem lumea la fel. Desi avem acelasi implus de a perpetua specia. Nu e ca si cum nu apreciem un om cu fizic fara cusur, dar ceva ne facem sa trecem peste multe defecte fizice. Oare ce se ascunde in spatele acestor alegeri? Lumea in care am trait, ce am invatat ca e bine sau rau. (Se pare ca vrem statut social, dar eu cred ca nici asta nu e 100% valabil. Vedem dincolo de ambalaj.)

De cand ma stiu femeile au fost judecate dupa cum aratau. Chiar si daca vorbeam de o telefonista sau o profesoara: era important sa fii frumoasa, orice altceva era secundar. Si eu am primit complimente sau reprosuri aproape numai in legatura cu aspectul meu. Cand eram inca mica, mica si conta numai ce auzeam acasa eram convinsa ca sunt normala, frumoasa chiar, amuzanta. Dar am iesit in lume si am aflat surprinsa altceva.

La bloc, discutiile despre cine are sanii mari si cine ii are mici se desfasurau pe ore intregi, zile in sir. Si baietii laudau calitatile fizice, mai ales daca erau expuse corespunzator, un decolteu adanc, pantaloni foarte, foarte scurti, rochii mulate etc, dar si fetele dezbateau chestiunea intens. La scoala au fost la moda clasamentele. Colegii sau toata clasa participau la un sondaj scriind pe biletele numele fetei pe care o considera a fi cea mai frumoasa din clasa. De-a lungul adolescentei, toate fetele din jurul meu au pus pe planul al doilea orice calitate si abilitate, fie ca erau olimpice la romana sau chimie, cantau la pian sau chitara, stiau sa faca brose sau sa picteze pe tenisi, vorbeau limbi straine impecabil: pentru ele conta doar ca nu sunt suficient de slabe si se chinuiau sa micsoreze distanta pana la greutatea ideala. Uneori nu era vorba doar de greutate, incercau prin zeci de trucuri sa mascheze tot felul de “defecte” inchipuite sau mult exagerate. “Am ochii prea apropiati”, “Am parul prea rar”, “Am nasul prea lat”, “Port un numar prea mare la picior”, “Am picioarele prea scurte” – cam asa oftau ele, resemnate, constiente de limitele lor. Nu stiu daca le spunea vreodata cineva ca au simtul umorului, ca sunt talentate la ceva. Subiectul permanent era imperfectiunea lor fizica. Eu insami am trecut prin acelasi calvar. Chiar daca mama imi spunea ca sunt cea mai frumoasa si cea mai desteapta, era suficient sa ma respinga un baiat care imi placea, sa aud o ironie sau sa ma marginalizeze fetele, toata increderea in mine se prabusea. Ma vedeam in oglinda ca la Casa Groazei, cu anumite parti ale corpului supradimensionate, ca un monstru.

Despre baieti se vorbea altfel. Asa cum fetele erau supranumite “Grasa”, “Slabanoasa”, “Tzatzoasa”, “Lungana”, “Cracanici”, “Ochelarista”, “Balena” si asa mai departe, baietii erau “Haiosul”, “Desteptul”, “Golanul”, “Fotbalistul”, “Tupeistul”, ba chiar obezul de la bloc era alintat cu numele “Bursucul”.  Nu discuta nimeni despre cum aratau ei. Ei aveau diverse forme, nu coborase niciunul de pe podium, dar nu exista acest subiect de discutie. (Asta e motivul pentru care ca femeie adulta am o mare placere in a “obiectifica” barbatii, asa cum traditional li se intampla femeilor, e felul meu de a-mi arata furia adunata in copilarie si adolescenta.)

Desigur, nu a transformat pe nimeni numai gasca de la bloc sau colegii de clasa. A contat si ce auzeam acasa. Si ce vedeam in general, pe strada, in carti, reviste si emisiuni TV. Conteaza ce vezi si auzi si la bunici, cum e lumea in general. Exista o cultura a frumusetii feminine, o industrie uriasa bazata pe ea, si nu de ieri, de azi, ci de pe vremea Cleopatrei, ba si mai si, de cand ele aveau nevoie de ei sa ii apere de animale salbatice si sa vaneze. Cand ne gandim cat s-a schimbat insa lumea de atunci, e greu de acceptat ca acest lucru a ramas la fel. Este o nedreptate sau mai bine spus o anomalie care nu foloseste nimanui. Un rautacios ar putea spune ca numai uratele au de pierdut, dar realitatea este ca nu numai o “urata” nu isi poate gasi fericirea, ci si un barbat poate rata persoane cu care ar fi fericit, implinit, se poate dedica unor relatii cu femeia “frumoasa” (dupa standardele cuiva), fara sa aiba satisfactiile pe care o relatie potrivita i le poate aduce. Poate te indragostesti de un ambalaj, dar duci apoi o viata cu omul din interior. Plus ca ambalajul se deterioreaza in timp.

Foto: Fotounion.

 

 

You Might Also Like

19 Comments

  • Reply
    Bella
    26/08/2016 at 9:13 AM

    Ce-mi place articolul asta si cum ai punctat fiecare aspect! 🙂 Uneori, chiar si eu ma intrebam cand vedeam pe strada fete frumoase cu ditamai burtosii, oare ce cauta impreuna? Ele super frumoase, finute, dragute, ei taman’ invers. Nu stiu ce sa zic, dar e clar faptul ca fiecare om are frumusetea lui interioara, pe care noi, cei din exterior, nu suntem intotdeauna dispusi si suficient de interesati pentru a o descoperi.

  • Reply
    Copila blonda
    26/08/2016 at 9:33 AM

    Eu chiar cred ca exista interes sincer si fluturi in stomac pentru contul lui bancar si fonctia inalta, mai degraba decat pentru umorul sau de calitate. Ceea ce cautia, aia gasesti.

    • Reply
      andressa
      26/08/2016 at 11:18 AM

      Nu e asa. Hai sa punem asa problema: vezi 10 barbati pe strada. Unul iti place. Are ceva, un zambet. Nu are 185cm inaltime, nu are muschi ca un poloist, nu are dintii perfecti. Iti place. Nu stii inca nimic despre el. Din cei 10, cel care iti place nu e cel mai frumusel. Get it? Pana la bani, pana la altceva, este acel ceva. Poti trece peste burta.
      Barbatii vor alege mereu cea mai frumoasa fata dintr-un grup. Chiar daca au ocazia sa stea de vorba cu toata din grup si constata ca alta e mai potrivita pentru ei.

  • Reply
    man
    26/08/2016 at 1:21 PM

    Come on..Andressa! Vorbeste idealismul din tine sau experienta(putina sau multa)de viata?
    Nu cred o iota din ceea ce spui iar daca exista exceptii acelea confirma regula. Tare as vrea sa vad indragostita de un grasutz cu ceva inceput de calvitie sarmanul si fara un sfant in buzunar. Pun pariu ca treci pe langa oameni de acest fel si nici macar nu intra in campul tau visual. Probabil daca s-ar da jos dintr-un Mercedes si ar fi un galant, in sensul ca s-ar tine de capul tau destul timp oferindu-ti mici cadouri, floricele,,bla..bla..bla.. cred ca poate te-ai uita la el. Ma intreb ce ar zice anturajul tau daca te-ar vedea la bratul tipului de care tocmai ti-am zis( varianta fara Mercedes). Apreciez “umanismul” tau dar sunt in total dezacord cu lipsa realismului.
    Iti urez succese la grasuti cu putina chelie, cu achi nu chair perfecti si asemenea dantura. Prea crezi ca viata e un basm.. Desteptarea. e dimineata Andressa.

    • Reply
      andressa
      26/08/2016 at 1:25 PM

      Nu exista o definitie a omului care sa iti placa, nu am zis ca doar de grautate este vorba, ci ca oamenii cu care ai lucruri in comun pot fi de toate marimile si formele. Daca i-as alinia pe toti fostii mei prieteni, ai observa ca nu seamana intre ei. Mai mici ca mine, cu mult mai mari, inalti si mai scunzi ca mine, slabi si grasi. Pentru ca literalmente, m-a atras la fiecare dintre ei altceva decat fizicul. Totusi, pentru fiecare dintre noi partenerul trebuie sa arate “bine”, dar asta e o treaba foarte subiectiva. Adica o femeie poate sa vada la partenerul ei “cel mai misto tip” si daca e stramb, ca pentru ea conteaza ochii, de exemplu.
      La barbati, parca mai mult conteaza cum arata doamna si ce cred altii despre asta. Daca nu se uita toti dupa ea, parca nu e destul de frumoasa.

    • Reply
      Miruna
      26/08/2016 at 3:19 PM

      @MAN, eu am o prietenă -bunăciune gravă, genul fotomodel: înaltă, cu ochii verzi și păr blond, tot ce-i trebuie (plus brains, că doar de aia e prietena mea 😛 ) Avea la un moment dat un prieten (iubire mare de tot) pe un tip mic și gras. Dar gras, frate, nu glumă. Și îmi zicea că e obișnuită ca lumea să se uite ciudat la ei ca și cuplu. Odată erau în metrou și îmi povestea cât de debusolați se uitau cei din jur. Cică, probabil când îi vedeau în oraș sau în mașină, își spuneau că precis el e plin de bani. Dar la metrou? :)))

  • Reply
    Diana
    26/08/2016 at 1:27 PM

    Foarte adevarat! O femeie chiar trece cu vederea unele (mai multe) defecte fizice, in vreme ce pentru un barbat net superior ramane ambalajul.
    Foarte frumos si bun articolul! Felicitari!

  • Reply
    Raluca Ioana
    26/08/2016 at 3:51 PM

    Explicatia e mult mai simpla: barbatii din Romania, ca aspect fizic, sunt mai degraba „average”, au o constituție și un aspect fizic care lasa de dorit, sunt burtosi sau prea slabi, prea mici de inaltime, fara par sau cu probleme denatre, in timp ce femeile sunt, in medie, deosebit de frumoase. Deci, pentru femei, este strict o problema care tine de lipsa de optiune in ceea ce priveste alegerea partenerului. Nu mi-as fi dat seama de aceasta realitate „romaneasca” (si est-europeana, de fapt) daca nu as fi locuit pentru o perioada mai lunga in Canada. Acolo lucrurile stau, in mare, fix pe dos: barbatii arata bine, sunt echilibrati din punct de vedere al constitutiei, se ingrijesc foarte bine (ten, par, dantura etc) si merg destul de des la sala. Iar femeile sunt urate. In afara de est-europence, pe care le poti identifica dintr-o mie, restul femeilor de acolo (canadience, americance, asiatice, negrese, indience etc) sunt urate. Iar situatia pe care o descrii in acest text este fix invers.

  • Reply
    Patric
    26/08/2016 at 4:22 PM

    Uite aici un clip educativ despre gindirea masculina: https://www.youtube.com/watch?v=qqXi8WmQ_WM

    Pare ciudat, dar e despre ce ai scris si tu 🙂 De asemenea, probabil nu vrei sa-l asculti la boxe 🙂

    • Reply
      andressa
      26/08/2016 at 8:56 PM

      :)))))))) unde ai gasit acest clip?!

  • Reply
    Ciprian
    26/08/2016 at 5:41 PM

    “Cand ne gandim cat s-a schimbat insa lumea de atunci….” – poate ca lumea nu s-a schimbat atat de mult pe cat vrem noi sa credem. Traim mai mult si avem camera mai buna pe smartphone dar in rest s-ar putea ca lucrurile sa nu fi evoluat prea mult. De la stadiul de euglena si pana la maimuta iar apoi la homo sapiens, evolutia s-a intins pe o perioada ceva mai lunga de 2000 de ani 🙂

    Femeia este cel mai important lucru de pe planeta deoarece ea este cea care naste, care de viata, care asigura specia de urmasi. Ea este cea care decide cand si daca da viata. Si pentru a putea face acest lucru in conditii optime, are anumite nevoi care pot fi satisfacute atat de un mascul precum Adam Levine cat si de Bursucul. Nu neaparat in acelasi mod insa rezultatul poate fi acelasi.

    Barbatului nu trebuie sa-i asigure femeia nevoia de siguranta, de exemplu. Natura a facut in asa fel incat l-a inzestrat pe mascul cu niste capacitati care-i permit sa-si asigure singur acest lucru. Barbatul e cel care se duce la vanatoare si se lupta cu “balaurii” pe care dupa ce-i rapune se transforma in hrana necesara supravietuirii. Oare daca ar fi fost dotat cu aceleasi capacitati ca si femeia, n-ar putea sa evalueze gresit inamicul adica balaurul iar o secunda de ezitare i-ar putea fi fatala? Si atunci nu e natural sa-si aleaga o femeie cu solduri si sani sanatosi (nu spun “mari” deoarece e subiectiva treaba) care poate sa asigure urmasului o viata intrauterina buna si o sursa de hrana sanatoasa urmasului?

    • Reply
      andressa
      26/08/2016 at 8:53 PM

      Habar nu am ce sa iti raspund. Serios.
      toata treaba asta cu masculul care nu stiu ce vaneaza… Eu ma refer la alte repere. In lumea mea, oamenii merg la scoala, apoi la birou, castiga toti bani. De multe ori ea castiga mai bine ca el. Totusi ele se uita si la urati, ei nu. Nu e vorba de statut, asa se indragostesc oamenii. Treaga cu genele si instinctele mi-e foarte neclara.

  • Reply
    F.
    26/08/2016 at 8:35 PM

    Prima mea mare iubire era un tip foarte, foarte dezavantajat fizic, dar avea o inteligenta si o sensibilitate fascinante. Si am fost absolut nebuna dupa el. Dar a fost o exceptie- in prezent pot fi asa de fascinata de un barbat numai daca are pachetul complet: inteligemta peste medie, cultura, sensibilitate si frumusete fizica (sau ce percep eu ca fiind frumusete). Restul…iubiri mai degraba caldute decat nebune.

    • Reply
      andressa
      26/08/2016 at 8:49 PM

      Te cred. Oamenii zic “femeile se uita la statut” si ignira faptul ca sunt n exemple de iubiri in care statutul “uratului” era egal sau inferior femeii. uneori, chimia e chimie.
      si eu am iubit un stramb candva, daca ar fi fost femeie i s-ar fi spus “Quasimodo” :)) , dar ca barbat nu a primit porecla de-asta jignitoare, in fine, dar m-a atrat personalitatea lui, era inteligent, sensibil, empatic, creativ. S-a dus naibii, ca o iubire a tineretii, dar ma intreb daca o fata in locul lui ar fi avut bucuria de a trai astfel de povesti, de a se simti dorita si iubita. nu cred. versiuni feminine ale lui stau singure ani de zile, virgine unele, triste, traind numai iubiri neimpartasite.

      • Reply
        F.
        26/08/2016 at 9:10 PM

        Mi-a povestit cineva despre o tipa uratica care intra in orice camera ca o regina si toti barbatii erau in limba dupa ea. Si stiu femei grasute sau mai uratele care au norocul unui partener foarte iubitor. Deci cred ca si “uratele” au o sansa. Eu care sunt frumoasa (dupa cum imi spune toata lumea) si am si alte calitati (obiectiv vorbind) am parte de mult mai multe dificultati in a gasi implinirea in iubire. Viata e foarte ciudata.

        • Reply
          andressa
          26/08/2016 at 9:16 PM

          Sa stii ca e ciudata. Si eu am o proetena, demult chiar scrisesem despre ea, frumoasa si mega desteapta si amuzanta, ca doar e prietena mea si avem lucruri in comun! Haha, si nu gasea un barbat normal. Adica nu intelegeam cum sa aiba atata ghinion dar tu zici bine, pe multe ni le facem cu mana noastra.

          • F.
            26/08/2016 at 10:07 PM

            Oricum, felicitari pt un articol bine articulat si… Stop my life, I want to get down! :)))

  • Reply
    Ana
    30/08/2016 at 9:11 AM

    “Când mă gândesc la bărbaţII după care multe femei suspină” 🙂 :*

    • Reply
      andressa
      30/08/2016 at 9:49 AM

      Imi pare rau, dar nu e o greseala acolo. Citeste “barbati” fara a fi articulat, nu ti se pare ca are sens? Mie mi se pare ca are. Asa am vrut sa scriu, asa am scris, desi de alte ori am scapari, scriu repede si mai scap litere. Acum asa am vrut sa scriu.

    Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline