IUBIM

Din dilemele omului modern. Unde cunoști pe cineva dacă ești singur?

“Andreea, trebuie neapărat să mă ajuți să cunosc pe cineva!”, mi-a zis o prietenă acum două zile. O prietenă frumoasă, de 500 likes la o poză cel puțin, amuzantă, cam tot ce căutăm când căutăm. Povestea clasică: toată ziua la birou, ieșit în oraș cu aceiași vechi prieteni, n-are unde să cunoască oameni noi, să flirteze, să știți voi. Pe Facebook? Nici să nu aud, eu cel puțin, pe fostul soț l-am cunoscut pe Facebook, mi-a ajuns cu rețelele sociale! 🙂

Deci cum ieși din bula ta? Veșnica problemă.

Unde dracului sunt bărbații? , întrebam eu, deloc elegant, mă iertați, frustrată, în 2011, într-un post pe blog. Sute de comentarii și zeci de emailuri am primit atunci! 🙂 Încercam să o ajut pe o prietenă de 27 de ani să cunoască bărbați și constatam cât de greu este.

După ce am divorțat (și am făcut și terapie ca să mă adun), m-am lovit fix de aceeași problemă. M-am trezit înconjurată de oameni obosiți după un job de 10 ore, zero viață socială, iar ieșirile în oraș, cel puțin până atunci, pentru mine însemnau un vin băut cu alte femei care vorbeau despre grădinițe și școli. Sau despre reduceri la pantofi. Pe la 10 seara tuturor ne era somn. Toată lumea părea căsătorită sau logodită, dacă nu chiar în relații și mai complicate, cu soție și amantă!, deci clar nu era loc și de mine.

Când am început să merg în unele weekenduri la munte, ca să nu mă urc pe pereți când fetița mea era la tatăl ei, iar eu singură acasă, am cunoscut o mulțime de alte femei divorțate. Și ele plecau în excursii ca să uite de diverse probleme, ca și mine, dar și ca să cunoască alți oameni. Surpriză însă, cunoșteau tot divorțate, nu divorțați, hahahaha! Aparent ei încearcă în alte părți, nu știm noi unde.

Eu am avut totuși noroc, prietenii mei m-au invitat în oraș des și așa am cunoscut mulți oameni noi. Dar ce faci dacă n-ai un astfel de grup?

Nu ofer un răspuns aici, ci două întrebări și invitația de a participa la o întâlnire de oameni single. 

Întrebările mele pentru voi sunt:

Unde cunoști oameni când în viața ta se întâmplă doar muncă și stat la coadă la Mega?

Tu ai participa la o întâlnire sau cunoști pe cineva care ar veni? 

 

Știu locul perfect să bem un vin. Hai că se poate! 🙂

You Might Also Like

12 Comments

  • Reply
    Cornelia
    05/10/2018 at 12:27 PM

    Daca iti faci un scop din asta, nu o sa iasa. Mie asa mi s-a intamplat. S-a intamplat cand ma asteptam mai putin. Iti dau un exemplu: am observat acea privire a unui barbat adresata mie si numai mie (confirmata ulterior) cand eram imbracata cu un pulover lalai, blugi prea mari, espadrile, fara pic de machiaj, intr-o bodega, ce-i drept boema, pentru corporatisti rebeli, dupa orele de program. Eram intr-o perioada gri, de tarare, de la o zi, la alta. De multi ani, de neiubire. M-a rascolit privirea aceea dar nu s-a intamplat nimic. Dupa cateva luni, ne-am reintalnit, la un eveniment mai formal si organizat, eu, tot fara machiaj (nu aveam motivatie, eram resemnata, nu doream sa atrag pe nimeni), imbracata ca o tantica cu 10 ani mai mare decat mine. Am schimbat cateva vorbe, am facut cativa pasi si m-am indragostit iremediabil. Am gasit amandoi, mai mult eu, niste pretexte sa ne mai scriem cateva mailuri, sa vorbim la telefon, chiar sa ne vedem, dar totul era, in aparenta foarte impersonal si detasat. Cateva aluzii, au fost strecurate, privirile nu au putut minti de fiecare data, anumite gesturi pe care ne straduiam sa ni le reprimam. Si m-am oprit. Nu i-am spus direct ce simt. Asa am fost crescuta. Femeile nu fac primul pas. Iar el, pentru ca este atat de inteligent (inclusiv emotional), a inteles si a facut primul pas naucitor de minunat si direct. Iar acum ne traim dragostea, cu energie, cu exuberanta. Am vrut sa subliniez ca atunci cand e sa se intample si viata sau divinitatea are un plan cu tine, se intampla. De fiecare data cand am trait o poveste de dragoste, a inceput neasteptat si a evoluat fara nicio fortare. Cand am aranjat, planuit si cautat proactiv, cu un scop, a iesit un dezastru. Deci poti sa cunosti pe cineva si in gondola care te duce pe Postavaru, sa faci o coborare pe Drumu Rosu. Acea privire razbate si prin ochelarii de schi. Succes!

    • Reply
      andressa
      08/10/2018 at 8:47 AM

      Sunt de acord, intr-un fel. Cand se intampla , se intampla. Dar ce faci daca nu ai nici aceste mici ocazii, o iesire formala sau nu, dupa program? Ce faci daca lucrezi mai mult singur sau cu 2-3 colegi si apoi fugi acasa unde te asteapta copilul? Nu pot sa cred ca nu-i dai un branci lui Cupidon, totusi. Macar sa iesi din casa, sa te vada cineva. Nu inseamna ca iti propui cand iesi din casa sa te indragostesti, dar creezi macar o ocazie.

  • Reply
    maddy
    08/10/2018 at 2:17 PM

    buna intrebare. nu stiu….probabil de aia multe cunostinte de-ale mele sunt singure pe la 33-37 ani, desi sunt persoane perfect ok, educate, cu un job bun, etc. nu ai unde sa cunoscti alti oameni cand viata ta e casa-job-somn-repeat. daca ai pierdut ”trenul” de casatorii de la 24-27 ani sau ai divortat intre timp si vrei sa cunosti pe altcineva esti intr-un fel de gaura neagra. evident nu te poti duce in baruri cu un tricou sa scrie SINGURA pe tine…o varianta ar fi sa cunosti pe cineva prin prieteni comuni dar si asta e greu daca nu apuci sa iesi din casa (rutina…). cred ca e o pereche pentru oricine, dar ar fi bine sa apara mai devreme decat mai tarziu.

    • Reply
      andressa
      08/10/2018 at 2:28 PM

      Asa e, intri in rutina, apoi cred ca devine din ce in ce mai greu sa iesi din ritmul tau, pana la urma o relatie e un efort, e o permanenta negociere.

  • Reply
    Cornelia
    08/10/2018 at 6:23 PM

    Evenimentul formal era o conferinta organizata de compania la care lucrez. Deci evenimentele de genul asta, pot fi ocazii bune de a cunoaste pe cineva. Sau conferinte de parinting, de programare neurolingvistica, de dezvoltare personala. Si acolo il poti cunoaste pe el.

    • Reply
      andressa
      09/10/2018 at 2:04 PM

      Oho, lucrezi la o companie care organizeaza conferinte. Sa stii ca sunt oameni care nu au nici asemenea ocazii, lucreaza, sa zicem, la o librarie. Sau la o firma mica, doar cu 4 angajati. In fine, sunt multe variante, important e sa apara omul potrivit la momentul potrivit.

  • Reply
    Anca
    15/10/2018 at 2:48 PM

    Eu daca as fi single, m-as inscrie la animite activitati dupa job sau in weekend, activitati care ma pasioneaza si unde as cunoaste oameni interesati de aceleasi lucruri. De exemplu, daca imi place sa alerg, ma alaturi unui grup de alergatori, daca imi place sa citesc, caut un club de carte, daca sunt interesata de protectia mediului si a animalelor, merg la intalniri de vegani sau fac voluntariat la un adapost de animale, daca imi place sa gatesc, fac niste cursuri de gatit. Asa e mult mai probabil sa intalnesc oameni noi care au celeasi interese si valori ca ale mele. E destul sa mergi o data pe saptamana si tot e ceva, plus ca te si distrezi si inveti ceva nou. Sau pur si simplu m-as imbraca dragut si mi-as scoate cainele la plimbare. E cel mai simplu mod de a atrage atentia si de a incepe o conversatie.

    • Reply
      andressa
      15/10/2018 at 3:37 PM

      Cam asa fac multi, asa e. Adica incearca prin cluburi de hobbyuri sa isi largeasca grupul de cnostinte. Dar sunt foarte multi oameni timizi la care totul merge foarte greu, asta e realitatea.

  • Reply
    A
    16/10/2018 at 1:09 AM

    Ideea e sa iesi din bula ta cu totul. Sa te inscrii la cursuri. Activitati. Sa mergi la o alta sala, poate. Sa faci lucrurile un pic diferit. Cunosc pe cineva care a cunoscut pe cineva la un curs de start-up.
    Interesant e când nu esti single si începi sa cunoști oameni noi. La o adică, exact când nu cauți. Cred ca cu cât esti mai disperat/a, asta se simte si îndepărtează oamenii.

    • Reply
      andressa
      16/10/2018 at 9:49 AM

      Da, da, ca-n reclama aia, fetele simt cand esti disperat. Si invers, la fel. Asa e, trebuie doar sa fii deschis, relaxat, nu incrancenat.
      Asta imi aduce aminte de un tip cunoscut la munte. Isi luase un an sabatic sa isi cunoasca sufletul pereche. Avea deadline deci! Avea o imagine clara despre ce cauta, o tanara de vreo 20-23 de ani, foarte sexy, si cum se apropia de finalul anului, era plin de ura, injura cam toate femeile, pentru ca nu reusise sa gaseasca tipa dupa portretul robot. Foarte interesant, erau in jur mai multe tipe singure, dar nici nu voia sa faca cunostinta cu ele. Stia deja ca toate sunt “mincinoase” si “dupa bani”. Asta trebuie sa fie un exemplu negativ pentru toata lumea, nu? Sa ai asa o schema clara despre cand si cum trebuie sa cunosti un om… Trebuie sa fii mai relexat.

  • Reply
    Cornelia
    18/10/2018 at 8:35 AM

    Cred ca ideea e sa iesi din rutina si bula, sa traiesti din plin si frumos, sa ai hobby-uri si pasiuni pe care sa le cultivi, sa nu-ti faci un scop in viata in a-ti gasi pe cineva. Asa vei emana feminitate, incredere in sine, multumire si siguranta si vei fi, garantat, irezistibila. Si poate ca cel cu care ti-ai incrucisat privirea, chiar doua secunde, si pe strada, se va intoarce si va face ceva ce nu a facut niciodata: te va aborda, din senin, si iti va cere numarul de telefon. Tu, incredibil, i-l vei da si el, si mai incredibil, te va suna. Daca nu crezi in “povesti” din acestea, care se intampla, oricat de scenariu de romance ar parea, iti raman siteurile de dating. 😊👍Care sunt mai riscante chiar decat abordatul pe strada…

    • Reply
      andressa
      18/10/2018 at 9:09 AM

      Da, si eu cred la fel. Ca nu trebuie sa fie un scop in sine si orice activitate sa fie un pretext. Nici nu te bucuri de ea, te vei plictisi, te vei frustra daca nu se intampla nimic… Plus ca nimeni nu isi doreste sa umple un gol si atat, adica sa simta ca un om cauta pe cineva si oricine e good enough. Trebuie sa se simta special, deci sa nu pari disperat sa te cuplezi.

    Leave a Reply

    %d bloggers like this: