Nu e obligatoriu sa fii fericit. Dar e de preferat. Si se rezolva

S-au facut suficiente cercetari in domeniu incat sa stim exact cum sa fim fericiti. Exista o rutina a omului modern care iti asigura un anumit nivel al hormonilor fericirii. Practic, e foarte greu sa nu iti iasa “cozonacul fericrii” daca respecti intocmai reteta:

• sport de cateva ori pe saptamana, iar un minim de 10.000 de pasi pe zi este recomandat
• sex de 11 ori pe luna (am citit undeva!)
• o alimentatie echilibrata (mananca inainte sa iti fie foarte foame, alege alimente putin procesate, cu putine exceptii, ca si organismul sa functioneze optim)
• somn (o medie de 8 ore pe noapte)
• timp petrecut cu oameni care te fac sa te simti bine (familie, prieteni, oameni cu care impartasesti o pasiune) pentru ca de la sentimentul de apartenenta si apreciere pornesc numeroase procese din organism; fara a avea stima de sine poti incepe sa ai probleme de sanatate, mentala in mod special, dar nu numai.

Desi ne nastem cu o predispozitie de a fi optimisti sau pesimisti, spre a fi echilibrati mental sau deprimati, se pare ca vreo 67% din nivelul fericirii este sub controlul nostru. Cum a ajuns cineva la acest raport? Eu citez un articol din Psychology Today, intitulat foarte misto “Can happiness be genetic?” care la randul lui citeaza un studiu legat de “gena fericirii / depresiei”, adica nivelul unui hormon si modul in care el se transmite de la o generatie la alta.

Am simtit-o pe pielea mea. Cand vedeam ca ma scufund, ca nu mai merge nimic bine si ca mi vine sa fug in lume, mi-am pus un pic de ordine in viata. Ca o formula matematica, m-am imbracat mai frumos, am facut miscare, am inceput sa vorbesc despre lucrurile care imi plac in loc de ce ceea ce nu imi place, sa mananc mai bine. Am inceput sa fiu mai vesela. Problemele nu au disparut, dar mi s-a parut ca pot sa le fac fata.

Un studiu Harvard extrem de amplu prezentat intr-unul din discursurile mele preferate TED spunea ca fericirea depinde de relatiile fericite si satisfacatoare din vietile noastre. Indiferent de mediul din care provenim, de nivelul de trai sau de educatie, cu cat suntem mai integrati social si avem relatii realmente fericite cu cei din jur, partener, familie, prieteni, cu atat e mai probabil sa traim mai mult, mai sanatosi si sa ne declaram mai fericiti. Daca aveti 12 minute, ascultati discursul, e foarte interesant. Il gasiti pe blogul lui Victor Kapra. Fericirea are nevoie de disciplina, la fel cum dragostea are nevoie de antrenament, trebuie sa iti dezvolti inteligenta erotica.  Despre asta un alt discurs aici:

Desi concluzia ar trebui sa fie pozitiva, putem rezolva mai toate problemele cu putina minte, iata ca mie mi se pare de-a dreptul trist. Mi se pare ca tocmai am demonstrat medical ca nu e nimic boem in creativitatea unui artist defetist, in suferinta unui amant parasit, nimic de admirat in spleen. Exista doar o lipsa de disciplina si motivatie a autorului. Daca s-ar antrena pentru un maraton si ar manca mai multe fibre, probabil ca ar desena unicorni.

Descoperirile stiintifice ne demitizeaza toate trairile pe care le credeam unice si irepetabile, fenomene descoperite de noi si imposibil de explicat sau… vindecat. Stiti exprimarea: “Nimeni nu ma intelege”? Ei bine, nu numai ca intelegem foarte bine, dar chiar putem sa iti zicem exact cum sa scapi de starea asta. Tu intelegi?

In plus, descoperirile legitimeaza cele mai dure judecati la adresa celor scufundati in melancolie. Cu toata empatia de care ai putea sa dai dovada, mai poti mangaia pe cap un om nefericit cand stii ca de el depinde cam toata situatia? Cand stii ca in cel mai rau caz, are nevoie de medicamente, daca nu isi rezolva problemele cu niste decizii simple despre stilul de viata. Dureroasa concluzie. Exista desigur numeroase cazuri in care decizia de a urma un anumit stil de viata nu imbunatateste nici stima de sine, nici starea psihica generala. Acelea se pare insa ca sunt exceptiile, regula exista. Iar exceptiile au bineinteles alte solutii la indemana, iar sfatul unui specialist este probabil cel mai indicat de urmat. Pentru tine insuti si pentru societate, ar fi bine sa fii pe calea cea buna. Aplica reteta.

Un om fericit este mai sanatos si mai productiv. Costa mai putin. Munceste mai mult, mai bine, foloseste mai putin serviciile medicale. In studiul Harvard de care va povesteam, oamenii fericiti la 50 de ani, erau sanatosi la 80. Este deci

Totusi, avem si noi un drept de a fi tristi, nu? De a ne plictisi, de a dispera. Chiar daca putem sa ne “administram” un regim de viata anume ca sa iesim imediat din zona gri, nu neaparat neagra, parca e aproape ca si cum am administra un antidepresiv. Esti in doliu? Urmeaza reteta si o sa fii mai bine. Iubire neimpartasita? Urmeaza reteta si o sa iti revii.

Uneori, vrei doar sa iti plangi de mila, sa mananci inghetata, sa te ingrasi, sa fii suparat pe intreaga lume. Nu stiu ce crede Harverd despre asta, dar eu cred ca e un drept. Ar trebui sa fie in Constitutie. Cum americanii vorbesc despre dreptul de a-ti cauta fericirea, sigur trebuie respectat si dreptul de a-ti trai nefericirea.

Ia spune-mi, tu esti fericit?