Muzica si poezie moderna

Sunt o demodata cand vine vorba de muzica. Recunosc: cand sunt singura, destul de rar, ascult Alexandru Andries. Versurile ma topesc. Compozitorii au meritul lor, dar eu sunt cred mai mult fanii textierilor.

O alta placere vinovata, si spun asta pentru ca mi-e teama de oprobriu, este trupa Taxi. Nu prea e cool sa spui ca iti place Taxi, nu? Asa imi imaginez. Noroc ca nu trebuie sa imi mai fac probleme de-astea, am depasit varsta la care trebuia sa ma accepte sau la care voiam sa ma urmeze gasca. Phew! Asadar, ma gandesc cu dor la piesele “Cauta-ma”, “Te vad in toate femeile”, “Ea inca ma iubeste” si “Mi-e dor si doare”. Nu ma convinge vocea lui Dan Teodorescu, dar mesajul ma misca, mi se pare ca si-a rupt o bucatica din suflet si a ascuns-o printre note, ca el canta despre iubirea si suferinta lui. (Ceea ce imi aduce aminte de vorbele frumoase pe care le auzeam eu despre blogul meu in care unii spuneau ca ma gasesc pe mine, dar heh asta era acum 9-10 ani! Intre timp, mi-am pus si eu, ca toti oamenii mari, o armura. O dau jos des insa, zic eu.)

Am ascultat ultimul single Taxi aseara, e o colaborare cu Delia, “Atat de trist”. O melodie simpla, ca de obicei, dar cu o poveste care pare atat de reala incat simti regretul de cate ori auzi refrenul. Asta e talentul lui Dan Teodorescu (muzica si text), sa transmita foarte puternic o emotie autentica. Sa nu-mi spuna mie ca din carti a scris, nu-l cred. Nu e el nici Chris Martin, nici Adam Levine, nici Liam Gallagher, dar atinge o coarda.

Mi-ar placea sa am si eu acest talent, ca in 3 minute de text, muzica si imagine alb-negru sa spun o poveste frumoasa. Pentru ca si videoclipul este foarte potrivit.

Daca radeti de muzica mea, ma bucur intr-un fel. Poate ca v-am inveselit. Acum va las, ascult The Shins. Sunt ca The Beatles pentru mine.