Cum ar fi sa iti pui toata energia in ceea te pasioneaza cel mai tare? Cum ar fi sa crezi ca poti fi foarte bun, exceptional chiar, la ceea ce iti place? Sa investesti tot ce ai si poate si ce nu ai, dar iei cu imprumut de la prieteni, ca sa reusesti? Cum ar fi sa pariezi pe tine? Ar fi excelent.
Cu gandul asta am intrat in Mazilique Studio luni, la lansare. Cu gandul asta am si plecat dupa 2 pahare de vin (ok, poate trei) si niste gustari delicioase preparate de gazda, Cristina Mazilu. A gandit si a amenajat un spatiu pentru a fi perfect pentru proiectele ei: lansari, sedinte foto, experimente, intalniri, dar mai ales gatit, mult gatit. Nu e mare, dar e tot ce trebuie. Este bucataria visurilor oricarei persoane care se entuziasmeaza intr-un magazin cu mirodenii sau care isi face wishlist pentru ziua de nastere la… The Kitchen Shop. Eu sunt una din acele persoane.
Mi s-a parut ca Mazi avea emotii, desi era inconjurata de oameni dragi, pe care ii stia demult. Totusi, era ziua cea mare, ziua dezvaluirii, dupa atatea luni de masuratori, alegeri, crize, momente de “nu o sa iasa niciodata” si “nu mai am rabdare”. A fost bine.
Pentru mine, a fost seara “uite ca se poate”. Bravo ei. O cunosc pe Mazi de cand lucra in presa si s-a apucat sa faca briose. Cred ca au trecut 8 ani de atunci. Astazi este Chef Mazi si si-a lansat studioul dupa ce revista Good Food Romania, unde a fost redactor-sef si apoi publisher, s-a inchis. Desi regret ca nu mai exiosta publicatia in Romania, imi pare rau ca nu s-a intamplat mai repede pentru ca, evident, a fost momentul in care Mazi a decis sa faca ceva foarte curajos.
(UPDATE: si Chicineta a scris in aceiasi termeni despre marea lansare. Cred ca Mazi citeste si plange acum.)
Sentimentul de “uite ca sa poate” l-am avut si cand am citit un interviu cu Andrei Rosu dupa ce a traversat Canalul Manecii. Am asteptat cu sulfetul la gura sa termine Ultramaratonul si nu m-am indoit nicio clipa ca va reusi sa ajunga in timp util la final. Ceea ce face el m-a facut, printre altele, sa ma apuc si eu de sport. Si ma gandesc sa particip la un semimaraton. Poate nu anul acesta, nu ma antrenez suficient pentru cel din mai, dar o sa o fac si pe asta candva.
Oricine poate sa isi schimbe viata daca isi doreste mult asta. Uneori e nevoie de un moment de criza, “si acum eu ce fac?!”, alteori e suficient sa vezi ca altcineva a reusit sa isi implineasca visul. Sau doar de o dimineata in care te trezesti zambind si decizi ca vrei sa fii altfel.
No Comments