Ceva ce nu pot cumpara

Draga Mos Craciun,

eu mi-as dori sa imi aduci anul acesta mai mult timp pe care sa il petrec cu mama. (Apropo, daca primesti o scrisoare similara de la fiica mea, te rog ignor-o si adu-i un Lego. Iti raman datoare.)

Cum iti spuneam, as vrea sa primesc in dar zile cu mama mea. Mi-e dor de ea. Desi o vad zilnic si vorbim zilnic, la telefon si fata in fata, toate discutiile noastre se invart in jurul nevoilor copilului meu. Asta e minunat, facem o echipa fantastica, dar mi-e dor sa petrec o zi cu ea, sa vorbim despre altceva decat mesele lui Pisiloi, programul lui Pisiloi si mai ales fara sa fim intrerupte din 2 in 2 minute, daca nu si mai des, de Pisiloi care vrea apa, o carte sau cine stie ce.

Mi-e dor de zilele in care ne beam cafeaua impreuna si discutam ca doua prietene despre ce am mai facut, ce am mai vazut, ce am mai citit. Mi-e dor sa mergem la cumparaturi, sa probam haine ore intregi si apoi sa ne odihnim la o cafenea. Mi-ar placea sa o mai duc la un restaurant la care nu a mai fost, sa ma uit la ea cand gateste, sa ne uitam la un film.

De multe ori, aud oameni din generatia mea care spun ca au nevoie mai mult de parinti  (sa stea cu nepotii mai des, sa trimita mai des sarmale sau sa faca un cadou generos – “ce nevoie mai are de masina la varsta lui, sa mi-o dea mie!”) sau ca altii sunt satui de aceeasi placa auzita mereu de la ei (cand te mariti? de ce nu iti gasesti o slujba serioasa? pe vremea mea nu vedeai asa ceva…) . De obicei despre bunici pe care ii pierdem vorbim cu regrete, nu i-am vizitat destul in ultimii ani, nu ii mai sunam des, dar deja e prea tarziu. Despre parinti insa… mai rar de bine.  Parca ni se cuvin atentia si respectul lor. Unii sunt dusi cu pluta, fara doar si poate, asa ca nu poti sa iti doresti compania lor cu ardoare, chiar daca te-au facut, Doamne iarta-ma!, dar eu din fericire am o mama senzationala (n-as zice “normala”, e mai bine de atat) si regret ca de cand sunt eu mama nu ma mai rasfat cu timpul ei.

Revenind la gluma de mai sus, oare fata mea va dori sa petreaca timp cu mine cand sunt pensionara? Hm, food for thought.

Multumesc, Mos Craciun. La anul o sa cer ceva mai usor, promit. Ma multumesc cu o poseta, o masina, ceva ce poti cumpara cu bani, oricum. Bafta!