IUBIM

sa va spun ceva despre casatorie

Casatoria nu are nicio legatura cu dragostea. Nu va casatoriti. Nu aveti de ce. Eu m-am casatorit si nu stiu de ce am facut-o. Daca as lua-o de la capat, nu as mai face-o.

Nu ca nunta nu mi-a placut (mie intotdeauna mi-au placut petrecerile cu muzica live) sau ca verigheta nu mi se asorteaza la cercei, dar cu sau fara certificat de casatorie eu sunt la fel de sexy si relatia mea e la fel.  =))

A trebuit insa sa ma marit ca sa aflu pe pielea mea cum sta treaba. Ca voiam sa ma marit numai din cauza ca vazusem prea multe desene Disney in care happy-end-ul era dat de o nunta mare.

Am citit pe Zoso textul asta care pornise chiar de la faptul ca am zis eu ca am implinit 30 de ani si nu e chiar asa de rau 😀 , ba e chiar misto. Si el face misto acolo (printre altele) de tipele de 30 de ani care se dau extraordinare si extrafericite, cand de fapt sunt singure si viseaza la cereri in casatorie ca-n filme. Bai si imi dau seama ca el chiar are dreptate: exista asemenea persoane. Si imi pare rau de ele. Pentru ca de fapt ele nu pierd nimic si se consuma degeaba.

Eu sunt happily married, cum s-ar spune. Married with child. Si am plantat si un copac! Am “bifat” chestiile dupa care altele tanjesc de parca n-ar fi oameni intregi fara tot “tacamul” si imi pare sincer rau de ele. Sigur ca mi-am dorit nunta, cu tot cu rochie alba, sedinta foto, buchetel aruncat si toate cele. Vai, dar ce mi-am mai dorit asta! A trebuit sa trec prin asta ca sa ajung la inteleapta concluzie ca nunta e doar o petrecere. Uneori, mai putin reusita decat una pe care o organizezi de ziua ta. Adica la ziua ta cel putin nu cheltuiesti enorm (cat poa’ sa coste bere si ceva de rontait? Si la ziua ta chiar cunosti invitatii si primesti cadouri misto. =)) Anyway, nu despre nunti reusite e vorba aici, ci despre relatii.

Mi-am tot spus ca vreau casatorie ca se schimba relatia (cum?), ca inseamna ceva (ce?), ca asta uneste mai mult oamenii. Acum as spune mai degraba ca leaga oamenii, da, dar in sensul in care te incurca un act daca vrei sa te desparti si cine ar vrea sa tina pe cineva langa el/ea cu… birocratie? Sau cine ar vrea sa fie tinut langa cineva din acest motiv? Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa divortez, dar imi dau seama acum cat eram de spalata pe creier de societate cand imi doream sa devin neaparat “doamna cutare”. Si cat de trist e sa pornesti la drum cu gandul ca a-ti etala starea civila (verigheta, nume schimbat etc) e o mare smecherie (eu personal nu sunt impresionata nici placut, nici neplacut daca aflu ca cineva e casatorit si cred ca oamenii care pun pret pe asa ceva sunt pur si simplu idioti, saracii de ei)! Si cat de trist e sa crezi ca a fi casatorit e “o siguranta”. Adica… “Poate te plictisesti de mine, dar ai o verigheta pe deget, ne cheama la fel si trebuie sa depui niste hartii undeva si apoi sa astepti cel putin o luna ca sa scapi de mine!” Ce romantic! =))

Eu una cred ca o relatie merge sau nu si fara acte. Si ca un lucru care schimba cu adevarat relatia dintre doi oameni este aparitia unui copil (sau a mai multora). Ce acte?! Daca ai un copil cu cineva, de ala nu te mai desparti niciodata. Poti divorta, poti face orice, dar drumurile vi se vor intersecta mereu datorita (din cauza?) copilului.

Daca sunt deci femei care sufera din cauza ca nu au parte de povesti de dragoste ca-n filme, cu inele de logodna obscen de scumpe si rochii de mireasa de designer, as vrea sa le spun ca chestiile astea sunt foarte overrated. Ca daca nu au 12 ani, nu ar trebui sa mai viseze la viata lui Kate Middleton. Ca e chiar ok sa fii singura sau sa ai relatii pasagere sau o relatie de lunga durata fara acte. Retetele sunt pentru bucatarii, nu pentru vieti. Fiecare e fericit in felul lui.

You only live once, so stop complaining.

 

You Might Also Like

37 Comments

  • Reply
    bogdan
    12/05/2014 at 6:30 PM

    meh, casatoria (legala) e necesara tocmai cand apare un copil, din cauza de complicatenii legislative ..

    • Reply
      andressa
      12/05/2014 at 6:34 PM

      Bogdan,
      Asa am crezut si eu si chiar nu e. Sunt atatea cupluri divortate, gandeste-te. Dacavei se descurca inseamna ca si cei necasatoriti gasesc o cale 🙂

  • Reply
    Emi
    12/05/2014 at 6:46 PM

    Deși îmi place tare mult cum sună ideea creștină că nunta unește cele două suflete într-unul, practic, relația aia de cuplu e fix la fel și înainte de nuntă și după. Partenerii vor avea fix aceleași calități și defecte, îi vor uni și despărți fix aceleași puncte tari și slabe, deci vor avea fix aceleași probleme și bucurii! Nu te schimbi peste noapte, deși unii chiar au senzația că-i responsabilizează cumva și, cine știe, poate dacă ajungi să crezi suficient de mult în asta… În rest, îmi pare rău s-o spun, dar cei care rămân împreună doar pentru că-s luați, își cam merită nefericirea.

    PS: Totuși, așa, ca idee, să știi că-mi pare rău că se erodează atât de mult ideea de căsătorie.

  • Reply
    Popp
    12/05/2014 at 7:11 PM

    asa, asa! Toarna-i repede un copil, sa nu-l scapi!

  • Reply
    Ralu
    12/05/2014 at 9:26 PM

    Andressa draga, foarte bine punctat!

  • Reply
    Carol
    12/05/2014 at 9:44 PM

    Eu unul nu am nici o tragere de inima sa ma insor – mutatul impreuna(nu-i zic concubinaj ca suna ca dracu)parca e mai autentic si dezirabil…

    Nu din cine stie ce motive dubioase pe care le debiteaza societatea, de frica de angajament(chiar din contra) doar asa – vorba ta, daca o relatie merge si merge chiar bine, actele doar complica treburile, eventual au un mesaj de nesiguranta, intocmite pentru orice eventualitate pentru a spulbera indoielile nesolutionate 😀

    Singurul motiv pentru care m-as insura, totusi, fara sa ezit prea mult ar fi pentru semnificatia gestului in sine, in absenta altor gesturi la fel de semnificative(poate-mi vine o idee mai incolo) – dupa o vreme as ajunge sa recunosc si eu ca-mi place persoana cutare si zilele petrecute in doi; asta cat se poate de nonverbal ca nu prea le am cu vorbele, dulcegariile si alte chestii lugu-lugu, prefer gesturi, in fine :p

    Si ok, s-ar face cheful, cu flori, tort, dans samd, dar dupa aia?

    Exista acolo un act semnat de buna voie si nesilit de nimeni care ulterior e o garantie, oarecum, de genul “vezi baby ca daca fac burta, de exemplu, imi vine dintr-o data chef sa plec singur in Asia pe undeva la karaoke sau la mancat melci in jungla sau chiar de ne plictisim amandoi, n-ai voie sa ma parasesti si nici eu pe tine. Suntem legati totusi unul de altul, ca stelele in constelatii, ca soseta stanga de cea dreapta si decat daca vrem sa ne judecam in privinta bunurilor comune, am face bine sa fim nefericiti sau inautentici si foarte politicosi pana la adanci batraneti; in cel mai bun caz ramanem impreuna pentru ca trebuie, nu ca vrem noi neaparat, cu indarjire..”

    E ca planul pentru seara de vineri, intr-un fel….Daca amandoi au idei divergente in privinta distractiei, si nu se face un compromis rezonabil, unul garantat se va simti aiurea, poate chiar bosumflat, si in acel caz se simte clar atmosfera aceea tensionata, aia nasoala, nu aia faina, si se poate lua adio de la orice speranta de sex in seara aceea – seamana cu un anumit angajament, nu? :p

  • Reply
    Ioana
    12/05/2014 at 10:00 PM

    Mie mi se pare foarte misto sa fiu casatorita. A fost misto si nunta, nu zic nu, dar a fost doar o petrecere, o chestie pe care am facut-o noi doi pentru familie si prieteni, primul nostru proiect comun de amploare. 🙂

    Nu am vrut niciodata sa ma marit pina l-am cunoscut pe el. Si mi se pare misto ca e sotul meu. Adica ce, la 35 de ani, sa-l prezint drept “Prietenul meu”? What are we, 12?
    Sigur ca se poate si fara casatorie, dar de ce, cind e atit de misto cu?

    • Reply
      andressa
      12/05/2014 at 10:03 PM

      Ioana,
      Asta cu prezentatul e misto, da. Dar oricum, oamenii ii ziceau “sotul” si inainte sa ne casatorim pentru ca pur si simplu unii presupun ca suntem casatoriti pentru ca na, avem o varsta! :)) si uneori, ca sa ies dintr-un bucluc, zic “nu stiu, sa vorbesc cu sotul meu”, ca si cum eu as asculta de el :)) si oamenii nu zic nimic, se pare ca se subintelege aceasta subordonare! :))))

    • Reply
      andressa
      12/05/2014 at 10:05 PM

      Ioana,
      Si inca o chestie: e misto cu si misto si fara? Poate. Eu acuma fiind maritata, imi da mana sa zic ca nu conteaza, poate daca nu eram maritata, ziceam ca nu se poate in concubinaj! Nu stiu. Poate sunt influentata de atatea divorturi urate, cu amenintari si santaj… Ma gandesc ca mai bine stai cu omul cat vrei/vrea si despartirea sa fie usoara, nu… Birocratica.

  • Reply
    Mihaela
    12/05/2014 at 10:58 PM

    eu nu am inteles niciodata saditul pomului, casa si copilul. unde scrie asta? eu nu am sadit pom, ca nu am unde. dar imi plac copacii si gradinile frumoase. copil nu am facut, nu am timp sa ma dedic lui. de casatorit m-am casatorit, dar credit pt casa nu mi-am luat. prefer sa fac altceva cu banii aceia. doar in Romania sutn ideile astea. bine ca locuiesc in alta tara, unde daca nu nu esti casatorit iti poti prezenta sotul ca fiind partenerul tau. si da, eu in loc de pom, copil, casa vreau sa vindec oameni prin meseria pe care mi-am ales-o. o fi rau, nu o fi rau?

  • Reply
    Tudor
    13/05/2014 at 12:14 AM

    Se spune “partenerul meu” sau “partenera mea”. Este mai puternic si mai clar ca este cu adevărat o echipă de doi oameni, nu doar soțul si ideile lui divergente.

    Despre parteneriat ar trebui sa fie vorba oricum. Ca sa fiu și mai radical, statul împreună dăunează relatiei mai mult decât contractul de căsătorie.

    • Reply
      andressa
      13/05/2014 at 7:20 AM

      Tudor,
      Chiar ca esti radical! :)) dar inteleg ce spui. Totusi, e o treaba… Administrativa. E mai usor asa. Si daca ai un copil, altfel nu se poate.

  • Reply
    mara
    13/05/2014 at 7:17 AM

    exactly!

  • Reply
    alioja
    13/05/2014 at 8:18 AM

    Interesante 2 afirmatii din inceputul articolului tau, care mi se pare superficial.

    “cu sau fara certificat de casatorie eu sunt la fel de sexy si relatia mea e la fel”

    si

    “Daca as lua-o de la capat, nu as mai face-o”

    daca relatia ta e la fel, de ce NU ai face-o? daca nu e nici o diferenta, de ce regreti ca ai facut-o?

    hmm

    • Reply
      andressa
      13/05/2014 at 8:20 AM

      Pentru ca e o traditie fara niciun baneficiu. De ce sa trec prin organizarea unei nunti degeaba? Pot sa fac o petrecere pentru noi oricand, cu sau fara rochie alba. Dar de ce sa merg la starea civila, sa chem popa, sa am 4 feluri de mancare etc?

  • Reply
    Cata
    13/05/2014 at 8:32 AM

    Pai daca ne uitam la cine promoveaza cu adevarat ideea de casatorie, vedem ca chiar nu are treaba cu dragostea/ sentimentele (vorbim de oameni echilibrati, nu speriati de bombe are cred ca o hartie stampilata = dragoste). Dar sociologia a descoperit ca societatile in care se practica monogamia sunt mai stabile si mai eficiente. Si atunci a devenit interesul statului si al celorlalti mari actori sociali (organizatii gen Biserica) sa promoveze legalizarea si institutionalizarea monogamiei (ca de fapt asta este casatoria “cu acte”). Culturile care nu au promovat monogamia erau bazate pe alta structura sociala (Japonia medievala, tarile islamiste).

  • Reply
    Kathy Bates
    13/05/2014 at 8:51 AM

    “Eu sunt happily married, cum s-ar spune. Married with child. Si am plantat si un copac! Am “bifat” chestiile dupa care altele tanjesc de parca n-ar fi oameni intregi fara tot “tacamul””

    Ei tânjesc fiindcă atunci când nu le au nu sunt oameni întregi.

    Nu în ochii lor, ci acolo unde contează.

    În ochii angajatorului care dintre 2 candidaţi cu aceeaşi calificare îl alege pe cel căsătorit şi cu copii. Şi, mai târziu, se gândeşte de 2 ori înainte de a-l sancţiona.

    În ochii partenerului de afaceri care îşi lasă banii mult mai uşor în mâna cuiva căsătorit, preferabil şi cu copii. Fiindcă nu se aşteaptă ca ăla să fugă cu banii.

    În ochii poliţaiului care nu ia atât de uşor la palme şi pulan pe un scandalagiu mai bătrân şi căsătorit, cum ar face-o cu un scandalagiu puşti.

    • Reply
      andressa
      13/05/2014 at 10:04 AM

      @Kathy Bates:
      asa e. Despre asta e vorba: casatoria are legatura cu exteriorul. Doi oameni si societatea: in ochii altora ei devin “Ceva” cand sunt casatoriti, pentru stat/ banca actul inseamna ceva (reduceri de impozite, credite luate mai usor etc). Pentru cuplu, casatoria e… fara folos.

  • Reply
    Maria
    13/05/2014 at 9:26 AM

    Si ce te faci cand vrea el, iar tu nu? Si nunta, si copii. Iar tu nu le simti pe niciunele, dar vrei sa ramai cu el. Iti cauti un altul ca tine sau traiesti cu speranta ca totusi nu te va cere si nu iti va propune in 2 ani sa fii mama copiilor lui? Sau ajungi la compromis si traiesti in regret o buna parte din viata, ca ai facut ceea ce nu simteai cu adevarat? Of!

  • Reply
    Romario Benzar
    13/05/2014 at 9:49 AM

    Trecand peste cel mai important aspect al casatoriei, cel spiritual, care vad ca pe nimeni nu mai intereseaza, casatoria are si un aspect practic. O relatie se construieste greu, fiind nevoie de rabdare si multe eforturi. Poate ca un om casatorit, avand acest angajament facut,e impins sa gandeasca mai matur si sa gaseasca solutii la probleme, nu sa-si trateze partenerul de genul “daca-ti convine bine, daca nu ura si la gara” .

  • Reply
    alioja
    13/05/2014 at 9:50 AM

    @andressa>> casnicia inseamna mult mai mult decat petrecere si popi. a, da, ca astea sunt aberante in sine e ok, e altceva. dar sa le pui in aceeasi oala cu casatoria in sine e gresit

  • Reply
    julie
    13/05/2014 at 10:33 AM

    Casatoria nu inseamna nimic, dar faptul ca esti dispus sa te casatoresti cu persoana respectiva spune ca esti dispus sa lupti atunci cand lucrurile devin mai putin placute, si ca nu te vei da batut, decat cand crezi ca nu mai sunt alte solutii de incercat. De asta e casatoria asa de importanta si nu as porni la drum fara ea, pentru ca daca cineva nu este dispus sa faca acest lucru inseamna ca nu va fi dispus sa lupte.

  • Reply
    carolvhabsburg
    13/05/2014 at 10:50 AM

    @Romario Benzar omg, esti chiar fotbalistul de la Viitorul Voluntari?

  • Reply
    vio
    13/05/2014 at 11:26 AM

    :)M-a amuzat ce-am citit.
    Eu sunt printre cele care NU au visat nunti, NU si-au dorit rochii de mireasa, NU doream sa arunc buchetul, etc-etc…dar le-am facut pe toate caci el era singur la parinti si le doreau toti:)). Asta la 21 de anisori. La ceva vreme am divortat:).
    Azi am 40, o familie frumoasa care consta in una bucata fiu de 2 ani 5 luni si una bucata sot. Caci asa ne spunem unul altuia, desi NU suntem luati cu acte. Si nici nu ne propunem. 🙂 Locuim impreuna, crestem copil impreuna, TRAIM tot ce se traieste in fiecare familie- impreuna. Si pentru asta n-avem nevoie nici de acte, nici de recunoastrea societatii.
    Aaa….si sa stii ca eu in jur am multi oameni asa!:) Probabil suntem o gasca de atipici:)))Sau nu.

  • Reply
    Ioana
    13/05/2014 at 11:27 AM

    Hey, eu cred ca asa cum tu ti-ai dorit, si ai visat la marele eveniment, asa are dreptul oricine sa o faca. Ca in final isi va da seama ca e mare lucru sau nu, e decizia fiecarei persoane in parte 😉

  • Reply
    ashley
    13/05/2014 at 1:09 PM

    Draga mea,

    Poate tu te ai casatorit ca sa l tii pe domnul langa tine sau ca sa te cheme doamna X. Orice om insa este subiectiv cand vine vorba de un astfel de subiect.
    Cred ca fiecare ar trebui sa faca ceea ce crede de cuviinta legat de casatorie fara sa vina unul si altul sa-si dea cu parerea daca e bine sau nu.

  • Reply
    Tudor
    13/05/2014 at 1:47 PM

    Kathy 🙂

    Poate ca exista aspecte practice. Dar eu nu angajez casatoriti, daca am alternativă. Vreau sa poată munci noapte, in weekend, in alta tara eventual. Parteneri de afaceri nu am casatoriti. Nu vreau sa ia decizii pe baza conpromisului – am un copil, nu investesc ca poate rămânem pe drumuri. Iar cu politia, nu este nimic ce nu se poate rezolva cu un zâmbet si un incentive.

    Spunea si Andressa: exista aspecte practice, cum ar fi un credit, un alt impozit – in unele tari, costuri divizate de convietuire. Dar pana si un copil comun se poate gestiona cu o bona full time si diverse “la mine sau la tine” 😉

  • Reply
    Ellie
    13/05/2014 at 2:14 PM

    la mine este exact invers: nu m-ar deranja casatoria dar nu vreau copil, hehe 😀 si din pacate pana acum, nu am gasit un barbat care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu mine in aceasta privinta. (sau nu am cauta cu atentie?) 🙂

  • Reply
    Vlad
    13/05/2014 at 3:11 PM

    andressa – un articol superficial. atat zic, ca nu am chef sa-ti explic ceea ce oricum nu ai intelege.
    daca tu spui ca e o traditie fara niciun beneficiu… esti oarba atunci si/sau goala (nu ma refer fizic…).

  • Reply
    liviu berdila
    13/05/2014 at 3:58 PM

    E bine sa fie ceva legal, de dragul partii materiale. In rest nimic. Motivele ar fi:
    1) Sunt ateu, asa ca n-am ce cauta la biserica;
    2) Nu tin legatura cu neamurile si nici nu am prieteni;
    3) Nu suport aglomeratia si zgomotul, nu stiu si nu-mi place sa dansez,nu ma duc la nunti, cumetrii, parastase, discoteci sau baluri comunale;
    4) Nu as da bani pe asta, nici nu am si nici nu m-as impumuta sa-i arunc.

  • Reply
    Roxana B.
    16/05/2014 at 8:17 PM

    Nici nu ma gandesc sa nu fac nunta! In primul rand, dpdv crestinesc. Sper doar sa nu ma grabesc si sa o fac doar ca „vorbeste lumea”. O sa ma marit din dragoste si o sa fac copii tot din dragoste… Si apoi, imi place rochia alba, imi plac muzica si dansul iar eu cu el in centrul atentiei :D.

    Iar daca se va destrama casnicia, asta e, se intampla la atatea case mari. De fapt, chiar se poarta divorturile.

    • Reply
      andressa
      17/05/2014 at 9:26 PM

      @Roxana B.:
      bravo! fa ce simti!

  • Reply
    Blue
    20/05/2014 at 12:15 PM

    Apropo de comentariile lui Tudor, iti propun un nou articol de dezbătut, Andressa: motive pentru care un bărbat isi doreste o femeie alaturi pe termen lung, un copil la un moment dat, dar in acelasi timp isi doreste sa locuiască singur. Ar fi interesant de aflat păreri ale barbatilor, in general, ce zici :)?

  • Reply
    alin
    25/05/2014 at 6:13 PM

    99 % din romani sunt idioti, inca au impresia ca insuratoarea e mare chestie, desi le este demonstrat contrariul mereu. Mi-e ciuda uneori ca traiesc si eu printre ei, din pacate…

  • Reply
    Ada
    11/07/2014 at 2:39 PM

    Sunt partial de acord cu ce spui. Evident ca nu actul in sine sau faptul ca ai mancat sarmale la un restaurant la tzol festiv te tine impreuna atata vreme cat nu te intelegi cu cel de langa tine, insa eu consider ca acel act de casatorie iti face unele “setari” in gandire, si esti mai putin tentat ca dupa orice cearta mica sau mare sa iti zici: “Eh! Oricum nu suntem casatoriti, pot sa plec oricand!” Chiar daca nu vorbesti serios de data aia, in timp ideea se sedimenteaza undeva.
    Tot ce zic e ca daca esti casatorit, ai tendinta sa muncesti mai mult ca relatia sa mearga. That’s all.

  • Reply
    Canadianu'
    22/06/2019 at 3:46 PM

    @Maria
    Ai dreptate, deciziile astea sunt atât de grele… Parcă mai fain era cu 100 de ani în urmă, când femeia se mărita cu cine o obligau părinții, făcea câți copii dădea Domnul (oh, wait, asta era un lucru bun pentru cele care nu se simt împlinite fără să se puiască) etc., corect? 😂
    Revenind la un ton serios, mă amuză copios femeile care caută bărbatul perfect. De fapt nici nu mai există bărbați perfecți/buni, sunt toți răpiți de extratereștri, am stabilit asta deja destul de clar 😂

  • Reply
    Canadianu'
    22/06/2019 at 3:54 PM

    @ELLIE
    Lol. În același timp o grămadă de femei se plâng că dau doar peste bărbați “neserioși”, care nu vor copii. Și nu vorbesc neapărat de România…
    Mai bine ai zice ce alte calități trebuie să aibă prințul tău in afară de a nu-și dori copii. Poți începe cu salariul și statutul social… nu știu de ce am o vagă bănuială că nu te-ai căsători cu un sculer-matriter (nu, nu-s așa ceva), chiar dacă nu-și dorește copii 😂

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline