27

Am 27 de ani.

Ieri m-a intrebat cineva intr-un comentariu ce varsta am si cand i-am spus a fost dezamagit. Eu sunt extrem de relaxata in privinta varstei mele. Sigur ca la 20 de ani credeam ca la 27 viata este aproape de final si mai mult ca sigur la 37 imi voi aminti de 27 de ani cum imi amintesc acum de 17 ani. Dar deocamdata am 27 de ani si sunt fericita. Ma simt bine, arat bine, traiesc bine, sunt iubita si iubesc. Daca acum 5 ani m-ar fii ntrebat cineva daca sunt multumita de mine, as fi zis probabil ca nu (mi se parea ca arat din ce in ce mai rau, ca viata e din ce in ce mai grea, ca o cursa cu obstacole), dar acum ma simt excelent si am auzit ca senzatia asta devine si mai intensa pe la 30 si ceva de ani. Abia astept! Nu mi-e frica nici de riduri, intotdeauna am crezut ca o femeie frumoasa e una matura, modelele mele de frumusete nu au 18 ani si pielea perfecta.

Nu e ziua mea, a fost acum vreo 3 luni, nu de-asta scriu despre asta ci pentru ca ma gandeam la durerile acestei varste.

La 27 de ani nu mai am sentimentul ca traiesc numai in prezent, cum aveam la 21 de ani, cand ma raportam numai la ce simt, ce vreau in acel moment si credeam cu toate celulele ca lumea intreaga imi poate sta la picioare daca eu vreau asta. Aveam un cinism care mi-a permis sa ma despart de cineva fara explicatii, cu siguranta ca ranile i se vor vindeca mai repede decat daca ar fi cazut de pe bicicleta si totusi am plans de dor mai mult decat plang altii dupa o operatie pe inima. Am ceva mai mult tact si mai multa empatie acum.

N-am nici 37 de ani, nu ca as sti cum ma voi simti la varsta asta, dar poate ca lumea devine din ce in ce mai gri cu cat suferi mai mult. Norocul celor care nu sufera si raman optimisti si naivi.

La 27 de ani ma pot uita si la trecut si privesc si spre viitor si singurul lucru rau pe care il vad in orizontul unei femei de varsta mea mi se pare ca ar fi sa i se iveasca in cale un barbat de… 27 de ani. Ca sa fiu sincera, ma gandesc la cineva anume cand scriu asta si cred ca e mai mare pacatul ca unei femei de 27 de ani care este capabila sa spuna raspicat ce poate si ce vrea sa i se intample un… baiat de 27. Si cand spun 27 vreau sa spun orice varsta biologica, dar minte de pustan. Unul care crede ca fetele sunt cam toate la fel si ca nu merita sa le promiti lucruri sau sa te implici in relatii cu ele cand oricum “ai toata viata inainte”. Ba, un pumn in fata inainte! Ah, si imi “plac” mai ales cei care fac diferenta intre a fi indragostit si a placea pe cineva, ca si cum poti compara a te gandi tot timpul la cineva cu a vrea sa bei o bere cu cineva. Come on! Embrace it!

Pe astia care nu sunt gata pentru o femeie adevarata, dar le incurca vietile i-as bate cu un pantof cu toc cui!

Sunt in Londra acum si cand ma plimb pe strazi ma uit in vitrine cautand… o arma alba. 🙂