No makeup makeup. Natural Makeup. Vopsirea sprâncenelor. Sau tatuarea lor? Hm, mixed feelings. Fillers? Maybe. Creme, serumuri, pensule de machiaj de cea mai bună calitate.
Când te ajută vârsta, sunt puține lucruri pe care trebuie să le faci pentru frumusețe. Ai toate premisele să strălucești și dacă nu faci nimic. Când însă timpul trece, devine o artă să te pui în valoare, fără să pari că faci totuși un efort. Este o provocare în fiecare zi pentru mine să arăt bine, natural, fără să am senzația că mă transform sub tone de produse de machiaj, iar seara – precum Cenușăreasa – rup vraja cu un demachiant și caleașca redevine dovleac.
Eu am făcut un curs de automachiaj despre care v-am și povestit. Mi-am dat seama atunci și încă am revelații despre cât de multe mai am de învățat despre mine, despre cum reacționează pielea mea la diverse produse, despre ce calități am – diferența dintre felul în care ne vedem pe noi însene și felul în care ne văd alții parcă se mărește în timp -, despre ce este cool în prezent.
În urma cursului de machiaj am rămas cu câteva lucruri foarte importante. Unul este auditul trusei: nu aveam pensule potrivite. Nu aveam produse care se potriveau cu pielea mea. Nu aveam culorile care mă prind cel mai bine. Al doilea lucru este tehnica de aplicare pentru fiecare produs în parte: de la crema de față, la fondul de ten, pudră, farduri.
Au trecut 2 ani de atunci și deja lucrurile s-au schimbat. Am pielea mai reactivă, mai sensibilă, mai uscată. Trăsăturile mi s-au mai schimbat – firește. Iar dorința mea este, mai mult decât atunci, să să machiez cât mai puțin, să mă arăt așa cum sunt eu. Pentru asta, în mod paradoxal, e nevoie de mai multă știință și tehnică, de produse mai bune, de o acceptare proprie serioasă.
View this post on Instagram
No Comments