Ce merită ei. O discuție despre bărbați în luna femeii, în plin război

8 martie 2022 a aparținut femeilor din Ucraina. Mulțumim pentru urări, flori, cadouri, dar aș fi cedat cu toată sinceritatea toată atenția și femeilor care azi fug cu copiii în brațe un văd cu ochii, încercând să își salveze viețile. Confortul nostru ne face să ne simțim vinovate un pic, nu-i așa? Când știi cât de greu le este altora, ți-e jenă să te mai plângi de lucruri mărunte.

Ceea ce este tulburător este să știm că bărbații au rămas acasă, dar nu toți pentru că au ales să lupte cu prețul vieții lor, cinste celor care au vrut asta!, ci tocmai pentru că nu au avut de ales, nicio rușine dacă simți că pur și simplu cu poți să lupți în război! Aceste vremuri complicate ne-au adus într-o situație pe care nu o mai credeam posibilă vreodată: legea marțială interzice bărbaților cu vârste între 18 și 60 de ani să plece din țară.

Chiar dacă nu au nicio pregătire militară, chiar dacă poate nu au un fizic puternic sau o stare de sănătate prea grozavă, chiar dacă de munca lor depinde poate o familie întreagă, ei acum se ascund în buncăre sau trag cu arma, din tranșee. Cu ce sunt diferiți ei de noi, femei care ne temem pentru noi, copiii și părinții noștri, cine decide că un copil poate rămâne fără tată, dar nu fără mamă, cine spune că ei sunt mai puternici?

Sunt copleșită de imaginea pe care ne-a creat-o războiul despre lume. Sunt împietrită când știu că tot ceea ce ne era familiar, paradigma în care trăiam, s-a schimbat. Nu știm cum va fi, știm doar că ne vom adapta.

Cu acest gând, cred că ar trebui să trăim fiecare clipă cât mai conștient, cât mai asumat: să petrecem timp și să facem cadouri celor dragi, să vorbim și să luăm decizii cu gândul că ziua de azi nu se mai întoarce. Parfum de bărbați, chiar dacă e luna femeii, o seară cu prietenii, chiar dacă suntem în timpul săptămânii, un telefon dat unei persoane dragi, chiar dacă nu am mai vorbit de ani de zile, o noapte petrecută la cort, chiar dacă nu e foarte confortabil, să ajutăm cât putem, chiar dacă ne era poate deja greu oricum. Să ne bucurăm de viață, să o sărbătorim.

 

Foto de Anelise Sălan