Suntem cei care vor totul. Generația care vrea mentori, nu șefi

Vrem mentori, nu sefi. Nu vrem ca cineva sa ne taxeze greselile, sa ne puna la colt si sa survoleze deasupra noastra, ca un supraveghetor la bac. Vrem oameni de la care sa invatam si la nivel profesional, si la cel personal. Sa fie un om intelept, care stie sa puna in valoare un angajat, sa il ajute si sa il stimuleze. Sa il faca sa vrea sa fie mereu mai bun. Sa isi coaguleze echipa, nu sa incurajeze mancatoria si para.

Nu vrem doar un salariu, vrem sa facem ceva ce conteaza. Vrem sa stim ca munca noastra ajuta cu adevarat, contribuie unui scop superior traiului de toate zilele. Ca nu poluam, ca reciclam, ca dam acces gratuit la educatie unor copii, ca macar 0,1% din efortul nostru face ca o familie sa aiba o casa, ca salvam o padure, ca ajutam niste cercetatori sa faca un studiu. Ceva. Nu suportam ideea ca suntem pe Pamant numai ca sa respiram, sa ne platim mancarea si ratele. Daca o companie sau un proiect ne face sa dormim mai linistiti noaptea, pentru ca facem un bine, conteaza mult mai mult decat un espressor de calitate in sala de mese.

Nu vrem doar o slujba stabila, vrem sa progresam. Dezvoltarea noastra personala este esentiala. Poate de aceea, generatia aceasta schimba slujbe mai des decat oricare alta. La finalul unui an ne intrebam daca am invatat ceva nou, daca ne-am dezvoltat o abilitate, daca suntem la alt nivel. Faptul ca facem mereu acelasi lucru cu succes nu e suficient.

Nu vrem evaluari, vrem conversatii. Despre ce e de facut si cum ne descurcam. Am crescut cu noile mijloace de comunicare, suntem obisnuiti sa aflam si sa transmitem totul in timp real, suntem foarte adaptabili si de aceea, ne frustreaza sa tragem linie dupa 6 – 12 luni si sa aflam ca ceva nu a mers. Nu puteam afla atunci, ca sa corectam? De ce nu vorbim despre asta mereu? Suntem deschisi la comunicare si nu ne prea inchide nimeni gura.

Nu vrem doar o slujba, vrem o viata echilibrata, frumoasa, cu insemnatate. Sigur, toata lumea vrea o slujba “buna”, dar generatia aceasta isi pune intrebari ca: aceasta organizatie ma face un om mai bun?  Am timp si pentru hobbiurile mele, se potriveste cu valorile mele, imi permite sa cresc, sa invat, sa intorc un bine, sa fac ceva nou? Daca parintii nostri ziceau “O slujba e doar o slujba”, noi nu mai putem repeta asta. E locul in care ne petrecem cel mai mult timp, e modul in care putem sa lasam ceva in urma noastra.

Cred ca acesta e manifestul generatiei noastre si putini angajatori sunt constienti de valorile noastre. Cei nascuti dupa 1980 sunt profund diferiti de alte generatii. Conform unui sondaj Gallup care a cercetat aceasta generatie in SUA, suntem cei care vom produce cele mai mari schimbari din ultimii 100 de ani in societate. Suntem atat de liberi, de deschisi la nou si de deconectati de la traditii, ca pur si simplu putem face orice. Putem, vrem, oare se va intampla si in Romania?

Suntem oare martorii unei revolutii tacute?

 

 

Sursa poza cu femeia: Shutterstock