Dilemele bărbatului modern: ea trebuie să spele vasele sau să șteargă praful?

Breaking news: incredibil dar adevărat. Și dureros. În 2017 încă mai discutăm despre cum femeile pierd vremea făcând ce au ele chef să facă în loc să facă ce “trebuie”, adică să se mărite și să facă copii. Au! M-au durut si sufletul și degetele când am scris mizeria asta.

Un blogger foarte simpatic și foarte citit s-a făcut de râs cu un text retro, ca altfel nu știu cum să îi zic unei păreri acceptabile numai în anii 1800, când femeia nu avea nici drept la vot, nici cine-știe-ce educație. Într-o țară în care 55% din oameni cred că violul poate fi justificat, adică iertat (sursa), iar unul din cinci ar vrea să îl facă legal, Mihai Vasilescu, pe numele și url-ul lui, ne îndeamnă pe noi femeile moderne să ne apropiem cu încredere de bibliotecă pentru a șterge praful, dar nu mai mult. Că atâtea căutări interioare ne fac să ne rătăcim în drumul nostru spre bucătărie.

Pentru că ai aproape treij’ de ani si încă visezi la cai verzi pe pereți. Când te caută omu’, ești plecată să-ți cureți ceacrele, deși ar fi fost mult mai indicat să cureți un pic prin casă sau măcar să ștergi praful și să dai o mătură.

Sigur, că doar femeile s-a născut ca să-și servească bărbații. Sau, stai – nu?! Păi… NU!

Îmi pare rău că îi dau link la acest articol și îmi pare rău că m-a jignit atât de tare.

Nu m-a injurat pe mine personal, de fapt de ce mă agit, o să-mi zică unii (unii misoginii), că oricum eu sunt măritată și am un copil, dar eu mă simt înjurată cu subiect și predicat și complement de mod, pentru că eu nu cred ca mi-am împlinit destinul nici când m-am îndrăgostit, nici când m-am reprodus. Cred că viața mea era frumoasă și înainte de aceste evenimente fericite, și e frumoasă și acum, dar ar fi fost frumoasă și dacă ele nu se întamplau sau dacă nu puteam face copii. Ba chiar și dacă nu spăl rufe, dar sper că nu vă șochez prea tare.

Pentru că-ți scrântești încheieturile când bagi două bluze la spălat, pentru că te rănești la degete încercând să cureți doi cartofi și pentru că atunci când ai gătit ultima oara ai reușit să arzi până și-un nenorocit de ceai. Peste regele neîncoronat al hipsterilor să dai și-o să vezi că până și ăla ar cam vrea din când în când să halească niște cartofi prăjiți, cu ceafă de porc și ouă ochiuri. Ce om sănătos la cap n-ar fugi mâncând pământul imaginându-și ce-ai fi în stare să faci când vor mai apărea și vreo doi plozi?

Fericirea e de multe feluri, oamenii sunt de multe feluri, iar femeile sunt oameni. E chiar îngrijorător că încă mai sunt oameni educați după Revoluție, cu atâta acces la informație, care nu știu asta. Când aud o astfel de părere în care este exprimat și un termen de expirare al femeii, vorba Inozei, mi se pare că am mers înapoi 50 de ani.

Pare că pentru fiecare proiect de succes făcut de o femeie, pentru fiecare loc de conducere câștigat în ciuda celor care cred că suntem “programate genetic” să dăm cu aspiratorul și să facem tocană, există 100 de misogini gata să urle că e păcat de ovarele noastre să nu stăm acasă, cu șosete în picioare și burta la gură. Ce rușine! Mamele lor știu oare ce tâmpenii spun?!

Pentru Mihai și pentru toți cei care cred că bărbații sunt mai buni la… orice, mă rog, cu excepția menajului, aș vrea să le spun că eu, ca femeie tradițională și împlinită:

Eu angajez pe cineva pentru curățenie. Și asta le doresc tuturor femeilor. Și dacă se poate să angajăm bărbați, cred că am răzbuna cîteva generații de femei.

Eu mă apropii de bibliotecă și praful nu mă deranjează. O fi un defect genetic, nu știu, analizele mi-au ieșit bine, ce să zic, o să mă mai caut la ovare din moment ce citesc despre dezvoltare personală și nu îmi vine să schimb scutece.

Eu am o relație cu un bărbat care crede că avem aceleași responsabilități în casă. Să plătim facturile, să spălăm copilul, să avem o casă curată și mâncare pe masă, chiar dacă asta înseamnă să comandăm pizza pentru că nimeni nu are timp să gătească. De călcat haine nu calcă niciunul, ăsta e defectul nostru, sau ar trebui să zic “al meu”? Ne ajutăm. Ne împărțim treburi. Asta vă doresc și vouă, relații cu oameni care vă consideră oameni, nu angajate responsabile cu ordinea și curățenia.

Realitatea este că multe fete nu cred că merită lucrurile astea. Genul ăsta de punct de vedere, ca în postul lui Mihai, este adesea spus cu voce tare deși este jenant și nu e prea adesea contrazis. Femeile ajung să creadă că aspirațiile dincolo de altar și maternitate sunt anomalii, că cele care îndrăznesc să vrea altceva sunt “nebune”, “nefericite”. Mihai vorbește despre așteptările “prea înalte” ale femeilor care așteaptă un prinț. Bravo lor. Poate sunt puțini prinți, dar merită căutați și așteptați. Să fii cu cineva doar pentru că trece timpul, uite asta e trist, nu așteptarea unui om care să te considere om.

Dacă citește acest text vreo fată care încă mai crede că are un termen de expirare sau o listă de instrucțiuni pentru “folosire”, aș vrea să știe că drumul ei este doar el ei. Eu asta aș vrea să știe și fiica mea: poate să facă ce vrea cu viața ei, e doar a ei. Nu a celor care întreabă când se mărită, nici a celor care îi anunță un viitor cu multe pisici. În plus, un viitor cu multe pisici sună mult mai bine decât unul lângă un porc. 

PS: Mihai, avem voie să folosim calculatoare, să scriem pe bloguri, sau doar să căutăm rețete și să scriem despre bebeluși?

Sursă fată care face curat și visează la prințul ei: Shutterstock 🙂