Revoluția tocilarilor. Uite că a fi deștept poate fi cool!

Oameni politici care nu schingiuiesc limba română când deschid gura. Care știu când se spune “pe care” sau ce înseamnă “insolit”. Oameni care n-au deschis doar cărți de colorat și n-au cumpărat diplome ca să aibă CV-ul mai stufos. Oameni care nu și-au angajat copiii în administrația pe care o conduc. Oameni care nu cer șpagă ca să își facă treaba. O fi oare posibil? Ciupiți-mă, cred că visez.

E ca și cum la un concurs de popularitate proba costumului de baie a fost înlocuită cu proba de cultură generală.

De când mă știu, a fi șmecher a însemnat să faci toate lucrurile ilegale sau imorale posibile: să bei, să fumezi, să chiulești, să scapi nepedepsit după ce-ai făcut o tâmpenie, să folosești scurtături ca să ajungi mai repede departe, să nu muncești și să te bucuri de succes.

Credeam că suntem în minoritate. De multe ori, mă simțeam singură cu atitudinea mea naivă, idealistă, crezul meu că totul va fi bine, cu firea mea voluntară, cu spirit civic. Credeam că suntem prea puțini să schimbăm ceva. Dar ultimii ani au arătat că nu e așa. Ci că suntem mulți, poate din ce în ce mai mulți.

Când am ascultat noii primari din România vorbind astăzi, am simțit că am înfăptuit o revoluție. Chiar și străinii, adică cei cu dublă cetățenie, Fritz și Armand, vorbeau corect românește. Mai bine decât se descurca Viorica Dăncilă, oricum, iar ea ar fi putut ajunge primul om din stat! Ce imagine, te trec fiorii…

Dominația șmecherilor se încheie. Lipsa de cultură, impostura, incompetența sunt în sfârșit taxate. Ne dorim în jurul nostru, dar mai ales în funcții de conducere, oameni deștepți, competenți și corecți. Noul cool este asta.

Aproape că îți vine să intri în politică, nu?