TRAIM

“Nu negociem drepturile copiilor!” Cât tupeu!

“Nu negociem drepturile copiilor!” Asta spunea un deputat UDMR ieri când se discuta în Parlament despre dublarea alocațiilor pentru copii în plină criză financiară. Sursa: Mediafax.

Un văl negru mi s-a pus în fața ochilor.

Într-o secundă mi-au trecut prin fața ochilor fețe triste și murdare, copii din localități unde nimeni nu muncește și nimeni nu merge la școală. Toți trăiesc din alocații, ajutor de șomaj și pensii.

150,000 de copii din România adorm flâmânzi. 40% din populația României trăiește sub nivelul pragului de sărăcie. Statisticile ne arată că anul trecut un sfert dintre români trăiau cu mai puțin de 9 lei pe zi.

Știți ce înseamnă copii în 2020? Înseamnă oameni născuți după 2002, corect?

UDMR s-a aflat la guvernare o grămadă de timp, fraților. Din 2004 până în 2012. În plus, din 2000 până în 2004 au fost în opoziție,  dar au fost parteneri cu guvernul Năstase, la fel și după 2016. Surse: Wikipedia și Ziarul financiar. În plus, mai adugăm 2 ani călduți – 2018 și 2019 – de cabinet Dăncilă,  pe care UDMR l-a sprijinit cu un vot de încredere. Sursa: Wikipedia. Nici nu mai pun 1996, nu e cazul.

Nu vreau să fac politică, nu despre UDMR sau PSD voiam să scriu, dar la asta ajungem.

Practic, ei au avut mult peste 10 ani din ultimii 20 de ani de creat condiții mult mai bune pentru copii. Să le apere drepturile! Să facă, oameni buni, o lume mai bună pentru ei! Păi, nu le-o fi rușine acum să bată cu pumnul în masă pentru ăia mici, după ce au cheltuit toți banii publici ca tâmpiții scăpați la mall?

Iată, Spitalul de Copii Victor Gomoiu din București, început în mandatul lui Sorin Oprescu, inaugurat de Gabriela Firea și Viorca Dăncilă, a adus o pagubă estimată la 15-20 de milioane de lei.

De exemplu, 8 vase de closet care aveau preţul normal de 2.179 de lei au ajuns la un preţ de achiziţie de 22.868 de lei, având, aşadar, un adaos comerical de 949,29%, iar un tablou de distribuţie electrică TNP a ajuns, de la preţul normal de 5.006 de lei, să coste 129.472 de lei. Cu alte cuvinte, în acest caz, adaosul comercial practicat a ajuns la neverosimil 2.485,9%.

Citeste mai mult: adev.ro/q0gfwg

Câte vieți de copii puteau fi salvate cu 4-5 milioane de euro? Dacă vorbm de drepturile copiilor, să începem cu dreptul la viață, nu?

Abandonul școlar ne menține în România la cote îngrijoătoare. Rezultatul guvernării unor impostări creează generații ratate, adulți dependenți, oameni incapabili să citească, să calculeze, să judece.

Iată ce arate Eurostat (UE):

În ceea ce privește o parte din indicatorii cheie, părăsirea timpurii a școlii (18-24 ani) indică un procentaj de 16.4% pentru tinerii români, comparativ cu o medie UE de 10.6%, iar ponderea absolvenților de studii superioare (30-34 ani) este 24.6% pentru România, media la nivel european fiind 40.7%.

Deşi participarea la sistemele de educaţie a crescut în Europa, în continuare unul din cinci elevi în vârstă de 15 ani nu poate efectua sarcini simple în domeniul cititului, matematicii şi ştiinţei, în timp ce prea mulţi copii rămân expuşi riscului de sărăcie educaţională.

Drepturile copiilor, pe lângă alocații mai mari, n-ar fi să meargă la școală în loc să munceacă la câmp sau să cerșească? Eu zic că da, au dreptul la educație. Și nu oricum, și în școli racordate la apă și electricitate. Sute de unități de învățământ din România încă au toaleta în curte!

Păi, copiii n-au dreptul și la toalete? Ba da.

Și dreptul să se spele pe mâini, iată. Mai ales, acum, că ne mănâncă Covidul. Unde sunt atunci toaletele, oameni buni?

Credeți că totul se rezolvă cu 100 lei în plus la alocație? Ba chiar cred că nu se rezolvă nimic. Știți ce rezolvă lucruri? O masă caldă. Chiar am citit pe tema asta. Grija zilei de mâine și foamea, da, FOAMEA, duce la abandon școlar. De aproximativ 100 lei per copil, ar putea fi oferită o masă caldă pe zi: o supă. O ciorbă. Aia ar ajuta pe bune copiii. Aș face pariu pe 100 litri de ciorbă că o supă pe zi ar face mii de părinți să își trimită copiii la școală zilnic. Și ar face copiii mai sănătoși și mai fericiți. Vă pot da exemple, resurse. Un studiu sau exemplul Japoniei.

În fine, acum când economia e în prag de colaps, ei vor să împingă alt guvern de pe margine, să îi dea un brânci cu sloganuri mărețe despre copii? Nu au rușine, nu au limită!

 

 

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

%d bloggers like this: