TRAIM

Tu ce ai fi dispus să faci dacă te afectează criza? O discuție despre bani și puterea de o lua de la zero

Acum 2 ani am fost șomeră. Nicio sursă de venit, divorțată de 6 luni, o rată la bancă și un copil de crescut.

De fapt, nu eram șomeră, corect ar fi să spun că am fost între proiecte. Deja îmi dădusem demisia de la locul de muncă de mai bine de 2 ani și lucram ca freelancer pe contracte care aveau durate mai lungi sau mai scurte.

Am luat diverse decizii riscante, am renunțat la contracte ca să mă ocup de unul singur, cu o durată de 4 luni, fără să știu ce urma să se întâmple după el. Aveam o șansă ca acel proiect să se prelungească un an, dar nu aveam nicio garanție. Nu regret nimic. Am riscat, mi-am asumat decizia, nu am fost surprinsă de realitate, am sperat să fie altfel, dar nu a fost. Din păcate, nu aveam un plan B pe termen scurt. Aveam un plan C, pe termen mediu sau lung: să reiau diverse contracte, să obțin altele. Putea dura mult până asta să se întâmple.

Așadar, câteva luni am încercat să revin pe linia de plutire și să nu intru în panică. În acele săptămâni care au părut ani, în care simțeam că albesc de fiecare dată când primeam o factură de plătit, ceea ce mă ajuta să dorm noaptea liniștită era planul meu de a o lua de la zero. Ăla era planul D (disperare).

Dacă nu ieșea planul A,

Planul B nu exista,

Planul C era să reiau relații de business mai vechi și să le rediscut, renegociez, reiau.

iar Planul D era să mă angajez la supermarket. Sau la un fast-food. Sau la orice firmă care avea nevoie de un office-manager. Asta mă încuraja cel mai mult. Mă gândeam că nu pot să mor de foame, că mă voi descurca cu ceva puțin peste salariul minim pe economie câteva luni, apoi, mă gândeam eu, ar fi urmat să ies în evidență la magazin/restaurant fiind descurcăreață și plină de inițiativă și aș fi fost promovată, aș fi câștigat mai mult. Mă gândeam că aș fi putut ca sâmbetele să mai lucrez pe undeva dacă aveam ziua liberă – de exemplu, să fac curat. Efectiv, aș fi făcut orice. Din fericire, nu a fost nevoie. Planul C a mers, au apărut diverse oportunități, în câteva luni nu a mai fost nevoie să apelez la economii, am câștigat suficient. A fost o experiență în care am învățat multe.

Aveam o abordare exagerată. Mă puneam în situația în care domeniul meu profesional ar fi dispărut, studiile și cunoștințele mele nu ar fi valorat nimic, nu aș fi putut lucra decât ca vânzătoare sau secretară, nu m-ar fi putut ajuta nimeni dintre cei apropiați (ceea ce este fals), dar această gândire pesimistă, worst case scenario, m-a ajutat să îmi calculez mult mai bine bugetul, să îmi fac planuri cât mai realiste. Dacă aș fi reușit, în teorie, să mă descurc și ca femeie de serviciu, înseamnă că de fapt nu era atât de grav.

În aceeași situație, vă mărturisesc, am prieteni care nu au lucrat ani de zile. Au căutat acea slujbă sau acea oportunitate până au găsit ce voiau sau încă mai caută, oricât ar fi de mare povara pentru cei care suportă cheltuielile lor în acest timp. Eu nu aș putea niciodată să fac asta, am fost și sunt o self-made woman, cu bune și cu rele, mă descurc cum pot.

Pentru mine, oamenii se împart în două categorii, din acest punct de vedere: cei care cred că e rușinos  sau nedemn să muncească orice și cei care ar șterge oricâte funduri ar fi nevoie ca să își plătească facturile.

De aceea, v-aș întreba pe voi: în ce categorie intrați? Și cum vedeți situația financiară pentru următoarele 12 luni?

 

Foto: Cătălin Georgescu

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    er
    10/05/2020 at 11:03 PM

    e mult de comentat la ce zici….ideea de baza e ca esti dependenta de bani……….n o zic cu ranchiuna….vrei sa pari/pozezi in independenta….asa e societatea….per global pierzi si tu si copiii si ex sotul…..in timpurile actuale ai nevoie de ceva spectaculos zilnic…..vrei pe fat-frumos si catelul docil langa tine in acelasi timp …e greu de gasit un prost d asta…o sa ti irosesti viata asa…cu fumuri si aere induse…o sa pendulezi in falsitate day by day…nu sacrifica orice pt tine dand dovada de egoism….ca sa ai ce visezi tu…tb sa fi tiriac sau sa te cuplezi cu el…nu merita

  • Reply
    Stănoiu Gheorghe
    10/05/2020 at 11:45 PM

    Draga mea, iată-mă fierband cartofi la butelie, în marginea Toulouse-ului (am uitat sa cumpăr paine), duminică seară, la “botul” camionului de 40 tone. Din avocat, am ajuns camionagiu Ca să-mi pot plăti facturile. E duminică, plouă, e 22.44 si eu fierb cartofi, de foame… Viata merge inainte… Baftă!

    • Reply
      andressa
      11/05/2020 at 12:51 PM

      Imi pare rau sa aud ca nu mai esti avocat, din exterior pare o profesie din care poti trai linistit, mereu vor fi contracte, procese… In fine. Tu esti fericit?

  • Reply
    Ioana
    11/05/2020 at 8:07 AM

    Felicitări pentru curaj și forta de a merge mai departe! Eu sunt profesoara, momentan în al doilea concediu de maternitate, dar ma gândesc ca as lucra orice, în caz de nevoie. Exista niște meserii utopice pentru mine, la acest moment, însă pur și simplu de vis: cititor de contor de gaz (persoana care face mișcare din plin, fără bătăi de cap), biiotecara (liniște și posibilitatea de a citi), bona (m as putea ocupa frumos de un copil, fără grija casei – pe care o am acasă la mine, gen mâncare, spălat, curățenie).

    • Reply
      andressa
      11/05/2020 at 12:52 PM

      @Ioana,
      m-ai facut sa rad cu cititor de contor. Nu m-am gandit niciodata la aceasta slujba, dar ai dreptate, unele ar fi dream jobs, fara stres, dar salariul minim pe economie… Nu stiu ce sa zic.

  • Reply
    o femeie
    11/05/2020 at 3:33 PM

    am ceva economii si m-am uitat la cursul de asistenti medicali. In speranta ca intru in somaj si ca somer ma lasa sa il fac scoala gratuit.

  • Reply
    cristina
    12/05/2020 at 10:19 PM

    Buna! Si eu am ajung sa ma gandesc la fel in cazuri limita: daca raman fara loc de munca, ce pot sa fac ca sa supravietuiesc pana gasesc o solutie pe termen mediu sau lung: angajat cu ora la orice (desi si aici as prefera unele slujbe comparativ cu altele).
    Din fericire, am fost in situatia asta doar dupa concediile de maternitate si pe o perioada scurta deoarece am gasit manageri buni care m-au sprijinit si m-au ajutat si sa avansez profesional.

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: