TRAIM

Insomnii. Demoni. Anxietate. Oamenii moderni sunt obosiți

Ani de zile, nu m-a lăsat copilul să dorm. Acum nu mai pot să dorm. Și sunt foarte, foarte obosită. Aș zice că voi adormi de câte ori mă așez pe o canapea. Dar nu e așa. De câte ori închid ochii, vâd imagini care mă trezesc, ca un film de groază care nu se termină niciodată.

Cred că este problema mea cea mai mare, chiar dacă am și altele pe cap, cum ar fi divorțul, schimbările din viața mea, planurile de viitor, griji legate de bani. De fapt, nu sunt altele, toate sunt legate între ele și toate duc la insomnii.

Scriu după o noapte în care cu greu am dormit câteva ore legate, după ce am luat un relaxant care ar fi trebuit să mă ajute să dorm 8-10 ore. Nimic nu mă poate calma suficient. Scriu după multe alte nopți în care nu am dormit mai mult de 4-5 ore, trezindu-mă la fiecare oră, verificând telefonul, scrollând agitată, sperând să mă relaxez și să pot adormi.

Dacă mi-aș imagina vacanța ideală sau weekendul ideal, dacă m-aș gândi la un cadou pe care mi l-aș dori, la dorințele petru Anul Nou, un singur lucru îmi vine în minte. Somn. O tabără de somn. Am o imagine în minte despre un fel de hotel izolat, departe de orice zgomot al metropolei, o clădire decorată minimal, cu camere intunecoase și paturi mari, pufoase, un loc în care toată lumea bea ceai și umblă în pijamale. Și toată lumea doarme zilnic 12-16 ore.

Când vorbesc despre insomnii cu prietenii mei, majoritatea îmi spun că nici ei nu pot dormi. Adorm greu, târziu, se trezesc des, se scoală obosiți. 1 din 3 persoane suferă de insomnie, zice Sleep Health Foundation. Alții sunt mai pesimiști. 30-50% dorm aiurea, zice Sleep Management Institute.

Majoritatea au insomnie moderată, cauzată mai ales de obiceiurile proaste, ora de culcare nu e mereu aceeași, consumul de cofeină e ridicat, camera de dormit nu e aerisită, întunecoasă etc. Doar 10% suferă de insomnie cronică. Aia care te urmărește toată viața și te chinuiește ca o boală autoimună.

De ce nu dorm oamenii? Anxietate, stres, depresie. Iar depresia le agravează. Un cerc vicios care se rupe foarte, foarte greu.

Încerc să îmi imaginez când am dormit ultima dată foarte bine. Nu mă refer la o noapte, ci la mai multe, una după alta, măcar 7 ore. Au trecut ani de atunci. Poate de fapt asta e normalitatea, asta e realitatea mea.

Îmi aduc aminte frecvent un pasaj din autobiografia Lenei Dunham, “Not that kind of girl”, când ea povestește că în facultate invita băieți… să doarmă cu ea. Atât. Pentru că nu putea dormi singură. Te face să te gândești la anxietatea și problemele de intimitate pe care le avem.

Mă gândesc însă că toate trec. Viața însăși trece.

Hai că se poate! Un An Nou Fericit!

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply
    Dana Elena
    02/01/2018 at 2:11 PM

    Hei, la multi ani pentru 2018! Iti trimit un gand de bine.

  • Reply
    alexia
    03/01/2018 at 7:40 AM

    La multi ani in anul nou!
    Cred ca multa lume dupa divort nu prea doarme, dar melatonina ajuta simtitor, precum si trecerea timpui.

  • Reply
    Alin
    08/01/2018 at 3:48 PM

    Nu sunt in postura de a da sfaturi, dar iti transmit un singur gand: sa ai rabdare. Sa ai puterea sa ai rabdare, mai degraba. Nu degeaba se spune ca timpul vindeca tot. Schimbari in bine, iti doresc!

    • Reply
      andressa
      08/01/2018 at 3:49 PM

      De ce nu esti in postura de a da sfaturi? Nu dormi nici tu? 🙂

  • Reply
    Alin
    08/01/2018 at 4:06 PM

    🙂 E drept ca sunt nopti in care nu ma odihnesc prea grozav, desi nu ma apasa nimic. Am zis ca nu sunt in postura de a da sfaturi, deoarece nu ne cunoastem personal, sunt doar un strain care comenteaza pe acest blog.

  • Reply
    o femeie
    10/01/2018 at 5:18 PM

    La multi ani si un an nou mai bun!!

    Am fost acolo, la insomnii. Adormeam la 9, cu fiica mea, si la 1 noaptea ma trezeam panicata si nu mai adormeam inapoi. Am avut un curaj extraordinar sa recunosc ca am o problema si ca e musai sa imi imbunatatesc igiena vietii pentru somn – am reusit. Din pacate tot ce pot sa iti zic sunt … cateva clisee (am citit si nu am comentat articolul tau despre clisee, dar da, alea sunt cele ce au facut diferenta). Doar vreau sa vin cu confesiunea ca a fost groaznic de greu sa imi identific greselile, sa recunosc ca gresesc, sa incerc sa imbunatatesc. Sa invat sa ma iubesc si sa am grija de mine – e groaznic, am inteles atunci pe toti alcoolicii si drogatii – daca as fi avut viciile astea mi-as fi innecat in ele durerea din mine cu mine.

  • Leave a Reply

    Inline
    Inline