TRAIM

Cat de la moda este sa te crezi mai destept decat altii

Stateam langa vitrina cu prajituri si dadeam click-uri pe telefon. Aparuse un Rattata si era nevoie de mai multe mingi ca sa dispara. Imi instalasem Pokemon Go de o zi, dar nu ma jucasem pana atunci. Cu cateva click-uri am starpit cateva animale imaginare si m-am facut sa rad singura. Am luat la pachet niste prajituri din cafeneaua care se dovedise a fi barlog de pokemoni si am plecat cu metroul.

M-am asezat si, inainte sa rasfoiesc o revista, am mai cautat pokemoni. Apoi am citit cu interes recomandari de beauty si mi-am dat seama ca in fata mea e o pereche de sprancene ridicate. O doamna cam de varsta mea, deci sa ii spunem domnisoara ca ma simt mai bine, ma urmarise atent si ma dezaproba intens. Privirea ei avea un amestec de compatimire si mustrare. Mi-oi fi luat bluza pe dos, gandesc. Sau poate am patat-o, din neatentie. Ma uit si, din cate vad, totul este in regula. Dar domnisoara imbracata cuminte, ca pentru birou, continua sa ma fixeze. A renuntat la cartea pe care o citea doar ca sa ma certe din priviri. Dar de ce?!

In sfarsit, imi pica fisa. Pokemonii si revista sau una din ele. Cum imi permit eu, adica, sa-i poluez universul sterilizat cu o chestie efemera, care, culmea, ma mai si face sa zambesc in public, sa incalc toate cutumele lumii noi? Si asta fiind asezata chiar vizavi de ea, cea care respecta cu strictete regulile. Nu doar ca este imbracata cum se cuvine, dar si citeste ceea ce trebuie: o carte in engleza, cu coperta cartonata, groasa, careia nu-i vad titlul decat partial, cat sa-mi dau seama ca este ceva motivational, la moda, „Ce trebuie sa faci ca sa…” . Restul este usor de dedus. Intotdeauna poti deveni minunata si femeie de succes dupa lectura unei astfel de opere.

Eu, ce sa zic? In tricou, cu blugii rupti (asa i-am luat, da?!), cu prajituri prea dulci la pachet, vanez pokemoni si citesc “prostii”. Nu tu Plesu, nu tu Liiceanu, nici macar un Lucian Boia. Alesesem efemerul, asa ca meritam sa fiu certata. Sa simt ca am comis o adevarata crima spirituala.

Mi-am dat seama ca si in cafenea, cand omoram desene animate pe telefon si alegeam prajituri din vitrina, cativa isi indreptasera spatele iritati, isi ridicasera sprancenele, isi dadusera ochii peste cap. I-am ignorat. In metrou insa nu am mai putut ignora.

Of, saraca domnisoara din metrou! Daca ar fi stiut ca am si televizor acasa si nu de decor, chiar ma uit la el si uneori rad de cad pe jos, cu siguranta m-ar fi facut sa simt ca mustrarile nu sunt de ajuns. Pentru ca a fi relaxat este un pacat de neiertat in zilele noastre. Trebuie sa ne luam in serios. Sa inghiti o portie de cultura inalta chiar si in metrou si neaparat sa-i judeci pe altii. Sa te uiti la o capodopera alb -negru, nu la un film care te destinde. Trebuie sa vezi ceva care iti da prilejul sa vorbesti pretios, timp de doua luni, cu prietenele despre genialitatea lui X si Y.

Si, mai ales, sa nu zambesti, pentru ca in mod cert vei fi taxat ca prostanac. Figura corecta este una impietrita, fara muschi care sa faca miscare dupa cum le dicteaza spiritul, ci dupa reguli stricte impuse de tine. Trebuie doar sa te incrunti, sa fii mereu preocupat de mersul lumii, sa-ti pui intrebari existentiale, sa fii ingrijorat pentru orice. Sa nu razi cu niciun pret. Umorul e pentru prosti, pentru tine este rezervata gandirea, cultura inalta, nu glumitele de doi lei, dar relaxante. Sa-ti traiesti viata corect, fara sa cazi in capcana shopping-ului frivol. Cum sa te duci sa-ti cumperi haine ca sa te simti bine in pielea ta?! Clar, daca faci acest lucru si iti si place, vei fi taxata ca pitipoanca, nu realist, ca femeie care mai are orgoliul de a fi atragatoare in primul rand pentru sine.

Ei bine, stimate doamne care ati cazut prada acestor conventii de tip nou, eu nu cred in asta. Vreau sa ma uit si la un film relaxant, vreau sa citesc ziare si reviste, nu numai carti, vreau sa-mi cumpar haine care nu cadreaza cu modelul impus de voi, sa ma bucur de fiecare clipa. Sa traiesc cu adevarat. Si mai ales, vreau sa fac glume, sa rad din toata inima, nu doar sa schitez o grimasa sociala. Pentru ca, sa stiti, dincolo de prejudecati, sa ai umor este chiar o treaba inteligenta.

Metroul a oprit la statia mea. Am coborat. Doar nu o sa ma cert cu cineva, chiar si numai din priviri, pentru ca fac ce imi place. Ce pokemonii mei!

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterEmail this to someone

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    Teodora
    08/08/2016 at 12:03 PM

    Oooooo da! Moda aceasta asociata cu moda de a iti pasa de ce fac ceilalti, chiar daca nu ii cunosti, e o combinatie fatala. Am si cativa cunoscuti care stiu ca ma cred mai prostuta de fel, doar prin prisma faptului ca uneori ma joc jocuri lejer retarde, ma uit cu mare placere la desene animate, rad si glumesc mult si sunt pasionata de moda, decoratiuni sau gatit. Cu postarea ta mi-ai dat o idee: ia sa incep sa ma plimb prin oras cu cartile din biblioteca. Merg la cafenea si pac! il scot pe masa pe Viktor Frankl :))))
    P.S. Ajung acasa si revin cu un link apropo de pokemoni care m-a facut sa rad cu lacrimi.

  • Reply
    Miruna
    08/08/2016 at 4:18 PM

    Pokemonii sunt alături de tine! E tot ce contează :)))

  • Reply
    wlfp
    10/08/2016 at 1:23 PM

    Da, tipic made in Romania. Nu s-a schimbat nimic, aceeasi moda a modei oamenilor care vor sa scape de frustrari, incercand sa nu para ce sunt.
    Eu am scapat de toate astea schimband tara, si chiar nu ma stresez de fel sa fac ce-mi place, sa ma imbrac cum imi place, sa citesc ce imi place sau sa rad in public – nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca s-au inventat asemenea asteptari!!!lol. Dar sa bei o bere in public sau sa dai pe gat o votka, femei fiind desigur?

  • Reply
    o femeie
    11/08/2016 at 9:16 AM

    NU E la moda este sa te crezi mai destept ????
    Dar eu sunt o desteapta, foc!! si modesta :)))))))))))

  • Reply
    Matilda
    11/08/2016 at 9:47 AM

    Bine, de fapt nu ai de unde sa stii daca de-aia se uita urat la tine 🙂
    in psihologie asta se numeste proiectie, poate tu erai suparata pe tine ca in loc sa citesti jurnalul lui Gombrowicz vanezi pokemoni 😛

  • Reply
    gabi vlad
    29/08/2016 at 9:08 PM

    salut

  • Leave a Reply

    Inline
    Inline