TRAIM

Oda somnului

Eu nu mai dorm de 3 ani. Asta mi-a schimbat personalitatea si viata. Asta e povestea mea.

Intai, sa va explic ceva. Poate spuneti: “Daca nu ai fi dormit deloc, ai fi murit pana acum!” Asa e. Am mai dormit, dar nu cum si cat trebuie. Dorm intrerupt, putin, mult mai putin decat simt nevoia. Nu mi-am dat seama cat de putin si cat de prost dorm pana nu mi-am luat un smartwatch. Credeam ca exagerez, ca senzatia de epuizare vine de la stres, alimentatie, pitici pe creier. Iata 2 capturi cu graficele a doua nopti consecutive.

Cateva informatii despre nevoia de somn. Un adult are nevoie de 7-9 de ore de somn pe noapte. Nu orice fel de somn, ci un somn de calitate. Asta inseamna ca somnul sa nu fie intrerupt si creierul sa poata parcurge toate etapele, somn superficial si adanc (despre etapele somnului un articol bun aici) ca el sa isi recapete energia si anumite celule sa se regenereze. Somnul este esential pentru invatare. Un studiu pe musculitele de otet (au si ele creier, da?!) arata cum ajuta somnul la refacerea creierului.

Un articol amplu de pe fii-sanatos.ro da niste exemple foarte bune despre cum somnul ne poate face mai performanti sau ne poate reduce performanta fizica si psihica emorm.

Usain Bolt, cel mai rapid sprinteur de pe planeta, spune: “somnul este foarte important pentru mine – trebuie sa ma odihnesc si sa ma refac pentru ca antrenamentul pe care il fac sa fi absorbit de corpul meu.”

Roger Federer, jucator profesionist de tenis, zice: “daca nu dorm 11-12 ore intr-o zi, nu e in regula.”

Jarrod Shoemaker, triatlet profesionsit, afirma: “somnul este jumatate din antrenamentul meu.”

Alte cateva statistici:

  • impingi la sala la piept in plan drept cu 10 kg mai putin dupa 4 zile de somn restrictionat
  • jucatorii de tenis care dorm suficient isi imbunatatesc acuratetea loviturilor cu 42%
  • diminuarea duratei de somn echivaleaza cu o reducere de 11% a timpului care trece pana la senzatia subiectiva de epuizare totala a cuiva.

De ce nu mai pot dormi? Acum 3 ani am nascut. Au urmat luni in care am dormit foarte putin, pe apucate, pentru ca alaptam la cerere si nu avea cine sa ma inlocuiasca. Singura consolare era ca urma sa se termine acea privare de somn, desigur. Dar dupa ce nu am mai alaptat noaptea, copilul a continuat sa se trezeasca. Rareori, doarme neintrerupt o noapte intreaga. Asa sunt copiii, viseaza urat, vor in brate, vor apa, vor ceva, uneori nu vor nimic.

Am discutat cu mai multi psihologi, pediatri si chiar si un somnolog, adica un pediatru care s-a specializat pe problemele de somn ale copiilor. Am citit multe carti despre asta si am incercat mai multe metode. In concluzie, copilul meu e sanatos, dar nu doarme mult, are nevoie de mai putin decat media. In total, cu noaptea si cu somnul de dupa-amiaza doarme cam 10 ore. Noaptea doarme aproximativ 8 ore. Daca se trezeste, ne striga, dar se culca imediat, de cele mai multe ori. Noi insa nu adormim niciodata imediat. Pierdem o ora cel putin incercand sa adormim la loc, iar uneori chiar atunci cand reusim, copilul ne mai striga o data.

Mi-am imaginat ca voi scrie acest post acum 4 nopti cand am dormit doar 3 ore. Dupa ce am culcat-o pe fetita mea, pe la 23:00, m-am culcat si eu si am adormit profund, dar in primele 3 ore ea s-a trezit de 3 ori. Dupa 3 ore s-a mai trezit o data si apoi dupa inca 3 ore. Ea s-a trezit la 9, eu nu am mai putut adormi deloc dupa a treia trezire, adica de pe la 2:00.

Ce inseamna acest program pentru mine? Inseamna ca simt ca nu mai sunt eu. Nu incerc sa mai gasesc solutii, nu vreau nici sa va spun ca sunt in depresie, ca nu sunt. Va spun insa cum se simte un om foarte, foarte obosit.

Fara somnul de care am nevoie:

Nu mai am acelasi simt al umorului. Rad mult mai putin. Nu ma pot relaxa, de-asta. Sunt obosita si agitata, ma sperii daca aud si o masina pe strada, ma irita multe lucruri, totul mi se pare obositor, galagios si enervant.

Arat diferit. Somnul ajuta la refacerea celulara. De aici si expresia “somnul de frumusete”. Simt ca imbatranesc intr-un an cat altii in 5. Dimineata nu ma recunosc in oglinda. Orice creme as folosi, orice suplimente as lua, fata mea imi reaminteste ca nu dorm.

Ma dor toate cele. Ma doare capul in primul rand. Am dureri de cap de cand ma stiu, dar de cand nu dorm cat simt nevoia, – iar eu simt nevoia sa dorm cam 9 ore, poate si pentru ca sunt o persoana foarte activa, de exemplu, merg mult pe jos – ma doare capul aproape zilnic. Am migrene care ma tin si 72 de ore. Ma dor muschii. Ma doare spatele. De oboseala, ma simt vulnerabila si in fata unei simple raceli. In mai si in iunie am fost racita de 2 ori, ultima oara am avut febra 39,5 timp de 2 zile, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de cand eram copil. Ma doare si stomacul, dar asta si pentru ca iau medicamente.

Iau multe medicamente. Pentru ca ma dor toate, dar si pentru ca tot timpul caut ceva sa ma ajute sa ma simt mai bine, inghit tot felul de lucruri. Am constientizat ca fac o prostie cam acum un an cand ma ma durea stomacul de muream si fac tot posibilul sa nu mai iau nimic, nimic, nici macar una, poate doar extracte de plante, ceaiuri, dar in ultimele doua zile marturisesc ca am luat iarasi Nurofen 400mg pentru ca nu mai suportam durerea de cap cu care ma trezisem.

Mananc prost. De oboseala, mananc mult si prost. Mananc si daca nu imi e foame. Incerc sa ma controlez, dar am mancat dulciuri si grasimi in multe dupa-amieze in care simteam ca ma prabusesc. Sunt ambitioasa, nu prea cedez tentatiilor,  nu sar peste micul-dejun nici daca vin tancurile peste mine, in 4 zile din 5 mananc la pranz somon/vita la gratar cu legume coapte/orez brun, dar pe la ora 17:00 sau seara, fac excese.

Ma ingras. Pentru ca mananc aiurea, desigur, dar si pentru ca nu dorm.

Nu ma pot concentra. Uit multe lucruri, nu bag cheile in frigider si puiul in geanta, dar nici departe nu sunt. Imi notez absolut orice, am zeci de remindere. Imi lipesc post-its pe monitor, zic oamenilor “aminteste-mi sa…”, dar tot uit. Fac gafe, cred ca multi s-au suparat pe mine la un moment dat, dar chiar nu mai stiu de la un moment la altul ce mi-au spus sau ce trebuia sa fac.

Nu ma pot juca. Imi adun toate fortele ca sa fiu 100% atenta la fiica mea seara sau in weekenduri, dar imi dau seama ca daca as fi odihnita m-as purta altfel. Nu as mai cauta din priviri o banca pe care sa ma prabusesc de cate ori ajung in parc si fata mea imi da un ragaz de 3 minute timp in care se joaca fara mine. As alerga mai mult cu ea. Nu as mai cauta mereu jocuri care ma lasa sa stau putin pe canapea, ca nu mai pot sa ma adun ca sa urc si sa cobor scari in joaca.

Nu mai pot face sport. Cu o ambitie de fier, anul asta am reusit ca 5 luni sa merg la sala de 2-3 ori pe saptamana. Mi-am imbunatatit procentul de masa musculara / grasime din corp, am o talie mai subtire, m-am simtit mai bine, dar intr-o zi nu am mai putut sa ma ridic realmente din pat. Am reusit sa merg la sala pentru ca mama mea m-a ajutat, a facut ea “tura de noapte” ca eu si sotul meu sa dormim mai linistiti. Totusi, nimeni nu te poate inlocui zilnic pentru totdeauna, iar eu pentru ca faceam sport aveam nevoie de si mai mult somn. De doua ori, la sala, aproape am lesinat. Mi s-au inmuiat picioarele, am ametit si m-am asezat repede. Mi-am revenit. M-a luat si prima raceala groaznica. Mi-am spus ca e clar ca trebuie sa ma odihnesc si nu am mai mers. Regret si acum, simt nevoia, timpul petrecut acolo imi dadea energie, inspiratie si un ragaz de gandire pe care nu il mai aveam demult (mereu fie acasa, fie la birou, cu treaba, cand sa imi mai zboare gandurile?).

Era sa imi distruga relatia de cuplu. Am acumulat atatea frustrari si oboseala, ca mult timp mi s-a parut ca relatia mea are numai probleme. M-am gandit sa imi fac bagajul si sa plec, ca asta e solutia. Pentru felul in care ma simteam il si invinovateam pe sotul meu, in mintea mea cineva trebuia sa fie “de vina”. As fi vrut sa il pedepsesc, sa plec, sa orice numai sa ma simt mai bine. Noroc ca mi-a venit mintea la cap si mi-am dat seama ca nimeni nu e vinovat si ca doar rabdarea ma ajuta. Suntem amandoi franti de oboseala.

Vorbesc mult despre somn. Imi dau seama de asta. Daca ma intreaba lumea ce fac, cred ca raspund cel mai adesea ca sunt obosita, ca iar nu am dormit. Nu o fac pentru ca vreau sa discut despre asta sau sa cer ajutor, ci pentru ca asa imi vine, nici nu imi dau seama ca iarasi o spun. Mintea mea o preocupata de gasirea unei solutii. E ca si cum nu as manca si m-as gandi numai si numai la mancare.

Concediul meu nu inseamna odihna. Inseamna numeroase aventuri, experiente grozave, dar nu odihna.

Majoritatatea oamenilor nu inteleg aceasta situatie. E ca si cum as povesti cuiva care nu are copil, cum te simti cand copilul tau invata ceva nou. Sau ca si cum as povesti cuiva care e vegetarian dintotdeauna ce gust are carnea. Sigur intelegi cuvintele pe care le spun, dar nu stiu daca poti trai sentimentul, simti gustul la care ma refer. Nici aceasta situatie cu somn putin si prost nu este usor de inteles. Oamenii imi spun: “Nu esti prima care are un copil!” sau “Obisnuieste-te, asa e viata!”, “Bea o cafea!”, “Ia magneziu!”, dar eu stiu ca nimic nu ma poate ajuta in afara de odihna in sine. Si mai stiu ca nu te poti obisnui cu un disconfort mare, te poti adapta, poti supravietui, dar atat. Medicii spun ca e un mit acea credinta ca te poti obisnui sa dormi si doar 3 ore pe noapte, ca Eliade. E un fapt clar: avem nevoie de somn ca sa functionam la potentialul maxim. Iar lipsa de somn ne incetineste si pana la urma ne imbolnaveste.

Daca vreodata imi urati ceva, de ziua mea sau cu orice alta ocazie, va rog sa imi urati sa ma pot odihni.

 

You Might Also Like

70 Comments

  • Reply
    Deedee
    28/07/2016 at 5:59 PM

    Te inteleg perfect, trebuie sa gasesti o solutie cat mai curand, ai deja multe probleme dar fara somn suficient nici organele nu functioneaza “in parametri”. Sfatul meu ar fi sa gasesti un specialist in acupunctura si sa faci minim 10 sedinte. Dupa medicamente, tot felul de terapii… doar acupunctura a functionat la mama mea, iar in pauze homeopatie. Asta dupa vreo 7 ani de somn prea putin. Dupa vreo 4-5 ani au aparut problemele cu inima, rinichi, pancreas, vedere tot mai slaba, peste absolut tot ce ai enumerat tu. Este o problema serioasa si nu multi inteleg asta. Sper sa-ti gasesti odihna si multa sanatate!

  • Reply
    Julia
    28/07/2016 at 6:39 PM

    Doamne! Povestesti exact viata mea.
    Credeam ca numai eu sunt in aceasta postura. Cu o fetita care se trezeste noaptea.
    3 ani nu am dormit o noapte intreaga, am inceput sa mananc mai mult si eram vesnic nervoasa.
    Toata povestea s-a terminat cand a inceput sa mearga la gradinita.
    Venea mai obosita si atunci dormea mai profund.
    Iti urez rabdare si multa odihna.

    • Reply
      andressa
      28/07/2016 at 9:50 PM

      Nu as vrea sa sune aiurea, dar e o mare consolare sa vad ca sunt mai multi parinti in aceeasi situatie. Aveam impresia ca in jurul meu sunt numai familii cu copii care dorm 12 ore pe noapte.

  • Reply
    Cris Tina
    28/07/2016 at 10:22 PM

    Somn ușor! Acum, pe la 3 ani, trece 😉

  • Reply
    Elena S
    29/07/2016 at 12:29 AM

    Andreea, nu am copii inca si atunci poate spun o prostie: dar nu poti sa o dai la un sport? In felul acesta si fetita ta o sa vina acasa mai obosita si o sa aiba nevoie organismul ei de refacere prin somn :). Nu stiu ce poate sa faca o fetita de 3 ani: posibil gimnastica, innot?

  • Reply
    Anca
    29/07/2016 at 6:45 AM

    In afara de faza cu pastilele, ma regasesc 100% in povestea asta si ma bucur ca cineva a pus-o negru pe alb! N-as fi putut sa ma exprim mai bine! :(. Cineva sa-mi spuna ca exista o luminita la capatul tunelului…Eu aud povestea asta si in parc, zilnic. Nu cred ca am vazut niciodata in parc vreo mamica perfect odihnita. Iar concediile de obicei sunt concedii doar pentru ceilalti, mama este tot calul de povara.

  • Reply
    Brubru
    29/07/2016 at 8:14 AM

    Problema nu pare sa fie la tine ci la copil. Copilul meu era la fel. Two words for you… sleep training. Cum a ta e cam “batrana” deja, va fi mai greu, in sensul ca va face scandal mai mult timp si mai intens decat un copil de 6-9 luni (cand ar trebui facut sleep trainingul). Pentru 1-2 saptamani se va lasa cu show in fiecare noapte cand nu mergi la ea. Insa apoi va invata sa nu asocieze trezirile ei (de altfel normale) cu venirea voastra in camera.

    Nu spune ca ai un copil care are nevoie de doar 10 ore de somn din 24… astea sunt prostii vehiculate de diverse surse iresponsabile. Faptul ca nu doarme destul e unul dintre factorii cheie care o fac sa se trezeasca des si mai ales nepredictibil. Fata mea (2 ani) doarme de la 8 pm (btw, culcarea la 11 pm, come on…) la 7 am si se trezeste la 12 si la 4 am. Poti regla ceasul dupa ea. Nu mai intru la ea de cand avea 6 luni. Uneori face scandal, alteori poveseste cu ea, alteori se joaca… dar niciodata nu face chestiile astea mai mult de 5-10 minute. Se culca la loc si aia e. Stiu ce face pentru ca o mai urmaresc pe video, de curiozitate.
    Eu as califica-o pe a mea ca terrible sleeper pentru ca inca se trezeste de 2 ori pe noapte in loc de 0 sau ocazional 1. Ii invidiez pe cei al caror copil doarme normal – nu pentru disconfortul meu ci pentru ca somnul e esential pentru copil.

    Stiu ca instinctul e sa sari la cel mai mic zgomot pe care-l face, insa ii faci un deserviciu. You disempower her.

    Bottom line, in loc sa tot iei pilule ataca “dusmanul” adevarat, copilul. 🙂

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 9:20 AM

      Am incercat metode de sleep training si de adormire. Nu ne asociaza cu trezirile, ea se culca singura, seara ii citesc o poveste si plec, o vad pe baby monitor ca mai sta treaza si adoarme. Uneori noapte se mai scoala si nu mereu ne striga. Cand era mica, 3 luni – un an, diverse metode dadeau rezultate pe termen scurt. Bottom line: nu a rezolvat problema.
      Greu de acceptat pentru cineva la care a functionat, dar “sleep training” is not for everyone. Serios. Si stiu ce vorbesc, am discutat cu multi specialisti, nu am facut dupa ureche, dupa cum am auzit pe la vecini.
      PS: aseara am fost la un restuarant cu loc de joaca si dupa ce a sarit 2 ore pe trambulina s-a culcat rapid si nu s-a trezit noaptea!!!! de la 11 la 9! I feel great today! :))

      • Reply
        Brubru
        30/07/2016 at 7:36 AM

        Si totusi, nu inteleg de ce intri la ea cand plange noaptea. Pana la urma e alegerea ta in ce “specialisti” iti pui increderea. Insa cum specialistii aia nu-ti tin loc de somn nocturn as zice ca e indicat sa te indrepti spre alti specialisti. 🙂 Sleep training works pur si simplu pentru ca natura oamenilor, inclusiv a copiilor, e sa doarma. Stiu ca traim vremuri in care e cool sa te raportezi la orice in termeni relativi. “Nu e pentru toata lumea”. Like hell it isn’t. 🙂 E somnul pentru toata lumea? Atunci sleep training e pentru toata lumea. Cum faci sa functioneze poate depinde de copil, insa faptul ca functioneaza e un truism. Poti face un sleep training ca lumea pentru fata ta sau poti continua sa te plangi ca ea e “a special case”, sa dormi rau si sa iei pastile.

        • Reply
          andressa
          30/07/2016 at 9:57 AM

          Cati ani au copiii tai?
          Eu nu am zis ca nu functioneaza, dar nu e asa cum pare, nu programezi copiii sa doarma neintrerupt sau la alte ore decat le este lor bine (poti face mici modificari, dar nu esentiale, nu poti face un copil sa se culce la 9 si sa doarma pana la 9 daca el vrea sa doarma de la 23 la 7-8. Orice ai face.
          Cat despre sleep training, sunt mai multe metode, da? Eu am consulat mai multi specialisti, psihologi, pediatri, somnolog si am citit niste carti. Am facut luni intregi, nopti consecutive fara exceptie, tot ce trebuie. Insa un copil de 2 ani iese din camera. Vorbeste. Un copil de 3 ani, cat are acum fiica mea, iese din camera si vrea apa. Nu exista “sa nu te duci la el”. Nu ai cum. Mai ales ca dupa ce il invelesti sau dupa ce ii dai apa se culca imediat. Nu ai cum sa nu te duci daca striga ca a visat urat. Tocmai: sleep trainingul a functionat. Dar sunt situatii si situatii. Sau aude ceva afara (o motocicleta? masina de gunoi? etc) si se sperie. Nu poti ignora copilul care plange. Daca tu crezi altceva, iti respect parerile, ne crestem copiii cum credem atata timp cat nu vine DGASPC peste noi, ca in Norvegia. 🙂
          Mersi de gandul bun, eu stiu ca vrei sa ma ajuti cu sfaturile tale. Dar copilul e mare si nu mai functioneaza ce mergea acum mai multi ani (cand au functionat pe perioade).

          • geta
            19/08/2016 at 12:06 PM

            Aceeasi problema am si eu…la mine de exemplu aseara a stat treaz de la 1:30 la 5 dimineata. Se trezeste si plange, vrea apa etc. Ce a mai mers la mine de curand au fost sedintele de bowen….cand mergeam dormea vizibil mai bine (le-am intrerupt acum pentru ca am fost in vacanta, insa poate incerci daca nu ai incercat deja)

          • alina petraru
            10/09/2016 at 7:08 AM

            Da un semn … a sa-ti povestesc ceva interesant in private

  • Reply
    Mi
    29/07/2016 at 8:22 AM

    Eu cred ca trebuie sa te relaxezi, sa nu mai acorzi atata atentie somnului micutei si somnului tau, sa nu mai fii stresata ca iar vine noaptea si nu doarme. Cand grija cu privire la aceasta problema va disparea, va disparea si problema.

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 9:16 AM

      Asta e raspunsul meu “preferat”. :))) Dar nu sunt stresata, am acceptat situatia, doar ca nici cu ochelarii nu mai vad bine, cu niciun medicament nu scap de dureri de cap si de stomac. Poti sa intelegi? Nu acord atentie somnului, doar ca lipsa lui ma omoara.

  • Reply
    Carmen
    29/07/2016 at 8:24 AM

    Te integ perfect. Eu am doi copii, cu diferenta de 16 luni intre ei! Am stat cu ei acasa pana a facut cea mica 3 ani. Imi tremurau picioarele dimineata, cand eram ODIHNITA! :)) Scazusem aproape 4 CM din inaltime… Vestea buna e ca dupa ce au inceput amandoua gradi, pentru ca isi consumau multa energie acolo, seara picau frante! Poate o sa mearga si la voi! 😉

  • Reply
    Ioana
    29/07/2016 at 8:35 AM

    Cum a spus și Iulia mai sus, povestești exact situația mea. Fetița are un an și se trezește foarte frecvent noaptea și chiar ziua, la somnul de amiaza. Ea e foarte fresh, un copil energic și sănătos, iar eu pic de oboseala. Pe bune, nu am reușit să dorm în acest an 2,5 ore legate. Doua cred că am reușit dar mai mult nu. Alăptez la cerere și sper/cred / visez că lucrurile se vor schimba în timp. Aceasta este sacrificiul mămicilor și compensam totul cu bucuria de a avea o minune de copil.

  • Reply
    Carmen
    29/07/2016 at 8:46 AM

    si al meu baietel doarme 10 ore pe noapte cu 2-3 treziri, in noptile bune, si mai doarme cam 2 ore la pranz; eu am gasit solutia pentru mine; cand avea 2 luni nu mai puteam de somn si l-am luat cu mine in pat; la 2 ani si ceva continuam sa dorm cu el; am largit patul ca sa incapem bine toti 3; de atunci ma simt odihnita; chiar daca copilul se trezeste de cele mai multe ori nu trebuie sa ma ridic din pat, adormim la loc; sunt si nopti cand e bolnav sau ii ies dintii si nu adoarme la loc; acele nopti se simt, in timpul zilei sunt mult mai irascibila, nu reusesc sa ma controlez, sa fiu calma… alta solutie a fost sa gasesc pe cineva care sa ma angajeze cu doar 6 ore pe zi, asa ajung mai repede acasa si avem si ceva timp de petrecut impreuna; imi doresc si eu sa ajung la o sala, sa fac sport, dar inca nu am gasit o varianta buna…

  • Reply
    Anca
    29/07/2016 at 8:52 AM

    Te înțeleg perfect. Am două fetițe, un de te ani jumate si una de 1 an și 4 luni. Cea mare, chiar dacă a fost alaptată doar 5 luni, si nu se trezea noaptea să mănânce de la 2 luni, a început să se trezească pe la 4 luni din cauza dinților și apoi din diverse cauze (știute doar de ea…) Se trezea și de 10 ori pe noapte, iar cel mai crunt a fost după ce am reînceput serviciul, la 1an si 7 luni. Abia după 3 ani jum a început să doarmă mai bine, dar se trezește oricum foarte devreme. Doar că am născut iar când avea 4 ani și o lună. Iar pe cea mică o alăptez la cerere, cu noptiin care se trezește si din oră în oră. Iar cea mare a început să se trezească iar, să o strige tot pe mami exact când alăptez… Si mă mai mir de ce nu am răbdare și mă irită orice.

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 9:41 AM

      Apropo de ce spui: teoria mea cu sleep patterns care sunt innascute si nu prea se pot schimba (oricat “sleep training” incerci) e verificata mai ales la parinti cu 2 copii. De obicei, ei nu dorm la fel. Parintii i-au tratat la fel si incearca sa ii culce deodata. Cei pe care ii stiu eu cu 2 copii povestesc ca nu merge la amandoi la fel, unul vrea sa doarma cu lumina si se scoala la 5-6, altul doarme cate 12 ore pe noapte dintotdeauna. unul mananca mai mult, altul mai putin etc. De-aia cred ca desi oamenii sunt bine intentionati cu sfaturile lor, cel mai intelept e sa accepti ce se intampla, sa gasesti supape (un hobby: sportul a fost pentru mine o perioada, gatesc de placere tot felul de ciudatenii din bucataria inernationala, scriu pe blog, ies macar o data pe luna cu o prietena ca sa beau si sa vorbesc despre alte lucruri decat cresterea copiilor etc etc) si sa te bucuri de lucrurile frumoase cat mai mult.
      Unele lucruri nu se schimba, dar se suporta. Si poti sa ai o viata frumoasa si cu greutati.

  • Reply
    xolv
    29/07/2016 at 9:08 AM

    200 ml de vin rosu seara

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 9:37 AM

      Am incercat. Si cu vin, si cu altele. Dimporiva, ma trezesc si mai nasol daca noaptea ea s-a sculat de 3 ori. Totusi, mereu e o sticla de vin in casa, oameni suntem. :))

  • Reply
    Olivia
    29/07/2016 at 9:18 AM

    Si pentru mine a fost o mare consolare sa citesc postul asta.. fetita mea nu doarme de 4 ani, cele 10 ore de care zici tu sunt lux.. nu doarme la pranz, iar noaptea cam 7 ore in care se trezeste de cel putin 3-4 ori. La asta se adauga ca frati-sau se trezeste la 7 iar ea se culca la 12-1 noaptea, asa ca imi raman 6 ore cu 4 treziri :)) e un cosmar din care habar nu am cum sau cand o sa pot iesi. Nu mai pot deloc sa ma concentrez, randament la munca zero, fac eforturi supraomenesti pentru un task pe care inainte il faceam rapid. Sunt ca un zombie, de dimineata pana seara singurul meu scop e sa mai supravietuiesc unei zi. De jucat cu copiii nici vorba, uneori ajung sa ma bag intr-un colt si sa zic sa ma lase toata lumea in pace. Expresia “mort de oboseala” cred ca a aparut cand o mama chiar a murit de oboseala, cateodata asa ma simt, ca mi se scurge toata viata din mine.
    Nu stiu ce o sa facem..

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 9:30 AM

      eu cred ca o sa treaca timpul si o sa uitam. vom recupera si acestea stari vor fi amintiri estompate. Tu nu observi la parintii cu copii mari ca nu isi aduc aminte (poate nu vor!!) asemenea lucruri? Asa e specia umana, e nevoie de uitare pentru a ne reproduce. Si cand vom vorbi de copiii nostri, peste 10 ani, o sa zicem “ce usor era atunci! nu faceam teme, nu ne stresam cu educatia sexuala, nu ne era frica de groguri sau tigari”. Si oricat ne-am plange, noi de fapt putem si cred ca numai viata ne poate arata ca putem si mai mult. cu niste consecinte insa, asta da. de exemplu, un ulcer. Dar de putut, cred ca putem. Uite, eu am dormit azi-noapte pentru ca am mers la un restaurant cu oc de joaca aseara si fata mea a sarit pe trambulina 2 ore. A obosit groaznic si a dormit de la 23:15 la 9:00. Eu de la 00:00 la 8:00 (la 8 au inceput vecinii sa faca zgomot ca isi izoleaza casa). Deja ma simt mult mai bine. Apropo de uitare: citesc ce am scris ieri si zic “sunt nebuna, nu e deloc greu!” :)))

  • Reply
    Diana
    29/07/2016 at 9:33 AM

    Dormi cu ea. Se trezeste, vede ca esti prin preajma, o mangai cu ochii inchisi, bagati somn din nou

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 9:36 AM

      Nu merge. Ea mereu a dormit in patul ei, in camera ei. Cand am incercat, ea nu a mai dormit deloc. Voia sa ne jucam. Am incercat sa dorm si la ea in camera, si sa o aduc in patul nostru. Nu merge. Cel mai bine doarme totusi singura. Si in concediu ea doarme in alt pat.

  • Reply
    Adriana
    29/07/2016 at 10:20 AM

    Oooff, asa sunt si eu! Sufar de oboseala care a dus la o durere constanta de cap.. Incerc sa evit pastilele, nu reusesc mereu.
    Nu stiu cum rezist. Cu toate astea, singurul meu regret este ca nu ma pot ocupa de baiat asa cum imi doresc.

  • Reply
    Maddy
    29/07/2016 at 11:26 AM

    nici nu imi pot imagina cum as reactiona eu la asa nivel de oboseala cronica prelungita. 🙁 nu am nici un sfat din experienta personala pentru ca toata lumea e diferita si ce merge la unii nu merge la altii dar iti tin pumnii sa mai rezisti asa si sa se termine cu trezirile astea noaptea.

  • Reply
    Oana
    29/07/2016 at 11:47 AM

    Same here! Fetita de 2 ani jumate acum. Dintotdeauna energica, certata cu somnul, alaptata la cerere. Noi am dormit mereu impreuna (asa mi-a fost mai usor si doarme mai bine si ea), dar tot multe treziri in timpul noptii, culcat tarziu si trezit devreme. Am incercat si noi multe strategii, dar pur si simplu nimic nu a functionat.

    Cand ea avea 1 an si 8 luni, am descoperit terapia cranio-sacrala si am facut si eu si ea. In prima noapte a dormit toata noaptea, fara trezire. De atunci, in general doarme toata noaptea – rar mai are cate o trezire, cand nu se simte bine. Dupa ce am vazut rezultatele, in timp au trecut pe acolo si bunicii si prietenii si orcine a avut o problema si pana acum toti au fost uimiti de efecte.
    Este o terapie neinvaziva si ce face este sa regleze fluxul crani-sacral si sa elibereze din corp tensiunile/ energiile negative/ fricile acumulate, care dau nastere problemelor. Recomand din toata inima!
    Eu am facut terapia la ProMAMA (acolo este doamna Virginia, care a studiat treaba asta la Londra si care, dupa cum au spus si altii “are har”), dar sigur mai exista cativa specialisti in Bucuresti.

    Odihna placuta, iubire si veselie va doresc!

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 12:23 PM

      Suna interesant. O sa ma documentez. Mersi!

  • Reply
    Copila blonda
    29/07/2016 at 12:00 PM

    Sincer, te admir ca nu ti-ai pierdut mintile inca.

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 12:23 PM

      Cred ca le-am pierdut un pic. Intrebarea e daca le mai gasesc vreodata?
      Sunt zile in care nu ar fi o idee buna sa imi pui o arma in mana. 😛

  • Reply
    Bea
    29/07/2016 at 12:37 PM

    salut!
    eu am doi baieti, deja mari, dar timp de 5 ani nici eu nu am dormit nici o noapte intreaga….
    nu stiu ce sa zic…inca ma simt de multe ori epuizata, insa de cand ne-am mutat de la ai mei, ii duc in cateva we-uri la ei si ma mai odihnesc….
    nu stiu solutia….stiu doar ca e f greu, fiecare copil e unic…si tu ai nevoie de odihna…

    am vrut sa scriu de durerea de cap….ati facut un copro?sau deparazitare, in general???????eu am pattit asa durere, era de la viermi…am fc tratament si nu ma mai doare capul de atunci…am facut toti in familie….
    sanatate si la cat mai multe nopti dormite!!!!!!!!!!!!!!

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 12:52 PM

      Suntem cu analizele la zi, toate. Nu avem nimic. Eu donez si sange constant. Nu avem nimic in afara de oboseala cronica.

      • Reply
        Bea
        29/07/2016 at 1:14 PM

        atunci nu pot decat sa va urez muuulta odihna de calitate!!! :*

  • Reply
    andreea
    29/07/2016 at 1:43 PM

    Eu uneori nici nu pot sa inchid ochii, daca vad ca e deja 23.30, stiu ca la 1 batute fix o sa aud o voce mica care ma striga :-)), asa ca stau si astept. Nu ma pot abandona somnului, stiind ca ma trezesc dimineata….La 1 si la 4. Si daca dorm ei, tot en garde sunt, dorm superficial, la suprafata, cu urechile ciulite. Unul dintre copii are camera la mansarda, acum are 7 ani, nu se mai trezeste noaptea decat daca e bolnav, dar intr-o vreme, orice scartait ma facea sa sar drepti de frica ca vine adormit singur pe scari noaptea! Cea mica are 3 ani, va creste si vom uita. Am cearcane mereu, sunt mai lenta uneori….dar am rabdare si incerc sa ma menajez cat mai mult posibil ca sa diminuez consecintele negative…..

  • Reply
    Cryss
    29/07/2016 at 3:41 PM

    Trecuta pein aceleasi trairi,probleme din cauza lipsei somnului.Ma culcam la 12 sau 1 noaptea,la 4.30 fix erau cu ochii pe tavan.Pastile la greu,dureri de cap…nu mai zic.Am ajuns sa fac si RMN din cauza unei dureri care m-a tinut 3 saptamani.
    Mi-am revenit dupa ce am ajuns la un endocrinolog si mi-a deschis putin ochii,mintea. Suna ciudat,am mers la endocrinolog si a fost ca la psiholog :)) Problema eram eu.Ma agitam din orice prostie,aveam impresia ca orice obstacol aparut,oricat de mic,idiot,nesemnificativ,il faceam sa para ceva monstruos.
    M-am autoeducat,mi-am facut timp pentru mine,mi-am facut timp sa ma plimb prin magazine singura,am lasat la o parte cumparatul de hainute si alte pomponele pentru copii si mi-am facut si eu loc in portofel.Am inceput sa-mi iau tot felul de prostiute de make-up,haine,programat la salon si schimbat freza,culoare,unghii,si alte chestiute din astea superficiale dar care fac bine de tot la bibilic.Mi-am lasat copiii la mama o luna de zile.Asta a fost terapie pentru creier.Mi-a fost dor,dar faptul ca n-am mai auzit de 500 de ori pe zi mama,mami,mamiiiiii,vreau apa,fac pisu,ma doare colo,vreau afara…samd, a fost ceva ce nu mai experimentasem de ceva vreme.O saptamana mi-a fost greu,dar si cand am inceput sa ma obisnuiesc….a inceput sa-mi placa. :)) M-am detasat de toate problemele altora in care eram implicata voit sau nevoit.M-am izolat de tot ce inseamna negativ,iar daca o anume situatie nu mi-a permis sa ma feresc,am incercat sa nu ma implic foarte mult sufleteste,semtimental,mi-am impus si mi-am pus un zid de protectie.
    Incerc pe cat posibil sa uit de tehnologie,uit de telefon,laptop,Tv-ul este doar obiect de decor.Admir florile,marea,ma plimb,ma uit in oglinda si-mi zic mereu ca sunt misto si merge,merge de nu-mi vine sa cred.
    Am mai bine de jumatate de an de cand dorm de rup.Dorm 8,10,12 ore daca este nevoie.
    Luate incet,nici o minune nu se intampla peste noapte,dar daca te regasesti pe tine,totul o sa vina de la sine.Trebuie doar sa gasesti portita si sa te gasesti/regasesti pe tine .

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 3:49 PM

      Ce simpatica esti! 🙂

      faptul ca n-am mai auzit de 500 de ori pe zi mama,mami,mamiiiiii,vreau apa,fac pisu,ma doare colo,vreau afara…samd, a fost ceva ce nu mai experimentasem de ceva vreme.

      Exact asa fac, de 500 de ori pe zi. :)))))

      • Reply
        Cryss
        29/07/2016 at 3:56 PM

        Am fost modesta,daca le contorizez…trec lejer peste 500 per buc copil :))))

  • Reply
    o femeie
    29/07/2016 at 4:06 PM

    Uof…imi pare rau pentru ce spui… eu cand sunt obosita nu mai reactionez/gandesc bine. Fetita mea s-a trezit noaptea pana la 4 ani juma, dar apucam sa dorm 1-2 reprize de cateva ore, ma culcam cu ea la 9 si pana la trezirea ei imi incarcam bateriile….

    Ne zici mai multe despre smart sleep watch -ul asta?

    In rest, ca o remarca de la mine si cei din jur: fiecare are un necesar de somn, unic si personal. Nu suntem standard! seful meu doarme 4-5 ore pe noapte si e super pt el ( si facuse si sport de performanta, are studii high level etc – toate cu orele astea de somn), eu am nevoie de 7-8 ore si colega mea de birou 12-14 ore de somn. Am mai avut un coleg de facultate, unul din cei mai destepti oameni ce i-am cunoscut, Lucian, ce dormea 2-3. A fost la medici, au decis sa ia pastile etc- si a luat apoi renuntat ca a constientizat ca asa e el. Apoi verisoara n oastra are primul copil ce ii ajunge 5-6ore de somn, adica juma din cat are frate su; noi i-am zis ca primul copil are stofa de medic urgentist, si asta ca mai cunosc un dr pe salvare ce doarme 2-3 ore si apoi resusciteaza si salveaza vieti.

    Eu nu sunt de acord cu super stimulantele. Adica oricate dureri as avea, le duc pe picioare, am eu o idee ca durerea fizica dispare daca nu o bag in seama. Evit si cioco iar cafea nu mi-am facut de cativa ani. Cred ca acestea nu rezolva ci amana problema. Dar cand eram f. obosita m-a ajutat dr enorm ca mi-a dat un concediu medical lung cu recomandare: plimbari zilnice ( asta prescrie el usor, nici nurofen nu prescrie de cand cu cazurile de reactii alergice). Asa ca am ignorat alte treburi si vazut de relaxarea mea ( nu am calcat rufe cu anii, mai am un singur covorash ca erau greu de uratat, spal doar cu apa, mi-am luat masina de vase, am minimizat hainele sa nu stau sa le asez, am renuntat la machiaje, la imbracat sofisticat si toata incaltamintea dificila, am inchis facturi si contracte care ma frustrau, am refuzat nunti de complezenta si iesiri cu prietenele false doar sa raman mai mult timp cu mine si cu cele dragi: si bine am facut – fiecare 30min in plus de somn au facut diferenta, fiecare minut de liniste cu mine face diferenta.

    • Reply
      andressa
      29/07/2016 at 4:19 PM

      Ai dreptate, de sus pana jos.
      1. Fiecare cu somnul lui. Cred ca de-aia mama se uita la mine ciudat cand ii zic ca iar nu am dormit, desi am dormit vreo 5-6 ore. Ei i se poate parea suficient. Nu ai cum schimba insa acest necesar: unii dorm putin, altii mai mult. Aia e.
      2. Asa e, cu medicamentele nu rezolvi, mai mult iti creezi probleme. Dar e o treaba de sugestie sa stii, cand vad pastila deja ma gandesc ca o sa imi fie mai bine. Cum spuneam, mi-am dat seama ca am luat-o razna si chiar nu mai iau. Decat rar. 🙂
      3. Genul asta de program te face sa iti revizuiesti toate angajamentele si relatiile. Si eu am prieteni cu care nu m-am vazut de un an de zile sau mai mult. Cu unii doar ma aud pe telefon din cand in cand. Nici nu ma simt vinovata. Fac si eu ce pot. Degeaba incerci sa fii peste tot, sa fii prieten cu toata lumea cand tu esti o epava. Sunt multe weekenduri in care nu fac decat sa aleg prin parc cu fata mea si atat. Nu prea mai ies. Asta e. Alteori simt atat de mult nevoia sa vad prieteni ca ii chem pe la mine, mi se pare cel mai simptul si “economic”, adica nu pierd timp cu ajuns acolo, respectiv drumul pana acasa. E cel mai comod pentru mine.
      Multa sanatate sa avem deci! 🙂

  • Reply
    Simona
    29/07/2016 at 5:54 PM

    You ‘re my sister from another mother. Singura diferenta e ca am doi copii, si chiar daca cel mare (3a4l) doarme de vreo 4-5 luni legat si nu se mai trezeste, pitica de 10 luni se trezeste de cateva ori bune. Eu ma culc odata cu ei la 9-9.30 seara si daca am noroc prind vreo 4-5-6 ore de somn legate pana la prima trezire a celei mici, dupa care Dumnezeu cu mila. Un tratament care a dat roade si m-a mai pus putin pe picioare a fost o cura cu tonotil – un complex de aminoacizi si b-uri. E recomandat in starile de epuizare fizica, oboseala cronica si convalescenta. Poti discuta cu medicul de familie sa vezi daca ti s-ar potrivi. Nu afecteaza stomacul, e o solutie dulceaga, se prepara rapid. Pe mine m-a mai pus pe picioare si mi-a mai dat un boost de energie.

  • Reply
    Ade
    29/07/2016 at 6:50 PM

    Of, I feel you! Pe bune ca ma regasesc in acest articol. Ce sa-ti spun, sper sa vina vremuri mai bune si sa dormi! asta imi doresc si pt mine.

  • Reply
    Simona
    29/07/2016 at 9:16 PM

    Doi ani are duduia mea în curând, a adormit la 21:00, acum e 22:10 iar ea s-a trezit deja de doua ori. I feel you, mă doare sufletul după o noapte întreagă de somn, după opt ore neîntrerupte, după senzația de odihnă pe care doar un somn bun ți-o induce.
    Mă văd în oglindă cu ochii roşii, tenul cenuşiu şi nu mă mai recunosc.
    Mi-e dor şi mie să dorm!

  • Reply
    Elena
    29/07/2016 at 9:50 PM

    M-am regasit total in cele scrise de tine. Am avut sansa ca atunci cand a facut al meu 5 ani sa il pot lasa in grija unei cunostinte, la tara, la munte. Eu am plecat in concediu si am avut o vancanta de vis. In doua saptamani m-am odihnit cat pentru cinci ani. De atunci mi-am reglat somnul.

  • Reply
    Constantin
    29/07/2016 at 9:54 PM

    Salut Andreea. Ajungeau vizitatori noi pe articolele mele despre somn si veneau de pe siteul tau asa ca m-am decis sa arunc o privire. 🙂 Si am dat peste povestea si greutatile tale legate de somn.
    Imi pare rau pentru ca nu ai mai avut o noapte decenta de somn de nu stiu cand. Adica si eu am 2 fete – 4 ani si 1 an cu care am facut/facem co-sleeping dar au avut si au un somn de noapte bun cu doar 1-2 treziri pentru alaptat si cu somn imediat la loc. Fara night terrors, fara plans aiurea fara vreun motiv.
    Daca imi permiti as vrea sa pomenesc aici si cateva posibile sugestii. Sunt convins ca ai citit si partea 4 a seriei despre somn in carediscut importanta expunerii corecte la lumina in functie de momentul zilei. Vorbin cu multi oameni si pacienti am observat ca foarte putini se decid sa faca efortul de a-si procura becuri potrivite pentru noapte sau sa-si formeze obiceiul de a se culca mai devreme (ora 22) sau de a stinge lumina odata cu venirea serii.
    Tu ai incercat ceva in directia aceasta?

  • Reply
    d
    30/07/2016 at 7:24 PM

    Acum o sa radeti de mine, ca n-am copil, dar am pisica. De cati ani o am, n-am mai dormit legat aproape nici o noapte. Ma trezeste de cateva ori, foarte insistenta, adica incepe cu miorlaiturile si, daca nu deschid ochii, vine si-mi da cu labutele peste fata. Pana la urma ma trezesc, uneori merge sa o adorm daca o mangai si-i fac “masaj” prin blana, dar alteori nu merge si trebuie sa ma ridic din pat si sa ma joc cu ea cu mingea. Daca inchid usa la dormitor, acolo sta si zgarie si miauna pana la epuizare, deci nu am nici o solutie. Am fost plecata o luna undeva, si-am dormit de-am rupt, nu-mi venea sa cred cum e sa te culci ore in sir fara sa fii trezit. Nu-mi veniti va rog cu faza ca va compar copiii cu o pisica, nu-i vorba despre asta. Ci doar ca inteleg si eu epuizarea si somnul intrerupt. Acum ma gandesc ca daca am copil, cand doarme, degeaba, ca-l scoala pisica :-)) Cu toate astea, nu mai pot dupa blanoasa, deci cred ca se petrec chestii ciudate in cap.

    • Reply
      andressa
      30/07/2016 at 8:18 PM

      Nu rad de tine. Mi se pare acelasi lucru. Adica tot te trezesti. Si nu ai cum sa te superi.

  • Reply
    Adriana
    03/08/2016 at 1:06 PM

    Ma alatur si eu taberei epuizatilor fizic si mental. Nu am dormit din mai 2015 🙂 exact cum spui tu, lipsa somnului m-a schimbat. Sunt pe punctul de a avea o cadere nervoasa din orice rahat, ma simt ofilifa , imbatranita, fara rabdare. De cand avem fetita si imunitatea mea si a sotlui e la pamant. Nu ne-am imbolnavit ultimii 10 ani ca anul aceasta.pur si simplu dam din una in alta. Evident ca nimeni nu intelege. Mama imi spune ca ma plang excesiv, ca asa e viata cu copii. Dar pt un om care avea nevoie de 9-10 ore de somn trecerea la 4-5 ore, si alea intrerupte e tortura.
    Exact cum ai zis, manac mult si prost. Imi trebuie eneegie sa functionez, sa mu ma prabusesc la ora 13, sa ma pot preface ca sunt vie.
    Spre deosebire de tine eu nu am pe nimeni care sa ma ajute. Locuiesc in strainatate si parintii sunt in tara. Trezirea la 6 in fiecare dimineata, indiferent daca e weekend sau nu. Nu am avut nici 2 ore pt mine de cand am nascut. Incet si sigur o iau razna, dar ma bucur oarecum sa stiu ca mai sunt si alti zombie ca mine care se deghizeaza in haine si machiaje la moda sa creeze iluzia ca sunt ce au fost odata…

    • Reply
      andressa
      03/08/2016 at 3:00 PM

      Legat de ce zice mama ta, cred ca parintii nostri erau obisnuiti sa nu discute deschis despre multe probleme, ca era “rusine” sa ai conflicte sau stari proaste. Si pe mine ma descurajeaza mama zicand “asta e viata”, desi eu stiu ca asta e viata si nu e ca si cum fug de acasa, dar am nevoie sa spun cum ma simt.
      Eu te inteleg. Sper sa fie mai bine intr-o zi.

      • Reply
        o femeie
        11/08/2016 at 9:26 AM

        Ei, aici te contrazic. Parintii (de fapt la mine bunicii, ei sunt reper) aveau o viata mai linistita, mai putini stimulanti (nu tv, nu telefoane, nu stiri, nu radio etc), si luau totul senin. Aveau o rutina impecabila a vietii! – fara tigari, cafele, timp de barfe si conflicturi, zilnic cu miscare ce le mentinea un tonus muscular si neuronal, aveau o hrana curata (nu serveau ca noi, zahar in cantitati prea mari prin toate produsele din supermarket! – si e bine stiut ca supra consumul de zahar se remarca prin probleme de piele si oboseala cronica, si vad cum cura de cateva luni fara zahar si fara fainuri m-a scos din criza asta). Ei consumau produse proaspete ( de cand am gradina si consum legume din ea, culese de doar 5-10minute, simt o diferenta). Nu aveau nici haine si machiaje si chimicale sa le ocupe timpul si mintea si puterea de decizie, erau mai aproape de Dumnezeu si creatia Lui, de simplitate. Nu aveau nici presiunile financiare (si am vazut cat de mult m-am linistit cand am taiat facturile si nu mai platesc tv, platesc minim la cablu, cand fusei fara credit, etc etc).

        Traim o alta lume, iar eu cred ca lamentarile ne fac mai mult rau, pentru ca nu ne blocheaza mintea si nu mai vedem solutiile. Si o sa zic un cliseu dar pt mine a functionat; Solutia e in mine.

  • Reply
    R
    09/08/2016 at 12:08 PM

    Prima oara cand iti scriu pe blog, desi te urmaresc de ceva timp, pentru ca si eu am o fetita de 2 ani si stiu perfect cat de extraordinar de grea este lipsa de somn. Si sunt perfect de acord cu tine ca sleep training-ul la unii functioneaza si la altii nu, si ca sunt diferiti copiii in nevoile lor de somn. Singura solutie pe care noi (eu si sotul meu, ca nici parintii nostri nu locuiesc in oras cu noi) am gasit-o este sa facem cu randul. Unele seri sunt eu “de garda”, altele el. Asa stiu ca am nopti in care dorm profund si ma refac. Cand nu sunt de garda imi pun casti sau dopuri in urechi sa nu o aud (pentru ca daca o aud stiu ca ma va trezi oricum, chiar daca nu e randul meu sa ma duc la ea). Stiu ca poate parea fara inima pentru unii, dar pentru mine este esential sa dorm, pentru a putea fi o persoana mai fericita si a-i da tot ei mai mult, in cele din urma, asa ca nu ma simt vinovata 😉

  • Reply
    Iza Pop
    11/08/2016 at 2:49 PM

    Ma regăsesc parțial in articolul tau. Pe mine ma îngrijorează la părinții din Romania ora de culcare a copilului: 23.00 in cazul tau! Wow!!! Am trăit pana acum in 4 tari diferite si am cunoscut foarte multe mame. Atât copii mei, am patru si cel mai mic are 9 luni, cat si copii lor dorm cel putin 10 ore pe noapte plus somnul de dupa amiaza. Ne culcam copii la 19.00 sau la 20.00 inca din prima zi in care se nasc. Indiferent de ce fac, la ora 19.00 sunt acasa si toți 4 au aceeași rutina: mâncat, baie, culcat, inca de cand s-au născut. Nu le-am deranjat niciodata somnul, nu i-am luat dupa mine noaptea. Alăptați la sân toți pana la 1 an. Desigur se trezesc uneori noaptea, e normal si acceptabil, dar dorm minim 10 ore garantat. Eu ma îngrozesc cand aud copii care sunt puși de părinți sa se culce la ora 12 noaptea!!!
    Poate ca ar trebui sa încerci si asta…atâtea mame au avut si au succes in alte tari si culturi.

    • Reply
      andressa
      12/08/2016 at 4:09 PM

      Probabil ca nu ma vei creda, dar de cand s-a nascut am incercat sa incep rutina de somn de la ora 19:00 si tot la 00:00 se culca si dormea cel mai mult (cand reuseam sa o culc la 21-22, dormea o ora, dar de obicei nu adormea, voia sa vada chestii, sa manance, sa fie distrata cumva). Am tinut-o cu rutine, muzica anume, baita si tot ce mai vrei tu, aia a fost. Mereu. Eu cred ca nimeni nu are cum sa inteleaga daca nu a trecut prin asta. Copilul nu a vrut niciodata sa se culce inainte de apus (vara) sau mai devreme de 22. Cand era mica si dormea vreo 5 ore legate noaptea, tot de pe la 23-24 se culca. Oricat am incecat. Si i-am consumat energia! Si acum stam vara in parc si 5 ore! Trebuie sa vezi ca sa crezi: pedaleaza, alearga, se catara si tot nu e obosita rau! Adica e ca de obicei, se culca la 23, cam asa. Mi se pare incredibil. Poate cand o voi trezi de la 7:00 si nu o voi mai lasa sa doarma cat vrea, se va culca altfel.
      Oricum eu cred ca ritmul propriu nu se schimba toata viata, unii dorm mult, altii putin, etc. Aia e.

      • Reply
        Iza Pop
        16/08/2016 at 9:40 PM

        Te cred, poate ca asa este ea: are o energie absolut fantastica si debordează de ea. Iti doresc succes si folosește-te de toate oportunitățile si de toți cei din jurul tau sa ai câteva momente sa dormi si pentru tine! Bine ca locuiești in Ro unde ai ceva familie si prieteni! O sa se facă ea mare la un moment dat, there is hope:)))

  • Reply
    Iza Pop
    11/08/2016 at 11:40 PM

    P.s: nu ma înțelege greșit: toți 4 s-au trezit noaptea, uneori chiar de 5 ori pe noapte, ba dinții, ba bolnavi, ba ca vor pipi, etc, etc. Stiu exact ce înseamnă sa fi deprivat de somn, sa mananci super aiurea de stres, nervi si epuizare fizica, sa fi absolut extenuată. Dar eu personal nu cred ca sunt copii cărora le ajung doar 8 ore pe noapte.
    Rutina stricta de somn repetata cu religiozitate in fiecare noapte si dupa-amiaza, sa stai cu copilul de dimineata minim 3 ore in parc si dupa amiaza la fel, sa nu-l lași la televizor, sa-l dai cat mai devreme la gradinita sau la activități ca balet, înot, gimnastica pentru a-si consuma absolut toată energia sunt doar câteva strategii pe care le-am folosit si le folosesc cu cei 4 copii ai mei. Dupa 1 an de zile chiar ii trezeam din somnul de dupa amiaza, sa fiu sigura 100 la 100 ca se vor culca in jur de ora 20.00.
    In cazul tau si al fetiței tale, poate fi si ceva emoțional, ei tot timpul trec prin perioade, au anxietate de separare inca de la 6 luni.
    Ah si chestia cu părinții care au copii mari spun ca a trecut repede si au si uitat, eu înnebunesc cand aud!!! Nu cred ca o sa uit vreodată cat de încet a trecut timpul cu primul născut, cum am înnebunit cu mancarea solida, diversificarea, cum s-a tarat 8 luni incontinuu pana a început sa meargă, etc. Primul copil este cel mai greu de avut!

  • Reply
    Ramona
    24/08/2016 at 1:02 PM

    Buna tuturor. Eu citesc acest blog la rugamintea sotului meu :). Avem o fetita de 6 luni, deci suntem la inceput…:), insa somnul este si problema noastra. Pana sa citesc toate comment-urile voastre, chiar credeam ca sunt eu o ciudata care adoarme f greu. Eu ma mulg chiar si acum dupa 6 luni, inainte o faceam la fiecare 2,5 ore, iar ea manca f des, si avea un somn f agitat. Acum nu ma mai trezesc noaptea la fiecare 3 ore, pt ca pur si simplu nu mai pot, corpul meu nu mai poate face efortul acesta, dar fetita mea se culca cam la ora 24, iar eu adorm undeva la 2, dupa muls si altele. Ea se trezeste la 9, cu vreo 2-3 treziri noaptea, si deci cred ca dorm undeva la 6 ore pe noapte acum…si sunt f ok :))), dar inainte cred ca dormeam adunat vreo 4 ore, zombi ca voi :)). In prima saptamana am simtit ca pur si simplu innebunesc de atata nesomn si stres. Imi venea sa plang continuu, nu eram atenta la nimic, ma certam cu toata lumea, si aveam ganduri negre, gen ca fetita o sa moara de foame pt ca nu sugea de la san, si eu nu gaseam alta varianta de alaptat, ca eu o sa innebunesc de nesomn si suparare si sotul meu innebuneste si el ca ne-a pierdut pe amandoua….nu exagerez cu nimic !!!! Cand a venit mama mea la mine si i-am zis sa o ia si sa ma lase sa dorm ca altfel fac ceva rau….am dormit 3 ore legate si m-am trezit alt om , si gandeam ca Dumnezeu ne iubeste si ca va fi totul bine :). Acum sper sa creasca si sa nu mai aibe somnul acesta atat de agitat, iar eu sa termin cu mulsul care imi fura atata timp :((.
    Va pup pe toate si va doresc multa liniste sufleteasca si muuuuulllttt somn 🙂

    • Reply
      andressa
      24/08/2016 at 1:24 PM

      Ma bucur ca ti-ai gasit linistea. Toate vom reusi.
      Totusi, cum e asta cu rugamintea sotului tau? :))) El a ajuns aici si te-a chemat si pe mine? Super sot. 🙂

  • Reply
    Sofia
    03/09/2016 at 1:47 PM

    Buna, ai descris exact situatia in care sunt eu. De 7 ani, cat are copilul meu. Doarme toata noaptea, dar astept sa se culce sa mai fac ceva gospodarie, deoarece nu vreau sa gospodaresc cat e el treaz desi sunt sfarsita de puteri si nu reusesc sa fiu 100% cu el. Ma culc frecvent la 1 si ma trezesc la 6 ca sa-i fac micul dejun deoarece nu vreau sa plece la scoala mancand o banana sau un croissant pe bancheta din spate. Eram o persoana foarte ascutita la minte dar acum simt ca mi-am tocit inteligenta si abilitatile cognitive mult mai mult decat ar fi fost normal fiziologic, cu varsta. Datorita oboselii. Am lapsusuri ingrozitoare iar la job ar trebui sa am un discurs impecabil, e cerinta profesionala. Datorita oboselii. Am dureri de ceafa si de umeri, care imi radiaza in frunte, de ma sui pe pereti. Nici nu mai iau Nurofen. Direct Reuxen de 525 mg. Dar, in ultima vreme am descoperit 2 suplimente naturale care incep, incet-incet sa ma puna pe picioare: curcumina, ma ajuta la dureri si la starea pleostita, creste serotonina si este cel mai bun antiinflamator si antioxidant natural si mucuna pruriens, o planta care creste dopamina, ma ajuta mult la motivatie, claritate mentala, cursivitate a discursului. Ambele disciplineaza somnul, in sensul ca, desi dorm putin, dorm adanc si ma trezesc refacuta. Poate merita sa incerci. Inainte a fi mama, nevoia mea de somn era de 10-12 ore zilnic.

  • Reply
    Ama
    04/09/2016 at 7:22 AM

    Imi place foarte tare blogul tau! Mi se pare super ca scri si despre altceva decat copii. Trebuie sa zic de la inceput ca n-am citit nici o carte de parenting, si nici nu voi citi. In schimb am trecut pe meditatie ca metoda de relaxare si viziune asupra lumii de ceva vreme.
    De cand s-a nascut copilul mi s-a parut normal sa avem toti 3 in familie drepturi egale. Bineinteles ca daca unul din noi se imbolnavea, ceilalti il ajutau. Dar…la partea cu somnul, nu am fost niciodata de acord cu anumite lucruri, mai ales dupa varsta de 1 an, cand deja incepe copilul sa inteleaga anumite lucruri:
    – nu m-am jucat cu copilul daca a avut chef de joaca la 2 noaptea. I-am zis ca e noapte, noaptea se doarme si trebuie sa ne respectam unii pe altii, mai ales somnul celor din jur trebuie respectat
    – a avut mereu o sticluta cu apa langa pat, s-a invatat singur sa si-o ia noaptea fara sa ne trezeasca
    – daca a avut cosmaruri l-am invatat sa vina la noi in pat, sa nu stea sa ne strige din camera lui, ca nu-i nici un pericol in casa noaptea si in nici un caz nu i-am promovat o frica de intuneric sau de noapte. Am iesit din casa si noaptea, ne-am plimbat uneori si la 12 noaptea pe afara, nu l-am bagat in casa cum s-a lasat intunericul
    – ora de culcare e mereu 8:30, ca vrea, ca nu vrea, trebuie macar sa stea in pat. In afara de Revelion, Craciun si alte evenimente speciale, toata lumea, inclusiv eu si sotul, suntem la 8:30 in pat sau cel putin la dusul de dinainte de culcare
    – nu a dormit niciodata cu noi in pat pentru simplul fapt ca nu incapem confortabil toti 3 intr-un pat de 1,4 x 2 metri si copilul doarme in pozitia steluta. Deci ne lovea constant si se simtea si el inghesuit. A dormit intotdeauna el singur pe un pat de 1,4 x 2 metri, deci…o sa fie interesant pe cand o sa creasca si o sa-si gaseasca si el o iubita, ca nu stiu cum o sa incapa intr-un singur pat 😛
    Ce-i drept, acum are 3 ani, cam cat fetita ta. Eu zic ca nu-i sleep training, ci educatie ceea ce am facut cu el. Si crede-ma ca e fericit, activ, jucaus, mananca de rupe si e foarte sufletist. Daca i-a fost rau am dormit cu el, daca a avut febra am stat cu el toata noaptea. Dar l-am invatat sa ne respectam si ca fiecare om are nevoie de spatiul lui personal. Iar eu am nevoie de minim 8 ore de somn pe noapte 😛 Lucrez cu cifre, daca am traznit una, dormim sub pod 😀 avand in vedere ca eu aduc cei mai multi bani la buget. Deci… respect!!!

    • Reply
      andressa
      05/09/2016 at 11:46 AM

      Multumesc ca mi-ai impartasit experienta ta. In mare, si eu am aplicat aceleasi reguli. Totusi, cu apa inca nu functioneaza, nu vrea sa bea singura, dar eu cred ca nu e vorba de sete – ne striga ca vrea apa ca sa ne vada. Si eu am ales ca noaptea sa fie doar de somn, nu de mancat/jucat/vorbit. Cat despre crica de intuneric, si noi ne-am plimbat pe intuneric si nu asta e problema. In plus, ea se culca cu o lampa de noapte (cu lumina chioara) asezata pe hol, in caz ca vrea sa mearga pe scari sa nu se impiedice (avem scari). Totusi, ora de cuclare niciodata nu va putea fi 8:30 la noi pentru ca in jur de 8 abia vin de la birou. Este evident ca abia asteapta sa na jucam. Nu ma deranjeaza asta, dimpotriva, dar as fi vrut ca macar la 9:30-10 sa ne ducem la culcare. Am incercat multe zile consecutive asta crezand ca e vom culca din ce in ce mai devreme, iar ora de culcare tot 11:30 era. Atata se foia, prelungea momentul (probabil pentru ca isi doreste sa stea mai mult cu noi, in timpul saptamanii venim de obicei cam tarziu acasa) ca se facea miezul noptii.
      De cateva zile ne culcam mai aproape de ora 10, cred ca e si din cauza ca s-a micsorat ziua. Ma intind eu pe jos si zic ca ma culc, ii explic ca nu e comod si ca o sa ma duc mai tarziu la mine in pat, si vad ca functioneaza. 🙂

  • Reply
    tuborgchef
    06/09/2016 at 7:32 AM

    Pai … si sotul? Daca nu mai alaptezi si copilul nu “te cere” neaparat pe tine noaptea … el ce pazeste? Si la noi situatia e aceeasi, din pacate sotia inca alapteaza, ma trezesc eu sa calmez copilul dar cand ma simte pe mine mai urat plange pana il duc la mama…mi-as dori din tot sufletul sa il pot adormi eu la loc si sa ii pot oferi sotiei o noapte de somn linistit, insa pana acum nici noi nu am gasit nici o solutie si citind articolul tau parca am citit o descriere a doamnei mele…

    • Reply
      andressa
      06/09/2016 at 10:30 AM

      Sotul este de garda de obicei noaptea. Pur si simplu el aude primul cand ne striga si se duce la ea. Ceea ce poate nu exprimasem clar este ca indiferent cine se duce la copil noaptea, toata lumea se trezeste si din pacate nu mai adormim la loc ore intregi. Uneori copilul se scoala de mai multe ori intr-o ora, deci nu adormi pentru ca stai cu urechile ciulite si astepti sa vezi daca te mai striga o data, alte ori se culca imediat dar noi ramanem treji, cu gandul la diverse lucruri, prea obositi si stresati ca sa mai putem adormi.

  • Reply
    camelia
    06/09/2016 at 7:14 PM

    da exact exact in ac etapa sunt si eu..(doar ca am 2copii unul de 3 ani,celalat de 1) practic in nicio noapte nu dorm. uneori mi se pare ca nu o sa mai dorm niciodata…am dat din intamplare peste postul tau tocmai azi cand m-am prabusit de la atat nesomn acumulat..dar a fost bine sa citesc randurile astea care imi descriu perfect starea.

  • Reply
    Cristina
    17/12/2016 at 4:01 PM

    Jeeh, zici că am scris eu rândurile astea…

  • Reply
    Alexandra
    12/01/2017 at 10:28 PM

    N-am copil si nu vreau sa par mai cunoscatoare chiar sunt necunoscatoare
    …de aici si ideea urmatoare..de la un outsider..de ce nu faceti cu schimbul..tu so sotul. Sa ai nopti cu somn …full…pui dopuri in urechi..bei ceai de tei..si super nani. Apoi sotul. Schimburi.

    • Reply
      andressa
      13/01/2017 at 10:48 AM

      Nu merge. Asa faceam, dar cand un copil se trezeste, toata lumea aude.

  • Reply
    mihaela
    14/01/2017 at 8:38 PM

    Te inteleg! Eu nu pot dormi din cauza programului de la munca, fix opus fata de fusul meu orar! Eu lucrez mult mai bine noaptea, dar cand sunt fortata sa ma trezesc dimineata, nu fac fata. Mai sunt si prob de sanatate….. (vomitat dimineata, diaree,greata, …….) Uneori treb sa ma culc la 3, 4 dim din cauza muncii, si sa ma trez la 7 sau 8……. evident ca ma recuperez ff greu, sunt permanent obosita, bolnava….nu am copii,dar inteleg……eu mai mult de 4 nopti nedormite nu rezist, si dupa aia ma recuperez ffff greu……ce e rau e ca nu intelege mai nimeni…..totusi incearca si cu naturiste,ceai de levantica este ff bun….cred ca numai Dumnezeu te ajuta sa rezisti! Sanatate multa si pt copilut!

  • Reply
    Alexandra
    15/01/2017 at 12:14 AM

    Da,draga mea…daca te ajuta…eu am trei copilasi:2,3 si 4 ani.Nu mai stiu ce inseamna sa dormi”legat”2-3 ore,nici nu cred ca as mai putea sa dorm mai mult.Slava lui Dumnezeu,acesta sa fie necazul cel mai mare.Putere iti doresc si sa ne bucuram de copilasii nostri sanatosi!

  • Reply
    Neghirla Petronela
    21/02/2019 at 8:54 AM

    Stiu ca au trecut vreo 2-3 ani de cand ai scris aici,eu doar acum am citit, cautand la fel ca tine mamici in aceeasi situatie, baietelul meu are aprox.9 luni si il alaptez dar cam de o jumate de an o tinem cu treziri din ora in ora rar cand doarme 2 ore legat, am incercat intr-o zi sa il intarc dar a fost mare jale plangea el plangeam si eu si am cedat, apropos mai am o fetita de 10 ani care tot timpul am zis ca a dormit prost primul an, si ea se trezea des dar acum imi dau seama ca se poate si mai rau, si somnul de amiaza de multe ori trebuie sa stau langa el cu tzitzi pe post de suzeta, sunt si eu la capatul puterilor, si tot am zis sa ies din iarna cu alaptatul, sper ca acum ti s-au rezolvat problemele cu somnul si fetita fiind mai mare sigur doarme mai bine… o zi buna!

    • Reply
      andressa
      21/02/2019 at 5:01 PM

      Petronela,
      multumesc ca mi-ai scris. Sa stii ca nu e mult mai bine. E ok, dar asta pentru ca dorm mai mult langa ea, de atunci. Cand dorm cu ea in pat nu ma striga sa vin, e adevarat, dar ma loveste in somn, nu dorm bine, ma trezesc dimineata foarte obosita. Iar cand o culc si ma duc la mine in pat, ca de obicei, ma striga de 5 ori pe noapte. Deja nu mai sper sa se schimbe ceva decat atunci cand va fi mare, adolescenta chiar. Imi imaginez ca la 15 nu mai striga dupa mine. Sper!!!

    Leave a Reply